A trecut la Domnul cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya, arhiepiscop emerit de Kinshasa

O viaţă dedicată pentru pacea şi dreptatea în Africa

Cardinalul Laurent Monsegwo Pasinya, arhiepiscop emerit de Kinshasa, în Republica Democrată Congo, a murit la vârsta de 81 de ani la ora 16.30, duminică, 11 iulie, într-o clinică de lângă Paris. În capitala franceză a fost transportat cu avionul din ţara sa cu şase zile înainte, din cauza agravării condiţiilor sale de sănătate. El a fost printre cei mai cunoscuţi şi autoritari cardinali africani. Opinia publică naţională a urmărit cu emoţie ultimele zile ale bolii acestui om al păcii, angajat mereu cu curaj şi determinare în dialogul pentru reconcilierea din patria sa.

S-a născut la 7 octombrie 1939 la Mongobele, în Dieceza de Inongo şi în provincia Bandundu, şi a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1963. Ales pentru Biserica titulară de Acque Nuove di Proconsolare la 13 februarie 1980 şi numit episcop auxiliar de Inongo, a primit hirotonirea episcopală la 4 mai de la Sfântul Ioan Paul al II-lea în cursul primei sale călătorii apostolice în Africa. La 7 aprilie 1981 a devenit auxiliar la Kisangani. Şi la 1 septembrie 1988 a fost promovat arhiepiscop mitropolit de Kisangani. Apoi, la 6 decembrie 2007, Benedict al XVI-lea l-a transferat la sediul arhiepiscopal mitropolitan de Kinshasa şi după aceea l-a creat şi la publicat cardinal în consistoriul din 20 noiembrie 2010, încredinţându-i titlul de Santa Maria Regina Pacis la Ostia Mare. În 2012 cardinalul a predicat exerciţiile spirituale de Postul Mare Curiei Romane, în prezenţa papei. În octombrie acelaşi an a desfăşurat rolul de preşedinte delegat la a XIII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor despre tema: "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine". La 13 aprilie 2013, Papa Francisc l-a numit membru al Consiliului Cardinalilor pentru a-l ajuta în conducerea Bisericii universale şi pentru revizuirea constituţiei apostolice "Pastor bonus" despre Curia Romană. La 1 noiembrie 2018, cardinalul a renunţat la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Kinshasa şi la 12 decembrie la rolul de membru al Consiliului Cardinalilor.

În toată Africa, nu numai în ţara sa, cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya era cunoscut ca un om aflat mereu în prima linie acolo unde pacea şi dreptatea sunt compromise. Fidel faţă de semnificaţia propriului nume ("Monsengwo" înseamnă "nepot al unui şef de trib", familia sa fiind de fapt una din familiile regale din Basakata), între 1991 şi 1992 a asumat pro tempore chiar responsabilitatea de a prezida Conferinţa Naţională Suverană (Constituantă), şi apoi şi Parlamentul de tranziţie (1992-1996), pentru a conduce Republica Democrată Congo - fostul Zair - în trecerea politică delicată între război civil şi sfârşitul dictaturii lui Mobutu.

Comunicator pasionat, cunoscător profund al istoriei şi al aşteptărilor oamenilor săi, punct de referinţă pentru modul de a vorbi clar chiar şi în faţa celor puternici, până la capăt a cerut să se dea încredere tinerilor în procesul de pace şi să se respingă orice violenţă, bazându-se pe mărturia creştină pentru a construi un viitor de dreptate, de reconciliere şi de speranţă pentru oamenii săi şi pentru toată Africa.

Arhiepiscop de Kinshasa din 2007 până în 2018, vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Simpozionului Conferinţelor Episcopale din Africa şi din Madagascar (SECAM) şi co-preşedinte al mişcării internaţionale Pax Christi, cu o angajare deosebită mai ales în iniţiativele de reconciliere în regiunea Marilor Lacuri, a fost primul african ales ca secretar special al unui Sinod al Episcopilor, cei din 2008 despre Cuvântul lui Dumnezeu. A participat ca protagonist şi la cele două sinoade speciale pentru Africa.

Crescut într-o familie creştină, Laurent era al doilea din opt fraţi, şase băieţi şi două fete. Trei au murit la vârstă fragedă. După ce a început studiile la şcoala din Mongobele, între 1946 şi 1951 a frecventat misiunea catolică ţinută de misionarii Scheut (congregaţia Inimii Neprihănite a Mariei) la Nioki, o mare localitate aproape de locul unde s-au stabilit părinţii pentru loc de muncă. A frecventat seminarul mic din Bokoro din 1951 până în 1957, apoi seminarul mare la Kabwe, în Arhidieceza de Kananga, până în 1960, perfecţionând pregătirea teologică la Universitatea Pontificală Urbaniana la Roma.

Hirotonit preot în 1963 de cardinalul Grégoire-Pierre Agagianian, fost prefect la Propaganda Fide, din 1964 până în 1970 a studiat în institutele pontificale biblice din Roma şi din Ierusalim obţinând - primul african în mod absolut - doctoratul în ştiinţe biblice. La notion de "nomos" dans le Pentateuque grec: aceasta este tema tezei sale de specializare, publicată în "Anacleta biblica" (nr. 52). A avut şi oportunitatea de a studia cu Carlo Maria Martini, care i-a observat delicateţea şi amabilitatea proprii celui care ştie să mărturisească credinţa în Dumnezeu şi în cuvântul său.

