Bazilica "Preasfântul Sacrament" din Buenos Aires Foto: Wikipedia

Într-o scrisoare către săptămânalul "Alfa şi Omega" pontiful aminteşte experienţa de rugăciune

Tânărul Bergoglio, "adorator nocturn"

de Alessandro De Carolis şi Benedetta Capelli

"M-am emoţionat": aşa scrie într-o scrisoare Papa Francisc revistei "Alfa y Omega", după ce a primit fotocopia unui registru păstrat în arhivele Bazilicii "Preasfântul Sacrament" din Buenos Aires în care erau notate numele "adoratorilor nocturni", adică persoanele care seara de la ora 21.00 se alternau în grupuri de rugăciune în faţa Euharistiei, o practică folosită în bazilică încă din 1917. Între acele nume ies în evidenţă cele ale lui Jorge Mario Bergoglio şi al fratelui său, Oscar, care între 1954 şi 1955 au împărtăşit această experienţă marcată de o figură fundamentală, aceea a părintelui José Aristi, călugăr sacramentin, provincial al congregaţiei sale, care a petrecut ore infinite din viaţa sa de preot în confesional. O figură a milostivirii, iubită şi centrală în viaţa celui care avea să devină papă.

Sâmbete de rugăciune

"Venite adoremus" este fraza pe care Papa Francisc şi-o aminteşte cu "emoţie". O foloseau diferiţii adoratori pentru a trezi persoana care venea la rând după ei. Din casa sa din Flores, la periferia din Buenos Aires, tânărul Jorge - reevocă revista - mergea cu autobuzul în centrul oraşului pentru a ajunge la Bazilica "Preasfântul Sacrament", şi au fost multe sâmbete seara petrecute în rugăciune. Adoraţia începea pe la nouă seara, după predica părintelui Aristi, explică papa în scrisoare. Flacăra mică a vocaţiei în el s-a aprins deja, însă, scrie el, ceea ce trăia el era "o viaţă creştină normală". După aceea a venit experienţa acelor nopţi de adoraţie care l-au marcat în profunzime.

Această cruce nu se poate termina sub pământ

Când părintele Aristi moare în veghea de Paşte din 1996, Monseniorul Bergoglio, pe atunci episcop auxiliar, coboară în cripta bazilicii unde a fost pus trupul şi în timp ce depune flori face un gest aproape instinctiv. Am luat, povesteşte Papa Francisc, "crucea de la rozariu şi am smuls-o cu un pic de forţă". "În acel moment l-am privit pe preot şi am spus: «Dă-mi jumătate din milostivirea ta» şi "am simţit ceva puternic care mi-a dat curajul să fac asta". Unic martor al acelui gest, notează revista, este preotul sacramentin Andrés Taborda. "Îmi amintesc că a spus: «Era duhovnicul meu. Cu acest rozariu în mână a dezlegat mulţi, mulţi păcătoşi; nu este posibil pentru el să-l ducă sub pământ»".

Rozariul în buzunarul care nu este

Revista prezintă şi anecdota oferită de Diego Vidal, un laic care de mulţi ani îi coordonează pe adoratorii nocturni din bazilică. Povesteşte el: "La un congres euharistic, într-o provincie departe de Buenos Aires, arhiepiscopul de atunci a trecut pe lângă mine şi l-am întrebat dacă îl cunoştea pe părintele Aristi. S-a oprit imediat şi mi-a răspuns: «Să-l cunosc?» Şi a scos rozariul preotului din haina sa". De atunci pentru episcopul şi cardinalul Bergoglio, şi astăzi pentru Papa Francisc, crucea rozariului părintelui Aristi este o însoţitoare inseparabilă. "Am pus-o aici, în buzunarul meu - mai scrie el -. Cămăşile papei nu au buzunare, însă eu port mereu un mic săculeţ de pânză şi de atunci până astăzi mâna mea merge mereu aici. Simt harul! Exemplul unui preot milostiv, al unui preot care se apropie de răni face mult bine".

(După L'Osservatore Romano, 8 aprilie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 655.