Papa Francisc: Angelus (7 februarie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Iarăşi în piaţă! Evanghelia de astăzi (cf. Mc 1,29-39) prezintă vindecarea soacrei lui Petru, din partea lui Isus, şi apoi a atâtor alţi bolnavi şi suferinzi care se strâng în jurul Lui. Vindecarea soacrei lui Petru este prima vindecare de ordin fizic relatată de Marcu: femeia se afla la pat cu febră; faţă de ea, atitudinea şi gestul lui Isus sunt emblematice: "S-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână" (v. 31), notează evanghelistul. Există atâta duioşie în acest act simplu, care pare aproape natural: "Febra a lăsat-o şi a început să-i slujească" (ibidem). Puterea vindecătoare a lui Isus nu întâlneşte nicio rezistenţă; şi persoana vindecată îşi reia viaţa normală, gândindu-se imediat la ceilalţi şi nu la sine însăşi - şi acest lucru este semnificativ, este semn de adevărată "sănătate"!

În acea zi era o sâmbătă. Oamenii din sat aşteaptă apusul şi după aceea, terminându-se obligaţia odihnei, ies şi aduc la Isus toţi bolnavii şi pe cei posedaţi de diavol. Şi el îi vindecă, însă le interzice diavolilor să reveleze că el este Cristos (cf. v. 32-34). Aşadar, încă de la început Isus arată predilecţia sa faţă de persoanele suferinde în trup şi în spirit: este o predilecţie a lui Isus să se apropie de persoanele care suferă fie în trup, fie în spirit. Este predilecţia Tatălui, pe care el o întrupează şi o manifestă cu fapte şi cuvinte. Discipolii săi au fost martori oculari, au văzut asta şi apoi l-au mărturisit. Însă Isus nu i-a voit numai spectatori ai misiunii sale: i-a implicat, i-a trimis, le-a dat şi lor puterea de a vindeca bolnavii şi de a alunga diavolii (cf. Mt 10,1; Mc 6,7). Şi asta a continuat fără întrerupere în viaţa Bisericii, până astăzi. Şi acest lucru este important. Îngrijirea bolnavilor de orice gen nu este pentru Biserică o "activitate opţională", nu! Nu este ceva accesoriu, nu. Îngrijirea bolnavilor de orice gen face parte integrantă din misiunea Bisericii, aşa cum era din cea a lui Isus. Şi această misiune este de a duce duioşia lui Dumnezeu la omenirea suferindă. Ne va aminti asta peste câteva zile, la 11 februarie, Ziua Mondială a Bolnavului.

Realitatea pe care o trăim în toată lumea din cauza pandemiei face deosebit de actual acest mesaj, această misiune esenţială a Bisericii. Glasul lui Iob, care răsună în liturgia de astăzi, încă o dată se face interpret al condiţiei noastre umane, aşa de înaltă în demnitate - condiţia noastră umană, foarte înaltă în demnitate - şi în acelaşi timp aşa de fragilă. În faţa acestei realităţi, apare mereu în inimă întrebarea: "De ce?".

Şi la această întrebare Isus, cuvânt întrupat, nu răspunde cu o explicaţie - la acest lucru de ce suntem aşa de înalţi în demnitate şi aşa de fragili în condiţie, Isus nu răspunde la această întrebare cu o explicaţie -, ci cu o prezenţă de iubire care se apleacă, care ia de mână şi ridică, aşa cum a făcut cu soacra lui Petru (cf. Mc 1,31). A se apleca pentru a-l ridica pe celălalt. Să nu uităm că unicul mod permis de a privi o persoană de sus în jos este atunci când tu întinzi mâna pentru a o ajuta să se ridice. Singurul. Şi aceasta este misiunea pe care Isus a încredinţat-o Bisericii. Fiul lui Dumnezeu manifestă domnia sa nu "de sus în jos", nu la distanţă, ci aplecându-se, întinzând mâna; manifestă domnia sa în apropiere, în duioşie şi în compasiune. Apropiere, duioşie, compasiune sunt stilul lui Dumnezeu. Dumnezeu se apropie şi se apropie cu duioşie şi cu compasiune. De câte ori în evanghelie citim, în faţa unei probleme de sănătate sau oricărei probleme: "i s-a făcut milă". Mila lui Isus, apropierea lui Dumnezeu în Isus este stilul lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi ne aminteşte şi că această compasiune îşi înfige rădăcinile în relaţia intimă cu Tatăl. De ce? Înainte de zori şi după apus, Isus se retrăgea şi rămânea singur ca să se roage (v. 35). De acolo lua forţa pentru a împlini activitatea sa, predicând şi făcând vindecări.

