|
1922 - 1 aprilie - 2021: 99 ani de la nașterea preotului cercetător istoric Iosif Gabor Triduumul Pascal și solemnitatea Paștelui nu mi-au permis să public articole ample sau medalioane dedicate unor preoți comemorați în acele zile, de aceea vă prezint astăzi câteva date din viața și activitatea științifică ale preotului cercetător istoric Iosif Gabor, născut în urmă cu 99 de ani în localitatea Tămășeni, județul Neamț. Cercetătorii istorici din ultimele decenii, în studiile lor despre istoria Bisericii Catolice din Moldova și Muntenia, au trebuit să facă referințe la rodul cercetărilor acestui pasionat al culegerii și punerii cap la cap a multor documente găsite în arhive și culegeri de hrisoave. Vremurile în care a trăit nu i-au permis să publice manuscrisele pe care le-a redactat, de aceea s-a străduit a dactilografia la mașina de scris în câteva exemplare cele mai multe dintre scrieri și a le distribui unor instituții și unor iubitori ai trecutului catolicismului din România. Dintre aceia care l-au precedat pe părintele Gabor în publicarea unor cărți cu tematică de istorie eclezială locală amintesc doar cinci nume: pr. Carol Auner, care a scris mai multe "studii referitoare la episcopiile catolice din Moldova", publicate la București în "Revista catolică 1912-1916"; pr. Ioan Ferenț, care a pregătit și a reușit să tipărească la Blaj, în anul 1930, studiul "Cumanii și episcopia lor"; pr. Iosif P. M. Pal, care a publicat, în anul 1941, prin Editura "Serafica" din Săbăoani celebra lucrare "Originea catolicilor din Moldova și franciscanii păstorii lor de veacuri"; pr. Ioan Mărtinaș, care a redactat lucrările "Istoria catolicismului în Moldova" și "Principesa Margareta Mușata", care s-a tipărit la Iași, în anul 1942; prof. Dumitru Mărtinaș, căruia i s-a tipărit în perioada regimului comunist, în anul 1985, la București, lucrarea "Originea ceangăilor din Moldova".
Unul dintre beneficiarii manuscriselor părintelui cercetător Iosif Gabor a fost confratele său franciscan Iosif Simon, un preot originar din Sagna și mai tânăr cu doi ani. Părintele Simon, după ce a terminat șase clase primare în satul natal, a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăucești. Concomitent cu seminarul a urmat și liceul teoretic de stat, luând bacalaureatul în iulie 1945. La 21 octombrie 1946, a depus profesiunea simplă la Săbăoani, iar în septembrie 1947 a mers la Oradea, în ritul oriental. Întrucât nu s-a supus legilor regimului comunist, care a desființat Biserica Greco-Catolică și a suprimat ordinele religioase, în aprilie 1949 a fost arestat și condamnat la șapte ani de închisoare. A muncit silit la Canalul Peninsulă și la mina din Baia-Sprie, de unde a fost eliberat în aprilie 1956. După câteva luni, în secret, a făcut profesiunea solemnă la 14 iulie 1956 și a continuat studiile teologice la Alba-Iulia, unde a fost hirotonit preot la 28 aprilie 1957. Trei ani și jumătate nu i s-a permis să activeze ca preot oficial și a stat la Adjudeni și Hălăucești. La 1 noiembrie 1960, a fost admis în pastorație și a activat ca vicar la Butea, după care a fost numit paroh la Bârgăuani, Iași, Mărgineni și Huși. După redeschiderea Provinciei Franciscane, din 1990 până în 2000 a îndeplinit funcția de asistent provincial și econom al Provinciei Franciscane. În ziua de 20 noiembrie 2001, în Conventul Franciscan din Roman, a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat după două zile în cimitirul catolic din Huși. Părintele Iosif Simon a avut posibilitatea de a studia și completa opera cercetătorului Iosif Gabor, căruia i-a întocmit, în anul 1989, atât o biografie, cât și un inventar al manuscriselor. Un prim pas important a fost făcut în anul 1995, când o parte din bogatul material despre istoria catolicilor din Moldova a fost încredințat profesorului Gabriel Leahu, din Bacău, care a fost sintetizat și publicat, în anul 1996, în volumul Dicționarul comunităților catolice din Moldova, lucrare cu peste 300 de pagini, apărută la Editura "Conexiuni" din Bacău. Din rațiuni editoriale, nu a fost publicată integral varianta originală a părintelui Gabor, editorul renunțând la titlul inițial (prin Bucovina autorul înțelegând numai teritoriul aflat în nordul Moldovei, parte componentă a statului român), la prezentarea integrală a documentelor istorice (care pot fi găsite de specialiști prin trimiterile făcute la colecțiile de documente) și la prezentarea monografică a unor așezări (Barați Bârlad, Botoșani, Buruienești, Fărcășeni, Geoseni, Gherăiești-Neamț, Hălăucești, Horlești, Huși, Iosupeni, Iugani, Luizi Călugăra, Măgura, Mircești, Mogoșești, Onești, Oituz, Oțeleni, Pildești, Răchiteni, Răducăneni, Rotunda, Săbăoani, Sagna, Tămășeni). De asemenea, acolo unde a fost posibil, editorul a actualizat datele statistice și a făcut transcrierea lucrării după normele ortografice actuale. De asemenea, au fost verificate trimiterile bibliografice, iar notele critice au fost plasate la sfârșitul fiecărui capitol (litere), în varianta originală notele fiind infrapaginale.
