1 iulie 1861-2021

160 de ani de istorie privind la viitor

Într-un interviu inedit Papa Francisc vorbeşte despre ziarul său... "de partid"

"Un ziar «de stradă»", adică "un ziar care să ştie să iasă în exterior, pe străzi, ca să vadă istoria, să atingă istoria şi să reflecte asupra istoriei. Cea de astăzi, cea de ieri". Aşa vede Papa Francisc "L'Osservatore Romano", ziarul său, "ziarul de partid" cum îi place să-l definească. A povestit asta într-un interviu acordat regizorului Francesco Zippel, care realizează un documentar produs de Dazzle Communication dedicat celor 160 de ani ai cotidianului Sfântului Scaun. Prezentăm aici în continuare cuvintele Papei Francisc.

Ştiu că expresia este un pic ambiguă, dar îmi place să numesc L'Osservatore Romano "ziarul de partid". Eu îl citesc în fiecare zi şi, atunci când nu apare duminica, îmi lipseşte ceva. Nu numai astăzi. Şi în Argentina ediţia săptămânală în limba spaniolă o citeam în întregime deoarece ştiu că este o legătură cu Sfântul Scaun, cu magisteriul şi cu viaţa Bisericii, cu istoria Bisericii.

Pericolul este laboratorul. Un ziar, pentru a fi actual, nu poate să fie ziarul de laborator, numai de gânduri. Trebuie să fie un ziar "de stradă" să spunem aşa, dar în sens figurativ: un ziar care să ştie să iasă în exterior, pe străzi, ca să vadă istoria, să atingă istoria şi să reflecte asupra istoriei. Cea de astăzi, cea de ieri. De exemplu, numărul dedicat Zilei Amintirii a fost o cateheză, o adevărată cateheză pentru tinerii de astăzi: ca să vadă ce s-a întâmplat în acel timp şi ce se poate întâmpla astăzi. Deci, este un ziar viu, care ne ajută; pentru asta nu poate să fie de laborator sau de birou. Trebuie să fie de stradă, pentru a lua viaţa şi viaţa se ia aşa cum vine, nu cum aş vrea eu ca să vină.

Paul al VI-lea spunea că L'Osservatore Romano nu este pur şi simplu un cotidian de informare, ci este un cotidian de formare, şi este adevărat. Să revenim la ediţia apărută pentru Ziua Amintirii: oamenii care citesc acel reportaj despre amintire sunt formaţi pentru că le dăm elemente de amintiri, de memorie şi istorice pentru a privi lumea cu acea cheie. Deci, da, un ziar de formare. Şi mie mi-a făcut bine să citesc acel număr, erau lucruri pe care nu le înţelegeam mult despre asta şi pe care acum le-am înţeles. Un ziar care formează.

Un ziar care, în afară de funcţia de evanghelizare, posedă şi o dimensiune diplomatică foarte importantă. Mai ales în raport cu răspândirea magisteriului papei. Mă gândesc la Pius al XII-lea care a vorbit despre toate temele posibile, magisteriul său a fost unul foarte bogat. A făcut şcoală şi a făcut doctrină prin L'Osservatore Romano. Mă gândesc la Pius al XII-lea deoarece consider că a fost un revoluţionar în asta: magisteriul său a fost difuzat de Biserică prin L'Osservatore Romano. Un papă care îi întâlnea pe toţi şi toţi veneau la el şi el le vorbea, artiştii, intelectualii, moaşele... şi se răspândea cu L'Osservatore şi cu Radio Vatican, dar era mai uşor de găsit acest magisteriu cu ziarul care este un instrument care rămâne.

În Argentina era o ediţie săptămânală în limba spaniolă, rezumativă. Eu îl citeam în întregime, de la început până la sfârşit. Pentru că aveam nevoie să înţeleg. Acum din păcate nu mai apare în formă tipărită. Trebuie lucrat pentru ca L'Osservatore Romano să ajungă la toţi, în limba tuturor. Pentru aceasta vreau să mulţumesc celor care ne ajută din punct de vedere economic pentru acest dar, binefăcătorilor şi firmelor care ne ajută.

Eu îl citesc de la prima până la ultima pagină, urmând ordinea. Afară de cazul în care am vreun interes special. Caut mai întâi, dar de obicei îl citesc de la prima până la ultima pagină şi, când se termină, spun "păcat, s-a terminat". Îl citesc noaptea.

Cum va fi L'Osservatore Romano peste două sute de ani? Nu m-am gândit la asta, nu mi-am pus întrebarea. Sper ca să fie mereu actual.

(După L'Osservatore Romano, 1 iulie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 450.