Sfânta Fecioară să ne ajute să ne lăsăm vindecaţi de Isus - avem nevoie mereu de asta, toţi - pentru a putea fi la rândul nostru martori ai duioşiei vindecătoare a lui Dumnezeu.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În aceste zile urmăresc cu preocupare vie evoluţia situaţiei din Myanmar, ţară pe care, din timpul vizitei mele apostolice din 2017, o port în inimă cu mult afect. În acest moment aşa de delicat doresc să asigur din nou apropierea mea spirituală, rugăciunea mea şi solidaritatea mea pentru poporul din Myanmar. Şi mă rog pentru ca aceia care au responsabilitate în ţară să se pună cu disponibilitate sinceră în slujba binelui comun, promovând dreptatea socială şi stabilitatea naţională, pentru o convieţuire armonioasă. Să ne rugăm pentru Myanmar. [moment de tăcere]

Doresc să adresez un apel în favoarea minorilor migranţi neînsoţiţi. Sunt atâţia! Din păcate, între cei care din diferite motive sunt constrânşi să părăsească propria patrie, există mereu zeci de copii şi adolescenţi singuri, fără familie şi expuşi la multe pericole. În aceste zile, mi s-a semnalat situaţia dramatică a celor care se află în aşa-numita "rută balcanică". Însă există în toate "rutele". Să facem în aşa fel încât acestor creaturi fragile şi lipsite de apărare să nu le lipsească grija necesară şi canale umanitare preferenţiale.

Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viaţă, cu tema "Libertate şi viaţă". Mă unesc cu episcopii italieni amintind că libertatea este marele dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a căuta şi a obţine binele propriu şi al celorlalţi, pornind de la bunul primar al vieţii. Societatea noastră trebuie ajutată să se vindece de toate atentatele la adresa vieţii, pentru ca să fie tutelată în fiecare fază a sa. Şi îmi permit să adaug o preocupare a mea: iarna demografică italiană. În Italia naşterile au scăzut şi viitorul este în pericol. Să luăm această preocupare şi să încercăm să facem în aşa fel încât această iarnă demografică să se termine şi să înflorească o nouă primăvară de copii şi copile.

Mâine, comemorarea liturgică a Sfintei Iosefina Bakhita, călugăriţă sudaneză care a cunoscut umilirile şi suferinţele sclaviei, se celebrează Ziua de rugăciune şi reflecţie împotriva traficului de persoane. Anul acesta obiectivul este de a lucra pentru o economie care să nu favorizeze, nici măcar indirect, acest trafic josnic, adică o economie care să nu facă niciodată din bărbat şi din femeie o marfă, un obiect, ci mereu scopul. Slujirea adusă bărbatului, femeii, însă a nu-i folosi ca marfă. Să cerem Sfintei Iosefina Bakhita ca să ne ajute în asta.

Şi adresez salutul meu cordial vouă tuturor, romani şi pelerini: sunt bucuros să vă văd din nou adunaţi în piaţă, şi pe cei habitué, surorile spaniole aici, care sunt harnice, mereu, cu ploaia şi soarele sunt aici! Precum şi pe tinerii Neprihănitei... Pe voi toţi. Sunt bucuros. Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 431.