În "Studiu introductiv" al acestui "Dicționar...", părintele Anton Despinescu ne-a prezentat câteva detalii despre truda depusă de "preotul Iosif Gabor, de fericită amintire" la această lucrare "de proporții": "a lucrat mai bine de două decenii, revizuind-o și adăugând-o și având ca dată de terminare 4 septembrie 1987". Datorită situației speciale în care a scris această lucrare, părintele Gabor s-a ocupat numai de localitățile populate de catolici în Moldova și Bucovina, așa cum arată ele după Cel de-al Doilea Război Mondial, adică fără Basarabia și Bucovina de Nord. În manuscris, această lucrare cuprinde trei volume, cu un total de 615 pagini, format A4, în care sunt prezentate denumirile și descrierile a 405 localități în care s-au aflat, iar în cele mai multe se află și astăzi comunități de catolici. Ele sunt repartizate în ordine alfabetică, astfel: volumul I: A-G, 254 pagini cu 182 localități; volumul II: H-P, 187 pagini cu 99 localități; volumul III: R-Z, 174 pagini cu 123 localități. La alcătuirea lucrării, autorul a folosit o bogată sursă de documentare, indicată parțial în introducere și în cea mai mare parte a subsolurilor paginilor la locul potrivit. În ansamblul ei, lucrarea ar putea fi considerată ca o colecție de minimonografii, măcar pentru unele dintre localități; în măsura surselor de documentare, autorul acordă unora doar câteva rânduri, altora câteva pagini. Sate și orașe vechi, importante, precum Răchiteni, Tămășeni, Pildești, Luizi Călugăra și Onești sunt descrise în 5-10 pagini; altele, precum Adjudeni, Bacău, Iași, Hălăucești și Huși în 10-20 de pagini. Săbăoani, fiind comunitatea catolică rurală cea mai numeroasă, este prezentată în 22 de pagini. În cele 405 denumiri de localități, 69 sunt denumiri duble, 11 triple și 3 cvadruple ale aceleiași localități: a) în trecut: Tescani, în prezent: Florești; în trecut: Eisenach, în prezent: Prisaca Dornei; în trecut: Zăpodia, în prezent: Nisiporești; b) în trecut: Fântânele, Hemeiuși, azi: Lilieci; în trecut: Cernat, Valea Rea, azi: Valea Mică; c) în trecut: Slănic-Cerdac, Sf. Ana, Biserica, azi: Cireșoaia; în trecut: Felești, Roșiori, Ciorana, azi: Corhana; în trecut: Satu-Nou, Sturza, I.C. Frimu, azi: Izvoarele. În acestea sunt indicate un număr de 34 localități altă dată de sine stătătoare, astăzi înglobate în altele care au devenit principale: Buda, la Cleja, Buchila, la Valea Seacă; Podei, la Comănești etc.
După anul 1987, când părintele Gabor a redactat ultima versiune a "Dicționarului localităților catolice din Moldova și Bucovina", pe teritoriul Diecezei de Iași au survenit multe și ample schimbări atât în configurația comunităților catolice, cât și în amplificarea vieții pastorale, care a generat înființarea de parohii noi și ridicarea multor lăcașuri de cult. Aceste noi realități trebuie să îmbogățească munca de cercetare și sistematizare a trecutului istoriei comunităților catolice din cadrul actualei Episcopii Romano-Catolice de Iași. Preotul Iosif Simon s-a îngrijit să completeze și să ofere spre editare și tipărire o altă lucrare monumentală a părintelui Iosif Gabor, intitulată Necrolog. Misionari și preoți autohtoni: diecezani și franciscani, clerici și frați călugări care au lucrat în Moldova pe teritoriul actual al Diecezei de Iași. 1600 - 2000, carte apărută la Editura "Presa Bună" din Iași, în anul 2001. Pe lângă cei 508 de misionari pomeniți, cu o biografie mai lungă sau mai scurtă, sunt adăugați încă 120 de misionari care au activat pe teritoriul Diecezei de Iași. Părintele Simon scrie: "Despre aceștia nu cunoaștem decât numele lor sau puține date. Rămâne ca o cercetare ulterioară să aducă date biografice pentru a fi înșirați și ei - sau o parte din ei - la ziua și luna respectivă. Acolo unde am găsit câte o mică indicație, pentru o identificare mai ușoară, am notat-o. Nu i-am așezat în ordinea alfabetică, ci în una cu aproximație cronologică". Prezenta lucrare ne prezintă lista acelora care, pe parcursul a 400 de ani (1600-2000), și-au adus contribuția la răspândirea și menținerea credinței pe teritoriul actual al Diecezei de Iași. Înșirați pe zile, luni și ani, ei vor putea fi pomeniți - așa după cum se obișnuiește în multe locuri - în fiecare zi ca o recunoștință pentru aportul lor: datorită muncii și jertfei lor noi trăim azi într-o dieceză prosperă.