Întors în patrie, părintele Laurent a unit munca pastorală cu predarea Sfintei Scripturi, timp de zece ani, în facultatea de teologie din Kinshasa şi în seminarul mare "Ioan al XXIII-lea". După aceea, în cadrul Conferinţei Episcopale a fost numit secretar general adjunct din 1972 până în 1975, reprezentant al episcopilor pe lângă guvern din 1975 până în 1976 şi apoi secretar general din 1976 până în 1980.

La patruzeci de ani, la începutul anului 1980, a devenit episcop auxiliar de Inongo, primind hirotonirea episcopală, împreună cu alţi şapte noi prelaţi, în mai, de la Sfântul Ioan Paul al II-lea, în prima sa călătorie în Africa. "Atunci când tinere Biserici văd pe fiilor asumând opera de evanghelizare şi devenind episcopi ai fraţilor lor, este un semn deosebit de elocvent al maturităţii şi al autonomiei acestor Biserici!", a spus papa în omilie. Împreună-consacratori au fost cardinalii Agnelo Rossi, prefect la Propaganda Fide, şi Albert Malula, arhiepiscop de Kinshasa.

In fide veritatis a fost motoul său episcopal. Anul următor, la 7 aprilie 1981, a devenit episcop auxiliar al Arhidiecezei de Kisangani şi după şapte ani, la 1 septembrie 1988, arhiepiscop al aceluiaşi sediu mitropolitan. O slujire pe care a desfăşurat-o timp de nouăsprezece ani.

Între timp, în 1984 a fost ales preşedinte al Conferinţei Episcopale, rol neobişnuit pentru un episcop auxiliar. A ocupat funcţia până în 1992. A fost reales după aceea în 2004, terminând slujirea sa în 2008.

Din 1997 până în 2003 a prezidat SECAM, după ce a fost vicepreşedinte din 1994 până în 1997, un mandat dus înainte cu convingerea că Biserica "are datoria de a interveni cu glas tare pentru a spune părţilor în cauză că dragostea creştină este condiţie indispensabilă pentru a întreprinde drumul de reconciliere".

La 6 decembrie 2007, Benedict al XVI-lea l-a numit la Biserica mitropolitană de Kinshasa, succesor al cardinalilor Etsou-Nzabi-Bamungwabi şi Malula.

Angajat în prima linie în mişcarea Pax Christi International - mai ales în iniţiativele de reconciliere în regiunea Marilor Lacuri - a fost vicepreşedinte din 1999 până în 2007 şi co-preşedinte din 2007 până în 2009.

În toate slujirile desfăşurate a apărat mereu drepturile persoanelor şi a denunţat violenţele, invocând şi propunând soluţionări împărtăşite ale conflictelor, întemeiate pe dreptul internaţional. A promovat numeroase iniţiative de dialog şi reconciliere, pentru a face să înceteze ostilităţile şi a-i readuce pe toţi la masa tratativelor.

Nu a ascuns niciodată problemele sociale şi politice mai fierbinţi şi tentativele de a exploata şi a marginaliza Africa, având o viziune globală a problemelor referitoare la continent. "Pacea merge în acelaşi pas cu dreptatea, dreptatea cu dreptul şi dreptul cu adevărul", a spus la al doilea Sinod african, în octombrie 2009. La acea adunare a ţinut şi raportul despre realizarea indicaţiilor din prima adunare sinodală specială continentală din 1994 - la care a luat parte în mod activ - şi îndeosebi despre exortaţia apostolică post-sinodală Ecclesia in Africa.

În consistoriul din 20 noiembrie 2010, Papa Benedict al XVI-lea l-a creat şi l-a publicat cardinal, încredinţându-i titlul de Santa Maria Regina Pacis a Ostia Mare. În 2012, din 26 februarie până la 3 martie, a predicat exerciţiile spirituale de Postul Mare pentru Curia Romană, îmbogăţind meditaţiile cu relatării vii din tradiţia africană.

Apoi cardinalul a luat parte la conclavul care în 2013 l-a ales pe Papa Francisc, care l-a chemat foarte repede să facă parte din consiliul său de cardinali. În 2014 şi 2015 a participat la cele două adunări sinodale despre tema familiei.

În septembrie 2016 a fost trimis special la al treilea Congres despre Milostivirea Divină pentru Africa şi Madagascar, desfăşurat la Kigali, în Rwanda. În afară de asta, în februarie 2021, Laity Coordonation Committee din Republica Democrată Congo i-a acordat, pentru misiunea sa, Bakanja-Kimbangu Gand Citizen Merit Award.

În Curia Romană a făcut parte din congregaţiile pentru evanghelizarea popoarelor şi pentru educaţia catolică, precum şi din consiliile pontificale ale dreptăţii şi păcii, al culturii şi al comunicaţiilor sociale.

Autor de numeroase publicaţii, mai ales despre problema înculturării credinţei, a fost membru al Studiorum Novi Testamenti Societas şi a fost iniţiatorul asociaţiei pan-africane a exegeţilor catolici (APECA).

(După L'Osservatore Romano, 12 iulie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 634.