Papa Francisc: Angelus (26 septembrie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi ne relatează un dialog scurt între Isus şi apostolul Ioan, care vorbeşte în numele întregului grup al discipolilor. Ei au văzut un om care alunga diavolii în numele Domnului, dar l-au împiedicat pentru că nu făcea parte din grupul lor. În acest moment, Isus îi invită să nu împiedice pe cel care se străduieşte să facă bine, deoarece colaborează la realizarea proiectului lui Dumnezeu (cf. Mc 9,38-41). După aceea avertizează: în loc de a dezbina persoanele în bune şi rele, toţi suntem chemaţi să veghem asupra inimii noastre, pentru ca să nu ni se întâmple să fim înfrânţi de rău şi să dăm scandal celorlalţi (cf. v. 42-45.47-48).

Cuvintele lui Isus dezvăluie aşadar o inspită şi oferă un îndemn. Ispita este aceea a închiderii. Discipolii ar vrea să împiedice o lucrare de binefacere numai pentru că acela care a făcut-o nu aparţinea grupului lor. Cred că au "exclusivul asupra lui Isus" şi că sunt singurii autorizaţi să lucreze pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Însă astfel ajung să se simtă preaiubiţi şi îi consideră străini pe ceilalţi, ajungând să devină ostili faţă de ei. Fraţi şi surori, de fapt, orice închidere ne face să-l ţinem la distanţă pe cel care nu gândeşte ca noi şi asta - o ştim - este rădăcina atâtor rele ale istoriei: a absolutismului care adesea a generat dictaturi şi atâtea violenţe faţă de cel care este diferit.

Însă trebuie să veghem şi asupra închiderii în Biserică. Pentru că diavolul, care este dezbinătorul - asta înseamnă cuvântul "diavol", care face dezbinare - inspiră mereu suspiciuni pentru a-i dezbina şi a-i exclude pe oameni. Ispiteşte cu viclenie şi se poate întâmpla ca acelor discipoli, care ajung să excludă chiar pe cel care l-a alungat pe diavolul însuşi! Uneori şi noi, în loc să fim comunităţi umile şi deschise, putem da impresia că suntem "primii din clasă" şi să-i ţinem la distanţă pe ceilalţi; în loc de a încerca să mergem cu toţi, putem prezenta "permisul de credincioşi": "eu sunt credincios", "eu sunt catolic", "eu sunt catolică", "eu aparţin acestei asociaţii, celeilalte..."; şi ceilalţi sărăcuţi, nu. Acesta este un păcat. A prezenta "permisul de credincioşi" pentru a judeca şi a exclude. Să cerem harul de a depăşi ispita de a judeca şi de a cataloga, şi ca Dumnezeu să ne ferească de mentalitatea "cuibului", aceea de a ne păzi cu gelozie în micul grup al celui care se consideră bun: preotul cu credincioşii săi cei mai buni, lucrătorii pastorali închişi între ei pentru ca nimeni să nu se infiltreze, mişcările şi asociaţiile în propria carismă particulară, şi aşa mai departe. Închişi. Toate aceste riscă să facă din comunităţile creştine locuri de separare şi nu de comuniune. Duhul Sfânt nu vrea închideri; vrea deschidere, comunităţi primitoare unde să fie loc pentru toţi.

Şi după aceea în Evanghelie este îndemnul lui Isus: în loc de a judeca totul şi pe toţi, să fim atenţi la noi înşine! De fapt, riscul este acela de a fi inflexibili faţă de ceilalţi şi indulgenţi faţă de noi. Şi Isus ne îndeamnă să nu facem pacte cu răul, cu imagini care lovesc: "Dacă este ceva în tine motiv de scandal, taie-l!" (cf. v. 43-48). Dacă îţi face rău ceva, taie-l! Nu spune: "Dacă este ceva motiv de scandal, opreşte-te, gândeşte-te, fii un pic mai bun...". Nu: "Taie-l! Imediat!". Isus este radical în asta, exigent, dar pentru binele nostru, ca un medic bun. Fiecare tăiere, fiecare tundere, este pentru a creşte mai bine şi a aduce rod în iubire. Aşadar să ne întrebăm: ce există în mine care contrastează cu Evanghelia? Concret, ce anume vrea Isus vrea ca eu să tai în viaţa mea?

Să o rugăm pe Fecioara Neprihănită pentru ca să ne ajute să fim primitori faţă de alţii şi vigilenţi asupra noastră.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, care în acest an are ca temă "Spre un noi tot mai mare". Este necesar să mergem împreună, fără prejudecăţi şi fără frici, stând alături de cel care este mai vulnerabil: migranţi, refugiaţi, evacuaţi, victime la traficului de persoane şi abandonaţi. Suntem chemaţi să construim o lume tot mai inclusivă, care să nu excludă pe nimeni.

Mă unesc cu cei care, în diferite părţi ale lumii, celebrează această Zi; îi salut pe credincioşii adunaţi la Loreto prin iniţiativa Conferinţei Episcopale Italiene în favoarea migranţilor şi refugiaţilor. Salut şi le mulţumesc diferitelor comunităţi etnice prezente aici în Piaţă cu steagurile lor; salut reprezentanţii proiectului "APRI" al Caritas Italia; precum şi Oficiul Migrantes al Diecezei de Roma şi Centrul Astalli. Mulţumesc tuturor pentru angajarea voastră generoasă!

Şi înainte de a părăsi piaţa, vă invit să vă apropiaţi de acel monument acolo - unde este cardinalul Czerny -: corabia cu migranţii, şi să fă opriţi asupra privirii acelor persoane şi să percepeţi în privirea aceea speranţa pe care o are astăzi fiecare migrant de a reîncepe să trăiască. Mergeţi acolo, vedeţi acel monument. Să nu închidem uşile în faţa speranţei lor.

Exprim apropiere şi solidaritate celor care au fost loviţi de erupţia vulcanului în Insula La Palma, în Canarii. Mă gândesc în special le cei care au fost constrânşi să lase casele lor. Pentru aceste persoane aşa de încercate şi pentru salvatori să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, venerată în acea Insulă ca Nuestra Se?ora de las Nieves.

Astăzi, la Bologna, va fi beatificat părintele Giovanni Fornasini, preot şi martir. Paroh zelos în caritate, n-a părăsit turma în perioada tragică a celui de-al Doilea Război Mondial, ci l-a apărat până la vărsarea sângelui. Mărturia sa eroică să ne ajute să înfruntăm cu tărie încercările vieţii. Aplauze pentru noul fericit!

Şi vă salut pe toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi, salut Mişcarea laicală a Operei Don Orione şi reprezentanţa părinţilor şi copiilor asociaţi în lupta împotriva tumorilor.

Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 399.