Ceea ce este esențial pentru "Necrolog" e faptul că trebuie să se cunoască ziua, luna și anul morții pentru ca persoana respectivă să poată fi amintită. Autorul susține că aici a fost situația cea mai dificilă pentru că, deși se cunosc unele amănunte din viața unor misionari sau preoți, nu se știe data morții lor. Puțini misionari au murit în Moldova, dar pentru aceștia nu cunoaștem cu precizie la toți ziua, luna și anul morții. Dintre cei care au plecat imediat după expirarea mandatului lor sunt foarte puțini cei cărora le cunoaștem data și locul morții. Nici celor care au plecat după înființarea Episcopiei Catolice de Iași nu le știm la toți data decesului; nu le cunoaștem, de asemenea, nici chiar preoților indigeni data morții. E de la sine înțeles că unii misionarii au avut unele lipsuri și greșeli; au avut istoria lor. Nu a fost exclus niciunul, ci datorită faptului că au lucrat într-o parohie - o perioadă mai lungă sau mai scurtă - au fost incluși în prezentul "Necrolog" pentru a fi pomeniți într-o zi sau alta. În prefața acestui "Necrolog", episcopul Petru Gherghel scria, la 2 februarie 2002: "Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au vestit cuvântul lui Dumnezeu și, privind la ieșirea lor din această viață, urmați-le credința (Evr 13,7). Inițiativa de a avea o imagine a trecutului și mai ales un catalog al celor care s-au oferit să predice cuvântul evangheliei și să răspândească pe aceste meleaguri binecuvântate credința este nu numai lăudabilă, ci cu adevărat o datorie de suflet față de înaintașii noștri pe umerii cărora se sprijină întreg edificiul nostru spiritual și pe rămășițele cărora a crescut Biserica noastră locală. Amintindu-ne de ei, ne încurajăm în drumul nostru de credință și ne rugăm ca sufletul lor să se bucure de răsplată veșnică, iar memoria lor să rămână vie în comunitățile noastre.
Fie ca acest "Necrolog" să fie un pios omagiu adus celor care au trudit pe acest ogor al Domnului, iar amintirea lor merită să fie păstrată cu venerație pentru că munca și jertfa lor stau la baza actualei vieți catolice din Moldova. Dacă ar mai fi trăit pe acest pământ, probabil părintele Iosif Simon (care a murit la 20 noiembrie 2001) s-ar fi îngrijit să fie tipărite și alte manuscrise lăsate de cercetătorul istoric Iosif Gabor, dar are meritul că a inventariat aceste lucrări și a contabilizat 101 titluri, însumând aproape 12.000 de pagini, format A4 și dactilografiate. Despre confratele și prietenul său, părintele Simon ne-a lăsat mai multe date biografice, pe care le prezentăm în continuare, îmbogățindu-le cu alte detalii culese din diferite arhive și articole. Viața și activitatea părintelui Iosif Gabor Iosif Gabor s-a născut la 1 aprilie 1922, într-o familie de țărani modești (tatăl ceferist și mama casnică), în Tămășeni, actualul județ Neamț, fiind primul născut din cei cinci copii (trei băieți și două fete: Petru și Anton; Genoveva și Maria). A rămas orfan de mamă înainte de a intra la Seminarul Franciscan din Hălăucești, la 8 septembrie 1936. Paralel cu studiile seminariale a urmat în particular, ca de altfel toți seminariștii de atunci, liceul teoretic, pe care nu l-a putut încheia din cauza Celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost încorporat la Școala de Subofițeri de Administrație din Odobești. Absolvind această școală, specializându-se în cele administrative, a revenit la Seminar și, la 17 octombrie 1945, împreună cu alți 19 clerici, a îmbrăcat haina franciscană și a început noviciatul la Săbăoani. După un an de pregătire, a depus voturile simple (profesiunea simplă), la 29 octombrie 1946, la Săbăoani, în cadrul Ordinul Fraților Minori Conventuali, Provincia "Sfântul Iosif". A continuat studiile teologice la Luizi Călugăra și Oradea, în ritul greco-catolic (un an), după care a fost arestat de Securitate pe motiv că "a uneltit împotriva ordinii democratice". A fost deferit Tribunalului Militar Galați, care l-a condamnat la patru ani de închisoare corecțională pentru "uneltire contra ordinii sociale". Motivul arestării era acela că Securitatea îl bănuia că ar fi luat parte în anii 1948 și 1949 la difuzarea manifestului anticomunist redactat de organizația "Partizanii României Creștine" din Sagna. A fost încarcerat în penitenciarele din Bacău, Galați și Poarta Albă, după care "condamnatul Iosif Gabor" a fost eliberat în anul 1952. În clandestinitate, fratele Iosif Gabor a continuat formarea teologică și franciscană, concretizate în zilele de 14 iunie 1954, când a făcut profesiunea solemnă (pe viață) și 8 decembrie același an, când a fost hirotonit preot, la Oradea, de episcopul Istvan Fiedler. După consacrarea sacerdotală, la 1 ianuarie 1955 și-a început activitatea pastorală ca vicar la Catedrala "Sfântul Iosif" din București (1 ianuarie 1955 - 15 mai 1955). După cinci luni a fost transferat la Parohia Adjudeni, unde a activat un an și o lună, până la 1 iulie 1956. A fost transferat apoi la Parohia Galați, dar doar pentru o lună, căci a primit o nouă misiune: în Parohia Huși (1 august 1956 - 30 septembrie 1957). În anul 1957, Securitatea i-a deschis un dosar de urmărire informativă, deoarece îl suspecta de legături cu unii preoți greco-catolici, dar și cu preoți romano-catolici din Roma (Italia), prin intermediul Legației Italiei la București.
După aceste activități pastorale de scurtă durată, la 1 noiembrie 1960, părintelui Iosif Gabor i se încredințează misiunea de paroh la Nisiporești, unde va rămâne timp de zece ani și zece luni. În această perioadă, Securitatea l-a urmărit în mai multe spețe, fiind acuzat că menține legături cu surori franciscane și cu grupul preoților din lotul de arestați Albert - Dămoc - Budău. De asemenea, a fost acuzat că l-a ajutat pe episcopul Ioan Ploscaru cu "literatură religioasă" și că a redactat unele lucrări de spiritualitate destinate preoților și măicuțelor, cum ar fi "Popas" și "Tu ești preot în veci". Supravegherea informativă permanentă și teama de a fi arestat din nou l-au determinat pe părintele Gabor să distrugă, prin ardere, unele manuscrise, inclusiv trei albume de fotografii. Din lipsă de probe suficiente, în anul 1963, Securitatea i-a închis dosarul individual de urmărire informativă. La 1 august 1971, a fost transferat ca paroh la Frumoasa, județul Bacău, unde va activa până la 1 noiembrie 1976, când a fost transferat la Parohia Izvoarele, lângă Răchiteni. La 1 ianuarie 1978, părintelui Iosif Gabor i s-a încredințat misiunea de a șef serviciu administrativ la Arhiepiscopia Romano-Catolică din București și totodată și vicar parohial la Catedrala "Sfântul Iosif". În contextul izbucnirii scandalului legat de publicarea în Italia a unui articol în care era descrisă situația Bisericii Catolice din Moldova, fiind suspectat de a fi autorul articolului în cauză, în anul 1979, Securitatea i-a deschis părintelui Gabor un nou dosar de urmărire informativă. Autoritățile comuniste dețineau informații că acesta întocmise în perioada respectivă un dicționar al localităților catolice din Moldova, dar și numeroase monografii dedicate unor parohii catolice din Moldova și Valahia, lucrări pe care securiștii le etichetaseră inițial drept "scrieri cu conținut ostil la adresa orânduirii noastre socialiste". Constatând că au mers pe o pistă greșită, iar "scrierile pr. I. Gabor au un conținut corect și se bazează pe realitatea istorică", acest dosar de urmărire a fost închis în anul 1985. Ajungând în preajma pensionării, de la 1 mai 1983 până la 31 august 1984, părintele Gabor a activat ca vicar la Barați, lângă Bacău, iar de la 1 septembrie 1984 ca preot ajutător la Luizi Călugăra. Acolo a decedat în ziua de vineri 4 noiembrie 1988, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Luizi Călugăra. Opera literară și istorică Așa cum a relatat părintele Iosif Simon într-un articol scris la Huși, în ziua de 16 decembrie 1995, părintele Gabor și-a început activitatea literară "prin traduceri și prelucrări de broșuri pentru formarea morală a tinerilor și tinerelor: Celor de douăzeci de ani, Popas, Pentru ca viața frumoasă să-ți fie și altele". Așa cum am prezentat în paragrafele anterioare, aceste broșuri au constituit unul din motivele pentru care Securitatea comunistă i-a deschis un dosar de urmărire informativă. Pătruns de dorința de a cunoaște și de a transmite posterității cât mai multe informații din istoria catolicismului din România, părintele Gabor a cumpărat sute de cărți cu tematică istorică, a cules mii de documente din Arhivele Statului și din cele bisericești, a petrecut multe zile în diferite centre parohiale..., "pentru care își consumă toți banii câștigați, privându-se de multe, numai pentru a-și procura izvoarele de lucru", după cum afirma confratele său. Același preot Iosif Simon scria: "Folosind tot timpul liber, culcându-se la ore târzii din noapte, renunțând la concedii (nu știu să fi făcut vreodată concediul anual) a cercetat și a scris mereu, titlurile manuscriselor sale atingând numărul 100, cu aproape 12.000 de pagini".
Posedând opera completă a părintelui Iosif Gabor, preotul Iosif Simon a întocmit un inventar al scrierilor sale, pe care îl redăm în ordinea redactată de acesta. Este un inventar structurat cronologic, în șapte puncte, după locurile unde a activat prietenul și confratele său franciscan, care a fost preluat în articolul "Un pasionat și neobosit cercetător al trecutului nostru, pr. Iosif Gabor", publicat în primul număr al revistei "Buletin istoric", p. 151-158. Din primii ani de preoție (1955-1960), sunt consemnate șapte lucrări, unele dintre ele fiind broșuri mici: 1) "Celor de douăzeci de ani" - carte pentru tineret, prelucrarea cărții cu același titlul de pr. Gh. Hoornaert, S.J., Adjudeni, 1955, 54 p.; 2) "Sfânta Liturghie, tăria vieții tale", prelucrare din limba franceză, 20 p.; 3) "Examinarea conștiinței în spiritul robiei", 1955; 4) "Mărțișorul - mănunchi de gânduri pentru fete"; 5) "Pentru ca viața frumoasă să-ți fie", tradusă și prelucrată împreună cu pr. Șt. Apostol, Tămășeni, 1958; 6) "Popas - scurtă prezentare a vieții de mănăstire spre folosul sufletelor alese", prelucrarea și sistematizarea unei lucrări a prof. Elena Gavrilescu, 15 februarie 1960; 7) "Epicleza în gândirea teologică catolică și în cea răsăriteană ortodoxă, studiu dogmatic și liturgic", 1957, 187 pagini.
Din perioadă cât a activat la Frumoasa (1 august 1971 - 1 noiembrie 1976), părintele Simon a reținut 16 titluri, din care unele lucrări sunt broșuri mici: 1) "Dicționarul statistic al localităților catolice din Moldova, 1865-1948 (fascicola I: A-B)", Frumoasa, 17 februarie 1972, 114 p.; 2) "Dicționar statistic al localităților catolice din Moldova, 1865-1948, (fascicola II: C-F)", Frumoasa, 21 martie 1972, 145 p.; 3) "Dicționar statistic al localităților catolice din Moldova, 1865-1948 (fascicola III: G-O)", Frumoasa, 25 mai 1972, 153 p.; 4) "Ierarhia catolică pe teritoriul actual al Arhiepiscopiei Catolice de București, vol. I (Viața creștină la Dunăre în primele veacuri, Episcopatul Cumanilor sau al Milcoviei, Episcopia Catolică a Severinului, Episcopia Catolică a Argeșului)", Frumoasa, 8 noiembrie 1973, 98 p.; 5) "Dicționar statistic al localităților catolice din Moldova, 1865-1948 (fascicola IV: P-Z)", Frumoasa, 11 februarie 1974, 226 p.; 6) "Ierarhia catolică a Moldovei, contribuții istorice la cunoașterea trecutului Episcopiei Catolice de Iași, vol. III (Vicariatul Apostolic al Moldovei, Episcopia Catolică de Iași)", Frumoasa, 9 mai 1974, 213 p.; 7) "Serbare mariană la București - 13 mai 1855", Frumoasa, 7 octombrie 1974, 24 p.; 8) "Asociația Ucenicilor și Calfelor catolice din București (23 ianuarie 1859-1863)", Frumoasa, 27 februarie 1975, 31 p.; 9) "Răscoalele din 1907 în pagini de cronică, ținute de parohul din Huși-Corni, pr. Bernardin Just", Frumoasa, 26 mai 1975, 30 p.; 10) "Școlile catolice din București de la începutul organizării lor până în pragul primului război mondial, contribuții istorice la cunoașterea trecutului istoric al catolicismului pe teritoriul Arhiepiscopiei Catolice de București", Frumoasa, 31 iulie 1975, 80 p.; 11) "Lupta de la Săbăoani, din 3-4 aprilie 1831, dintre săteni și armata țaristă, episod din vremea introducerii Regulamentului Organic în Moldova", Frumoasa, 11 august 1975, 20 p.; 12) "Ultimatum la Sulina - 20/1 septembrie 1854, episod din timpul războiului Crimeii", Frumoasa, 22 august 1975, 17 p.; 13) "Ierarhia catolică pe teritoriul actual al Arhiepiscopiei Catolice de București, vol. II (Administratura Apostolică a Valahiei, Episcopia de Nicopolis ad Istrum și Vicariatul Apostolic al Valahiei, Arhiepiscopia Catolică de București)", Frumoasa, 13 ianuarie 1976, 146 p.; 14) "Inventarul arhivei Parohiei Catolice Iași, Iași", 31 mai 1976, 33 p.; 15) "Catolicii în Moldova", Frumoasa, 18 iunie 1976, 48 p.; 16) "Catolicismul de pe teritoriul Arhiepiscopiei Catolice de București", Frumoasa, 22 iunie 1976, 27 pagini.
Perioada când a lucrat la București (1 ianuarie 1978 - 30 aprilie 1983) a facilitat părintelui Gabor cercetarea arhivelor din Arhiepiscopie și din câteva parohii, ceea ce a dus la finalizarea a 17 studii, unele fiind adevărate cărți de istorie: 1) "Personalul clerical activ și pensionar din Moldova, Bucovina și Țara Românească existent la 1 august 1978", 195 p.; 2) "Catolicismul în Moldova și Țara Românească (1916-1925)", București, 28 aprilie 1979, 152 p.; 3) "Cimitirul Catolic Belu", București, 13 septembrie 1979, 196 p.; 4) "Cultul catolic în 1978", București, 29 aprilie 1980, 25 p.; 5) "Ierarhia catolică de rit latin", ediția I, București, 21 iunie 1980, 147 p.; 6) "Localitățile catolice de rit latin din România în 1978", București, 3 ianuarie 1981, 221 p.; 7) "Relația pr. Iosif Maljoni despre revoluția lui Tudor Vladimirescu", conferință ținută în ședința din 4 martie 1981 a Comisiei de Istoria Bisericii, București, 4 martie 1981, 14 p.; 8) "Necrologiul Provinciei Bulgariei și Valahiei: 1690-1867", București, 18 aprilie 1981; 9) "Necrologiul Episcopiei Catolice Iași", București, 10 octombrie 1981, 151 p.; 10) "Necrologiul Arhiepiscopiei Catolice București", București, 19 noiembrie 1981, 129 p.; 11) "380 ani de la moartea lui Mihai Viteazu și 160 ani de la revoluția lui Tudor Vladimirescu", București, 21 octombrie 1981, 13 p.; 12) "Biserica Catolică Sinaia", București, 30 decembrie 1981, 24 p.; 13) "Seminarul Catolic București", București, 31 mai 1982, 84 p.; 14) "Biserica Catolică Buzău", București, 26 august 1982, 31 p.; 15) "Arhiepiscopia Catolică București", București, 16 octombrie 1982, 23 p.; 16) "Arhiepiscopia Catolică București", text prescurtat prezentat în ședințele Comisiei Române de Istorie Eccleziastică Comparată București, București 25 noiembrie 1982, 13 p.; 17) "Arhiepiscopia Catolică București", București, 22 ianuarie 1983, 19 pagini.
Simțind probabil că nu va mai trăi mult pe acest pământ, în cei patru ani pe care i-a petrecut în casa parohială din Luizi Călugăra (1 septembrie 1984 - 4 noiembrie 1988), părintele Iosif Gabor a reușit să îmbunătățească și să finalizeze nu mai puțin de 39 de articole studii și tratate, majoritatea cu tematică istorică: 1) "Anuarul clerului catolic din Moldova în anul centenar 1984", L. Călugăra, 15 martie 1984, 377 p.; 2) "Anuarul clerului catolic din Moldova și Țara Românească în anul centenar 1983/1984", L. Călugăra, 12 aprilie 1984, ediția I, 108 p.; ediția a II-a, 414 p.; 3) "Dicționarul localităților din Moldova și Bucovina", L. Călugăra, 9 septembrie 1984, 279 p.; 4) "Maica Tereza de Calcutta", prelucrare, L. Călugăra, 8 octombrie 1984, 54 p.; 5) "Fericitul Ieremia Valahul: 1556-1625", L. Călugăra, 22 octombrie 1984, 34 p.; 6) "Arhiepiscopia Catolică București - file de cronică 1925-1943", omagiu adus episcopului dr. Ioan Robu, L. Călugăra, 24 noiembrie 1984, 116 p.; 7) "Ierarhia catolică de rit latin în România", revizuire a ediției de la București din 21 iunie 1980, L. Călugăra, 21 decembrie 1984, 167 p.; 8) "Arhiepiscopia Catolică București, 1916-1924", L. Călugăra, 8 martie 1985, 121 p.; 9) "Parohia Catolică Tămășeni", revizuire a ediției de la Nisiporești din 20 noiembrie 1964, L. Călugăra, 31 mai 1985, 90 p. Aceasta a fost completată în ediția a III-a, L. Călugăra, 8 iulie 1985, 105 p.; 10) "Parohia Catolică Bacău. 140 ani de la redeschidere", revizuire și completare a monografiei istorice scrisă la Nisiporești, la 12 ianuarie 1967, L. Călugăra, 6 septembrie 1985, 115 p.; 11) "Seminarul Catolic Iași, 1886-1986", L. Călugăra, 22 decembrie 1985, 141 p.; 12) "Statistică generală a Bisericii Catolice din lumea întreagă - 1985", L. Călugăra, 1985; 13) "Prezentarea Sfintei Liturghii din fiecare zi", prelucrare, L. Călugăra, 25 aprilie 1986, 130 p.; 14) "Parohia Catolică Iași", L. Călugăra, 13 mai 1986, 159 p.; 15) "Parohia Catolică Gh. Gh. Dej - Onești", L. Călugăra, 26 iunie 1986, 41 p. Lucrarea cuprinde și un adaos extras din lucrarea "Municipiul Gh. Gh. Dej. Schiță monografică de Ieremia Nicolae", 30 decembrie 1977, 20 p.; 16) "Schiță istorică a coloniilor maghiare din România", adnotări la cartea scrisă de Auner Karoly și publicată la Timișoara în 1908, L. Călugăra, 31 iulie 1986, 152 p.; 17) "Franciscanii", L. Călugăra, 4 octombrie 1986, 137 p.; 18) "Parohia Catolică Craiova - anul 160 de la înființare", L. Călugăra, 1986, 77 p.; 19) "Sectarii, memorator apologetic", L. Călugăra, 23 octombrie 1986, 150 p.; 20) "Îndreptar de corespondență particulară și bisericească", L. Călugăra, 2 noiembrie 1986, 56 p.; 21) "File de calendar istoric bisericesc pentru Moldova și Țara Românească", L. Călugăra 1986, 40 p. Lucrarea a fost mărită și astfel au apărut ediția a II-a (L. Călugăra, 21 februarie 1987, 83 p.) și ediția a III-a (L. Călugăra, 10 martie 1987, 90 p.); 22) "Parohia Catolică Fărăoani", L. Călugăra, 17 februarie 1987, 84 p.; 23) "1877 - 1878. Contribuția cultului catolic", comunicare ținută la Comisia de Istorie Ecleziastică Comparată din București și care este o revizuire a lucrării cu același titlu scrisă la Izvoarele în 1977, L. Călugăra, 22 martie 1987, 48 p.; 24) "Dicționar istoric al localităților catolice din Moldova și Bucovina", revizuire și completare a ediției anterioare (Moldova, fără Bucovina): fascicola I: A-B, Nisiporești, 1968; fascicola II: C-G, Nisiporești, 1968), vol. 1: A-G, L. Călugăra, 12 iulie 1987, 254 p.; vol. 2: H-P, L. Călugăra, 10 august 1987, 187 p.; vol. 3: R-Z, L. Călugăra, 4 septembrie 1987 = 174 p. Această ediție a fost reeditată într-un singur volum în luna noiembrie 1987 și însumează 642 p.; 25) "Parohia Catolică Cioplea", retranscriere a ediției de la Izvoarele din 1977, L. Călugăra, 3 martie 1988, 82 p.; 26) "Parohia Catolică Cleja: 350 ani 1638-1988", L. Călugăra, 13 august 1988, 50 p. Cartea cuprinde o notă asupra cercetărilor arheologice efectuate la Cleja în 1842 și însemnări făcute de parohul din Cleja, în 1860, pr. Inocențiu Petraș; 27) "Prizoneri români la San Stefano în 1918", comunicare la ședința din toamnă a Comisiei Naționale de Istorie Ecleziastică Comparată din București, L. Călugăra, 22 august 1988, 16 p.; 28) "Parohia Catolică Constanța", L. Călugăra, 7 septembrie 1988, 41 p.; 29) "1907 în pagini de cronică", comunicare ținută cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la acest eveniment și care rezumă edițiile de la Frumoasa (26 mai 1975, 30 p.) și Izvoarele (21 decembrie 1976, 21 p.), L. Călugăra, 1988, 12 p.; 30) "Norme de comportare în societate", L. Călugăra, 1988, 15 p.; 31) "Așezările catolice din Moldova și Bucovina. Dicționar", o prescurtare a "Dicționarului Istoric", neterminat la moartea autorului. Cartea a fost terminată de pr. Iosif Simon în 1988 și are 267 p.; 32) "Pietate mariană. Dicționar", terminat numai până la litera M, L. Călugăra, 1988, 198 p.; 33) "Catehism integral de învățătură creștină", prelucrarea după catehismul lui Gaum, L. Călugăra, 1988, 131 p.; 34) "Album. Bisericile catolice din Moldova în anii primului război mondial: 1916-1920", L. Călugăra, 1988, 38 p.; 35) "Vedomostia din Moldova în 1772, 1773 și 1774", prelucrare a recensământului fiscal operat de armata rusească de ocupație în Moldova în perioada 1772-1774 din lucrarea cu litere chirilice "Moldova în epoca feudalismului", vol. VII, partea a II-a, Chișinău 1975, L. Călugăra, 1988, 71 p.; 36) "Biserica Catolică Târgoviște", L. Călugăra, 1988, 149 p.; 37) "Cronologie papală", L. Călugăra, 1988, 39 p.; 38) "Umorul sfântului Ioan Bosco", traducerea cărții "Don Bosco che ride" de Al. Chevariano, L. Călugăra, 21 martie 1986, 160 p.; 39) "Sfântul Francisc din Assisi", L. Călugăra, 20 mai 1988, 52 pagini.
Recuperarea operei istorice Mulți dintre cei care au cunoscut pasiunea părintelui Iosif Gabor pentru studierea și scrierea istoriei catolicismului din Moldova și Țara Românească s-au întrebat de ce nu a fost posibilă tipărirea unor studii istorice, atât timp cât nu relatau aspecte din istoria persecutării Bisericii de către comuniști și nici nu propagau curente ostile ideologiei marxiste. Un răspuns clar l-am găsit într-un medalion făcut de cercetătorul Dănuț Doboș care, studiind dosarele de urmărire informativă a preotului Gabor, a găsit un document din care a concluzionat: "Privitor la faptul că în timpul vieții sale pr. I. Gabor nu și-a publicat lucrările istorice, se pare că acest lucru a fost cauzat de propria sa decizie de a fi precaut, așa cum rezultă dintr-un document din anul 1979, în care un ofițer relata următoarele: «Nu dorește să publice lucrările. Scrierile sale sunt pentru posteritate!». Aceeași atitudine de precauție l-a determinat să refuze întocmirea unei lucrări dedicate preoților catolici care au suferit prigoana închisorilor comuniste".
În cele 19 numere tipărite ale publicației "Buletin istoric", autorii articolelor au făcut numeroase trimiteri la scrierile părintelui Iosif Gabor, dar au fost publicate doar două fragmente din studiile sale monografice: în nr. 5/2004, p. 171-184: " Parohia Catolică Piatra Neamț - monografie istorică" și în nr. 6/2005, p. 59-82: " Biserica Catolică Focșani. Însemnări istorice". Coordonatorii revistei de istorie ecleziastică "Pro memoria" au alocat un spațiu mult mai larg recuperării studiilor părintelui Iosif Gabor, publicate sub următoarele titluri: "Înființarea Arhiepiscopiei Catolice de București în opinia publică românească" (nr. 2/2003, p. 19-24); "Comunitățile catolice din Țara Românească" (nr. 3/2004, p. 25-41); "Parohia Cioplea" (nr. 4/2005, p. 35-76); "Biserica romano-catolic Pitești" (nr. 5/2006, p. 79-108); "Parohia Popești-Leordeni" (nr. 5/2006, p. 127-156); "Istoria Seminarului Catolic din București" (nr. 6/2007, p. 187-238); "Biserica romano-catolică din Sinaia" (nr. 7/2008, p. 89-99); "Școlile romano-catolice din București" (nr. 7/2008, p. 185-270); "Asociația ucenicilor și calfelor catolice din București" (nr. 8/2009, p. 131-150); "Din istoria Arhidiecezei de București (fragmente)" (nn. 10-11/2011-2012, p. 99-117).
În numărul din luna ianuarie 2013 a revistei "Actualitatea creștină", în cadrul rubricii "File de istorie", dr. Dănuț Doboș a prezentat un medalion dedicat "Pr. Iosif Gabor OFM Conv.".
Ultima lucrare prezentată în inventarul părintelui Iosif Simon "Sfântul Francisc din Assisi", Luizi Călugăra, 20 mai 1988, 52 pagini, avea să fie pregătită pentru tipar și să fie multiplicată la Editura "Serafica" din Roman, în anul 2006, sub titlul "Sfântul Francisc" de (+) Iosif Gabor, în colecția "Rugăciunea creștinului", având tema "Religie și spiritualitate". Cartea are 112 pagini, în format 10 x 14 cm. Textul cărții din anul 1988 a fost îmbogățit cu un extras (primele 40 de pagini) din manuscrisul aceluiași autor "Franciscanii", Luizi Călugăra, 4 octombrie 1986, 137 pagini. O altă monografie în care au fost inserate file din opera părintelui Iosif Gabor a fost "Cioplea: Două veacuri de istorie", având ca autori pe Dănuț Doboș, Iosif Gabor, Ieronim Iacob, Daniela Butnaru, Ilie-Cătălin Grigore și Alina Dorojan. Cartea a apărut în anul 2007, la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. În același an și la aceeași editură din București a apărut și monografia "Catolicii din Popești-Leordeni. Istorie și credință", printre autori fiind și preotul Iosif Gabor, alături de Dănuț Doboș, Ieronim Iacob, Tereza Sinigalia, Ilie-Cătălin Grigore și Alina Dorojan.
În anul 2010, la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București apare o nouă monografie, "Catolicii din Buzău. Istorie și credință", care îi are printre autori și pe părintele Iosif Gabor, alături de Dănuț Doboș, Tereza Sinigalia, Pavel Butnaru, Luigi Vitorio Blasutti și Sebastian Doboș. O restituire importantă din cercetările întreprinse de părintele Iosif Gabor despre școlile catolice din București a fost realizată în anul 2020, când s-a editat și tipărit lucrarea "Biserica și școala. Din istoria învățământului catolic în România", având trei autori: Petru Ciobanu, Dănuț Doboș și (+) Iosif Gabor. Cartea a apărut la Editura "Sapientia" din Iași, în colecția "Istoria Bisericii", are 461 de pagini, în format 14 x 20 cm. Despre învățământul catolic din Moldova în secolul al XIX-lea, domnul Dănuț Doboș a publicat deja volumul "Biserica și școala", la Editura "Presa Bună" din Iași, în anul 2002. Aceste informații au fost întregite cu alte studii, dedicate școlilor catolice din Valahia, de pe teritoriul Arhidiecezei de București, în secolul al XIX-lea, precum și cu un capitol dedicat școlilor din Basarabia în perioada interbelică, realizat de preotul Petru Ciobanu. Volumul conține și studiile dedicate Seminarului "Sfântul Duh" și școlilor catolice din București, elaborate de preotul cercetător Iosif Gabor. Concluzie Voi încheia această evocare a personalității și operei părintelui Iosif Gabor apelând din nou la zicerile prietenului și confratelui său franciscan Iosif Simon. Acesta își amintea că, la 29 iunie 1938, cu ocazia sfințirii pietrei de temelie a Gimnaziului Franciscan din Hălăucești, marele preot și cărturar Iosif Pal s-a adresat celor prezenți: "Noi, preoții franciscani, am cerșit și vom cerși ca să vă dăm un focar de lumină, o școală în care credința e baza educației, o catedră a educației creștinești. Aici fiii voștri vor învăța a iubi cum se cuvine pe Dumnezeu și patria și cum să se jertfească pentru cinstea lui Dumnezeu și apărarea hotarelor României noastre". Deschiderea acestui izvor de cultură a atras zeci de tineri din statele catolice moldovenești, mulți dintre ei ajungând preoți, profesori, ingineri și medici. Dintre tinerii formați aici s-au ridicat unii care au studiat și au scos în evidență originea catolicilor și contribuția lor la civilizația materială și spirituală a societății românești.
Dumnezeu să-l fericească cu sfinții și aleșii săi! Pr. Alois Moraru lecturi: 1312.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |