Sursa: Wikimedia

Ziua Mondială a Bolnavului: Să simţim empatie şi înduioşare!

Mesajul Papei Francisc pentru A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului, celebrată la 11 februarie, conţine o invitaţie caldă la a stabili o relaţie directă şi personală cu cel în suferinţă, lăsându-ne implicaţi în suferinţa lui.

Comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din 11 februarie, a devenit şi Ziua Mondială a Bolnavului din dorinţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, care spunea în scrisoarea prin care instituia această zi: "Lourdes, sanctuar marian printre cele mai iubite de poporul creştin, este loc şi simbol de speranţă şi de har, ca semn al acceptării şi al oferirii suferinţei mântuitoare. (...) Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune şi un apel adresat tuturor de a recunoaşte pe chipul aproapelui bolnav Chipul Sfânt al lui Cristos care, suferind, murind şi înviind, a salvat omenirea".

Din motive pastorale, în Dieceza de Iaşi Ziua Bolnavului se celebrează în luna mai, din dorinţa de a-i putea aduna pe toţi bolnavii în sanctuarul de la Cacica, închinat Sfintei Fecioare Maria.

An de an, Papa Francisc transmite un mesaj creştinătăţii cu această ocazie. Mesajul papei pentru A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului de anul acesta se inspiră din textul evanghelic în care Isus critică ipocrizia celor care spun, dar nu fac (Mt 23,1-12) şi are tema: "Unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi!" (Mt 23,8). Relaţia de încredere la baza îngrijirii bolnavilor. Sfântul Părinte ne invită ca "în faţa condiţiei de nevoie a fratelui şi surorii să ne oprim, să ascultăm, să stabilim o relaţie directă şi personală cu celălalt, să simţim empatie şi înduioşare faţă de cel suferind şi să ne lăsăm implicaţi de suferinţa sa până la a o lua asupra noastră".

Experienţa bolii poate provoca în persoana umană două atitudini: una ce duce la angoasă, la închiderea în sine, uneori chiar la disperare şi la revoltă împotriva lui Dumnezeu. Iar cealaltă, privită cu ochii credinţei, poate să devină ceva luminos, la o căutare a lui Dumnezeu. Mai mult, dacă boala este asociată pătimirii şi morţii lui Cristos, contribuie la binele poporului lui Dumnezeu (LG 11). De aceea, bolnavul are nevoie de o prezenţă; are nevoie de susţinere şi are nevoie de a şti că este înţeles. Cel bolnav are nevoie de încurajare, de apropiere şi mai ales de iubirea noastră: a credincioşilor şi a oamenilor de bunăvoinţă, dar şi a personalului sanitar. Ce ar fi viaţa fără iubire? Am putea spune că viaţa fără iubire este precum Covid-ul: nu are gust! Dar ceea ce dă gust şi culoare vieţii noastre este modul în care ne îngrijim de cei în suferinţă, de cei bolnavi. Făcând acest lucru devenim o oglindă a lui Isus în mijlocul societăţii şi mai adăugăm o picătură de apă curată într-un ocean prea otrăvit de atâta indiferenţă şi răutate.

Să căutăm în această zi, şi nu numai, să ne amintim de cei în suferinţă. Să oferim timpul şi rugăciunile noastre pentru a aduce alinare şi mângâiere celor bolnavi. Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes, să adâncească în noi conştiinţa că toţi suntem fraţi, să susţină credinţa şi speranţa noastră şi să ne ajute să ne îngrijim unii de alţii cu iubire fraternă.

*

A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului (2021)

Adoraţie euharistică

Cântec

Rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, îngenunchem înaintea prezenţei tale euharistice, în Ziua Mondială a Bolnavului, dorind să te adorăm mulţumindu-ţi pentru dragostea ta nemărginită faţă de noi, creaturile iubirii tale, şi să cerem ajutorul, binecuvântarea şi ocrotirea ta. Îţi oferim Isuse, pâine cerească, existenţa noastră aşa cum este ea: cu rănile ei, cu eşecurile ei şi cu cicatricile ei. Aşezăm la picioarele tale bucuriile, împlinirile şi mulţumirile noastre, dar şi poverile, grijile, frământările, ofurile şi neliniştile noastre. Dăruieşte-ne putere nouă, sănătate trupească şi sufletească, capacităţi noi de a iubi, de a ierta şi a fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru.

Te implorăm, Isuse, să ne păstrezi curaţi, transparenţi, umili şi liberi ca să ne putem îndeplini cu integritate, detaşare şi bucurie vocaţia nobilă şi înălţătoare ce am primit-o de la tine: aceea de a fi semne vii ale prezenţei tale iubitoare între oameni şi de a-i sluji pe fraţii noştri din toată inima, cu toate forţele, conştienţi fiind că viaţa fără iubire este ca boala de covid: nu are gust, se stinge, se usucă. Vrem, Doamne, ca viaţa noastră să aibă gust, să aibă culoare şi de aceea îţi cerem harul de a relaţiona cu toţi cei cu care venim în contact ca de la frate la frate. Purifică şi întăreşte fiecare legătură de prietenie în oceanul iubirii tale, căci numai tu, Isuse, eşti Învăţătorul nostru, iar noi toţi suntem fraţi (Mt 23,8).

În această zi, Doamne, ne rugăm în mod special pentru cei bolnavi care suferă în tăcere acasă, în spitale, în locuinţele protejate pentru vârstnici, ori în alte locuri, dar şi pentru noi care din când în când gustăm cu amărăciune boala. Sigur că în aceste ultime luni am fost cuprinşi de frică şi nesiguranţă din cauza pandemiei de COVID-19. Amintim în rugăciunea noastră de astăzi pe toţi medicii, infirmierii, asistenţii medicali şi sociali, personalul auxiliar, cercetătorii, capelanii, voluntarii şi toţi cei care au luptat şi luptă în continuare la marea operă de vindecare şi de mântuire asemenea lui Cristos. Îţi mulţumim, Isuse, pentru dăruirea şi generozitatea lucrătorilor sanitari şi sociali. Îţi mulţumim pentru profesionalismul lor, pentru spiritul lor de responsabilitate şi iubire faţă de aproapele care trebuie ajutat, îngrijit, întărit şi slujit.

Doamne, doar tu eşti speranţa noastră, doar tu eşti izvorul ce alimentează speranţa, doar tu eşti ţinta speranţei noastre. Fă, Isuse, ca toţi oamenii să simtă Biserica drept un spital de campanie, un spital pentru suflete, în care răniţii sunt îngrijiţi prin sacramentele vindecării, prin forţa cuvântului lui Dumnezeu, prin practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească. Cât de mare nevoie avem să fim vindecaţi nu doar de bolile noastre fizice, dar mai ales de cele spirituale. În cuvântul tău găsim alinare şi mângâiere:

"Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care te-a creat, Iacób, cel care te-a plăsmuit, Israél: "Nu te teme, pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, al meu eşti tu.
Când vei trece prin ape, eu voi fi cu tine, prin râuri, ele nu te vor înghiţi; când vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui.
Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israél, mântuitorul tău. Am dat Egiptul pentru răscumpărarea ta, Cuş şi Séba, în locul tău.
Pentru că eşti preţios în ochii mei, vrednic de cinste şi eu pe tine te iubesc: dau oameni în locul tău şi popoare, în locul sufletului tău.
Nu te teme, căci eu sunt cu tine!" (Is 43,1-5a).

Doamne, trezeşte în noi conştiinţa să nu ne temem niciodată de nimic, căci toţi suntem preţioşi în ochii tăi indiferent de starea în care ne aflăm. În această zi adânceşte în noi convingerea că Ziua Bolnavului este pentru bolnavi, pentru lucrătorii sanitari, pentru capelani, pentru credincioşii creştini şi persoanele consacrate, pentru toate persoanele de bunăvoinţă, moment forte de rugăciune, de împărtăşire, de oferire a suferinţei pentru binele Bisericii şi de chemare adresată tuturor să recunoască în persoana fratelui bolnav faţa sfântă a lui Cristos care, suferind, murind şi înviind a realizat mântuirea omenirii.

Doamne, prin gesturi mici şi concrete, fără să aşteptăm rezultate uimitoare, dar având smerenia celor care vor să adauge o picătură de apă curată într-un ocean adesea prea otrăvit de atâta indiferenţă şi răutate, dă-ne statornicie să facem lucrul acesta chiar dacă am părea pierzători, luaţi în derâdere sau neinteresanţi.

Ne unim în rugăciune cu Preasfânta Fecioară Maria, Mijlocitoarea tuturor harurilor şi prima ta adoratoare, Tămăduitoarea bolnavilor, cea care a apărut la Lourdes Bernadetei Soubirous şi ne-a dezvăluit că este Neprihănit Zămislită. Prin inima ei preacurată, rugăciunea care se înalţă din inimile noastre să ajungă la inima ta deschisă şi atât de adesea lăsată singură în acest măreţ sacrament al iubirii tale: Marie, Mama noastră, care în Cristos primeşti pe fiecare dintre noi ca fiu, ajută-ne în infirmităţile şi suferinţele noastre. Condu-ne spre Cristos, Fiul tău şi fratele nostru. Ajută-ne să ne încredinţăm Tatălui care face lucruri de care noi nici nu am fi în stare să sperăm. Amin.

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

Rit penitenţial

Isus Cristos a venit în lume pentru a inaugura împărăţia mesianică. În numele lui, cei bolnavi sunt vindecaţi, morţii învie şi mântuirea este vestită celor săraci. Conştienţi de realitatea că întunericul ne mai învăluie încă, îngenuncheaţi în faţa Preasfântului Sacrament, cerem iertare pentru păcatele noastre săvârşite cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea faţă de cei bolnavi, suferinzi şi marginalizaţi.

1. Doamne Isuse Cristoase, medic trupesc şi sufletesc, în faţa problemelor spinoase şi nenumărate ale fraţilor noştri, adesea, asemenea lui Cain, ne scuzăm şi spunem: "Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?" (Gen 4,9). Expresii precum: nu mă interesează, nu ţine de atribuţia mea, nu-mi mai văd capul de atâta treabă, sunt mai mereu în limbajul nostru. Iartă-ne, Doamne, păcatul indiferenţei, al nepăsării, al insensibilităţii şi răcelii noastre.

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

2. Doamne Isuse Cristoase, medic trupesc şi sufletesc, şi astăzi lumea strigă către tine asemenea orbului Bartimeu: "Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!" (Lc 18,38). Dar, asemenea mulţimii din timpul lui Isus ce se afla în jurul omului nevăzător, şi noi îi certăm pe cei bolnavi şi suferinzi ce strigă spre ajutorul nostru, cerându-le să tacă (Lc 18,39). Iartă-ne, Doamne, pentru incapacitatea noastră de a ne deschide inima şi a asculta plângerile celor în suferinţă. Iartă-ne, Doamne, pentru că îi reducem la tăcere.

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

3. Doamne Isuse Cristoase, medic trupesc şi sufletesc, trăim într-o lume ce caută doar propriile avantaje. Folosim bunurile vremelnice doar pentru a ne motiva mofturile şi viciile pe când atâţia bolnavi mor din cauza lipsei de asistenţă medicală. Pentru a ne justifica zgârcenia, răutatea, închiderea în noi înşine spunem: sunt banii mei, fac ce vreau cu ei. Dar nu ne gândim că ceea ce am primit am putea folosi şi pentru a fi buni cu cei din jurul nostru, în special cu cei bolnavi şi suferinzi. Iartă-ne, Doamne, pentru că nu reuşim să-i privim pe ceilalţi ca pe nişte fraţi ai tăi cu care trebuie să împărţim bunurile noastre. Fii milostiv la judecată pentru lipsa noastră de bunătate.

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

4. Doamne Isuse Cristoase, medic trupesc şi sufletesc, care n-ai venit în lume ca să fii slujit, ci ca să slujeşti şi să-ţi dai viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (cf. Mc 10,45), murind pe cruce ne-ai arătat culmea iubirii: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13). Din aceasta înţelegem că viaţa îşi atinge centrul, împlinirea numai atunci când este dăruită. Iartă-ne, Doamne, pentru lipsa noastră de iubire autentică, iartă-ne că nu am ştiut să exersăm "spălarea picioarelor", adică slujirea faţă de cei bolnavi, bătrâni, săraci, marginalizaţi şi suferinzi.

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

5. Doamne Isuse Cristoase, medic trupesc şi sufletesc, în momentul bolii noastre sau a celor apropiaţi suntem chemaţi să trăim cu încredere în Dumnezeu care "ne vindecă de orice boală" (Ps 103,3). Însă, când orice orizont de însănătoşire pare a se închide în faţa noastră, ne pierdem răbdarea şi speranţa. Iartă-ne, Doamne, pentru acele momente când ne-am îndepărtat de tine şi ne-am îndoit de prezenţa ta mângâietoare şi nu te-am invocat plin de speranţă: "Doamne Dumnezeul meu, eu am strigat către tine şi tu m-ai vindecat" (Ps 30,3).

Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!

Cântec

Lectura I

Citire din Cartea Profetului Isaia 38,1-8

¹ În zilele acelea, Ezechía s-a îmbolnăvit de moarte. Isaía, fiul lui Ámoţ, profetul, a venit la el şi i-a zis: "Aşa vorbeşte Domnul: «Dă dispoziţii casei tale, căci tu vei muri şi nu vei mai trăi!»". ² Ezechía şi-a întors faţa către perete şi s-a rugat Domnului ³ şi a spus: "Te rog, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea ta în adevăr şi cu inimă integră şi am făcut ce este bine în ochii tăi!". Şi Ezechía a plâns mult. ⁴ Atunci, cuvântul Domnului [i-a fost adresat] lui Isaía: ⁵ "Du-te şi spune-i lui Ezechía: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Davíd, tatăl tău: ‹Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată, adaug la zilele tale încă cincisprezece ani! ⁶ Te voi elibera pe tine şi cetatea aceasta din mâna regelui Asíriei şi voi apăra cetatea aceasta. ⁷ Acesta este pentru tine semnul din partea Domnului că va împlini Domnul cuvântul pe care l-a rostit: ⁸ iată, voi da înapoi umbra treptelor care coboară cu soarele pe cadranul lui Aház cu zece trepte› »". Şi s-a întors soarele cu zece trepte pe cadranul pe care coborâse.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Is 38,10ab.10c-11.12abcd. 16 (R.: 17b)

R.: În mâinile tale, Doamne, este sănătatea şi viaţa mea.
^10ab Spuneam: "În toiul vieţii mele
sunt nevoit să merg la porţile
locuinţei morţilor". R.
 
^10c Am căutat restul anilor mei
¹¹ şi am zis: "Nu-l voi mai vedea pe Domnul pe pământul celor vii,
nu voi mai vedea pe nimeni
dintre cei rămaşi în lume. R.
 
^12abcd Locuinţa mea e smulsă şi luată de vânt departe de mine
ca o colibă de păstori;
ca un ţesător îmi taie firul vieţii
şi mă scoate din urzeală. R.
 
¹⁶ Doamne, ceea ce aşteaptă inima mea de la tine
este viaţa sufletului meu.
Tu care m-ai pus la încercare,
vindecă-mă, dă-mi iarăşi sănătatea". R.

Evanghelie In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

Citire din Evanghelia Domnului Nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,24-34

O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. ²⁵ Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani ²⁶ şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, ²⁷ auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; ²⁸ căci îşi zicea: "De voi atinge chiar şi numai hainele lui, voi fi salvată". ²⁹ Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trupul ei că a fost vindecată de boală. ³⁰ Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: "Cine mi-a atins hainele?". ³¹ Dar discipolii i-au zis: "Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins?»". ³² Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. ³³ Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa lui şi i-a spus tot adevărul. ³⁴ Atunci el i-a spus: "Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!".

Cuvântul Domnului

Meditaţie

Umanitatea în general, dar şi fiecare dintre noi, s-ar putea identifica cu femeia din fragmentul evanghelic proclamat care suferea de hemoragie. În faţa bolii e important să nu pierdem speranţa vindecării. În acelaşi timp, este esenţial să acceptăm faptul că vindecarea noastră profundă nu este o lucrare omenească, ci una dumnezeiască. Sfântul evanghelist Marcu ne spune că femeia bolnavă, căutând să afle leacul în înţelepciunea acestei lumi, "îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău" (Mc 5, 26).

Speranţa vindecării complete se naşte atunci când femeia aude vestea cea bună despre Isus, învăţătorul din Nazaret. Aceeaşi speranţă pune în mişcare şi sufletul fiecărui creştin atunci când ascultă cu încredere evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (cf. Mc 1,1). Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, deschiderea faţă de cuvântul care s-a făcut trup, Isus Cristos. Acesta este primul pas pe drumul vindecării. Este pasul care deschide calea speranţei, drumul întâlnirii cu Cristos - medicul trupurilor şi sufletelor noastre. Pe această cale către Domnul vieţii, speranţa vindecării este întărită de o convingere puternică: "De mă voi atinge fie şi numai de haina lui, voi fi vindecată" (Mc 5,28). Aşadar, avem nevoie să reascultăm glasul Domnului din Scriptură pentru a ne susţine paşii pe calea speranţei, convinşi fiind că sufletele noastre nu sunt vindecate "de vreo plantă, nici de vreun unguent, ci de cuvântul tău, Doamne, care vindecă toate" (Înţ 16,12).

Al doilea pas spre vindecare este atingerea hainei Mântuitorului: "auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina" (Mc 5, 27). Nu este o atingere superficială sau banală, ci este gestul speranţei întemeiate pe credinţa în Fiul lui Dumnezeu, despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Ioan: "Mâinile noastre au atins cuvântul vieţii" (1In 1,1). Şi noi, creştinii de astăzi, putem să îl atingem astfel pe Cristos. Îl atingem pe Fiul lui Dumnezeu prin credinţă atunci când apelăm la sacramentele vindecării, Reconcilierea şi Maslul, şi, mai ales, atunci când participăm în mod activ şi deplin la Sfânta Liturghie. Haina lui Cristos poate să simbolizeze însă şi Biserica, trupul său mistic. Pentru oamenii care nu au cunoscut încă iubirea lui Dumnezeu, comunităţile noastre catolice sunt chemate să devină o prelungire a hainei prin care Isus Cristos poate fi atins. Orice întâlnire cu Biserica lui Cristos, prezentă în fiecare dintre parohiile noastre, poate să reprezinte o autentică atingere a harului dumnezeiesc.

Următorul pas pe calea speranţei şi a vindecării este restabilirea demnităţii noastre de fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, Cristos vrea să o vadă pe femeia care a fost vindecată şi i se adresează, dorind să o ajute să trăiască drept ca o "fiică": "Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: «Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!»" (Mt 9,21). De fapt, din cauza bolii sale, femeia fusese exclusă de la cultul la templu şi de la raporturile normale cu aproapele, ajungând să fie considerată - şi poate chiar să se considere - un rebut al societăţii. Isus însă nu numai că o primeşte, ci o consideră demnă de această întâlnire până acolo încât îi dăruieşte cuvântul său şi îi restituie demnitatea de fiică a lui Dumnezeu şi de soră într-o comunitate de fraţi şi surori. În întâlnirea cu Cristos se deschide şi pentru noi toţi, bărbaţi şi femei din orice loc şi din orice timp, calea mântuirii, prin care ne redescoperim fii în Fiul şi cu toţii fraţi. În redescoperirea paternităţii lui Dumnezeu se află vindecarea noastră autentică.

Câteva clipe de tăcere şi de meditaţie personală

Rugăciunea credincioşilor

Fraţilor preaiubiţi, prin preacurata Fecioară Maria, a venit Mântuitorul în lume. Să-l preamărim pe Dumnezeu şi prin Maica Preacurată să înălţăm rugăciunea noastră către Fiul său, Isus. Să ne rugăm cu credinţă, spunând:

R. Te rugăm, ascultă-ne!

- Pentru ca Biserica lui Cristos să fie plină de iubire faţă de toţi oamenii şi refugiu în orice suferinţă, să ne rugăm: R.

- Pentru ca Sfântul Părinte Papa Francisc, episcopii şi preoţii să fie primii care să facă cunoscută legea iubirii creştine cu umilinţa şi curajul adevăratului păstor al turmei, să ne rugăm: R.

- Pentru ca cei bolnavi să reînnoiască încrederea şi speranţa lor în Domnul care le stă alături şi să trăiască fiecare moment al vieţii ca pe o ocazie de a te întâlni în gesturile de bunătate pe care le primesc de la cei din jur, să ne rugăm: R.

- Pentru ca personalul şi voluntarii care activează în structurile sanitare şi socio-caritative să crească din ce în ce mai mult în dăruirea de sine, privindu-l mereu pe aproapele cu milostivire şi iubire, să ne rugăm: R.

- Pentru ca cei bătrâni să trăiască suferinţele vieţii cu răbdare şi seninătate, să ne rugăm: R.

- Pentru ca cei ce suferă cu trupul sau cu sufletul în acest timp de pandemie să fie întăriţi de puterea Tatălui ceresc, să ne rugăm: R.

- Pentru ca puterile civile şi autorităţile publice să apere drepturile celor slabi, să ne rugăm: R.

- Pentru ca, după suferinţele acestei vieţi, cei aflaţi în agonie să fie primiţi în patria cerească, să ne rugăm: R.

- Intenţiile personale... (câteva clipe de tăcere)

Dumnezeule atotputernic, ascultă cu bunătate rugăciunea pe care Biserica ta o înalţă prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu şi dăruieşte-le tuturor oamenilor îndurarea şi pacea ta! Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Cântec

Rugăciune pentru încetarea pandemiei: O, Doamne, tu eşti izvorul oricărui bine. Venim la tine pentru a-ţi cere milostivirea.

Ai creat universul cu armonie şi frumuseţe, dar noi, cu mândria noastră, am distrus cursul naturii şi am provocat o criză ecologică care afectează sănătatea şi bunăstarea familiei umane. De aceea îţi cerem iertare.

O, Doamne, priveşte cu milă la starea noastră de astăzi, care suntem în mijlocul unei noi epidemii virale. Fă să simţim din nou grija ta părintească. Restabileşte ordinea şi armonia naturii şi re-creează în noi o minte şi o inimă nouă, astfel încât să putem avea grijă de pământul nostru ca paznici credincioşi.

O, Doamne, ţi-i încredinţăm pe toţi bolnavii şi familiile lor. Vindecă trupul, mintea şi spiritul lor, făcându-i să participe la misterul pascal al Fiului tău. Ajută-i pe toţi membrii societăţii noastre să-şi îndeplinească datoriile şi să întărească spiritul de solidaritate dintre ei. Sprijină-i pe medicii şi pe operatorii sanitari aflaţi în prima linie, pe asistenţii sociali şi pe educatori. În mod deosebit, vino în ajutorul acelora care au nevoie de resurse pentru a-şi salva viaţa.

Noi credem că tu conduci cursul istoriei umane şi că dragostea ta ne poate schimba destinul în bine, indiferent de condiţia noastră umană. Dă-le o credinţă puternică tuturor creştinilor, astfel încât chiar şi în mijlocul fricii şi al haosului să poată duce mai departe misiunea pe care le-ai încredinţat-o.

O, Doamne, binecuvântează cu generozitate familia umană şi împrăştie tot răul de la noi. Eliberează-ne de epidemia care ne afectează, astfel încât să te putem lăuda şi să-ţi mulţumim cu o inimă reînnoită. Pentru că tu eşti autorul vieţii şi împreună cu Fiul Tău, Domnul nostru Isus Cristos, în unire cu Duhul Sfânt, vieţuieşti şi domneşti, unic Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru...

Rugăciunea celui care se îngrijeşte de cel bolnav: Doamne, fă să te văd astăzi şi în fiecare zi în persoana bolnavilor tăi şi, în timp ce-i îngrijesc, să-ţi slujesc ţie.

Chiar şi atunci când te ascunzi în deghizarea inobservabilă a celui iritabil, ambiţios şi iraţional, fă să te recunosc şi să spun: "Isuse, pacientul meu, ce bine este a-ţi sluji!".

O, Doamne, dă-mi această credinţă văzătoare, astfel munca mea nu va fi niciodată monotonă. Voi găsi mereu bucurie în a suporta capriciile altora şi în a împlini dorinţele tuturor celor săraci care suferă.

O, dragi bolnavi, când îl întruchipaţi pe Cristos îmi sunteţi de două ori mai scumpi; şi ce medalie (premiu) este pentru mine a vă putea sluji.

Doamne, fă-mă receptivă pentru demnitatea înaltei mele chemări şi marea ei responsabilitate. Nu îngădui ca să mă arăt vreodată nevrednică de ea prin faptul că pot cădea în duritatea inimii, în lipsa de prietenie şi lipsa de răbdare. Şi apoi, o Dumnezeule, pentru că tu eşti Isus Cristos, pacientul meu, umileşte-te pentru a fi şi pentru mine un Isus răbdător. Fii îngăduitor cu greşelile mele şi priveşte numai la dorinţa mea de a te iubi pe tine şi de a-ţi sluji în persoana fiecăruia dintre bolnavii tăi. Doamne, măreşte credinţa mea, binecuvântează efortul şi munca mea, acum şi totdeauna. Amin. (Sfânta Tereza de Calcutta)

Bucură-te, Marie...

Isuse, în continuare te adorăm împreună cu psalmistul, rugându-te să ne întăreşti speranţa în faţa provocărilor tulburătoare ale vieţii:

¹ În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,
să nu fiu nicicând făcut de ruşine!

² În dreptatea ta, eliberează-mă şi scapă-mă,
pleacă-ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!

³ Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că [numai] tu eşti stânca mea şi cetatea mea de apărare.

⁴ Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege,
din mâinile celui nelegiuit şi viclean!

⁵ Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.

⁶ În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
încă din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu;
în tine este lauda mea de-a pururi.

⁷ Ca o minune am ajuns pentru mulţi
şi tu eşti refugiul meu puternic.

⁸ Să se umple gura mea de lauda ta,
toată ziua să fie plină de preamărirea ta!

⁹ Nu mă respinge în timpul bătrâneţii [mele];
nu mă părăsi când mi se termină puterile!

¹⁰ Căci duşmanii mei vorbesc împotriva mea
şi cei care pândesc sufletul meu se sfătuiesc împreună:

¹¹ "Dumnezeu l-a părăsit.
Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu este cine să-l scape!".

¹² Dumnezeule, nu te îndepărta de mine;
Dumnezeul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi!

¹³ Să fie făcuţi de ruşine şi să piară cei potrivnici sufletului meu,
să fie acoperiţi de ocară şi umilire cei care caută răul meu!

¹⁴ Eu îmi voi pune întotdeauna speranţa [în tine]
şi te voi lăuda tot mai mult.

¹⁵ Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea şi mântuirea ta,
chiar dacă nu cunosc numărul lor.

¹⁶ Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte că dreptatea este numai a ta.

¹⁷ Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale.

¹⁸ Nici la bătrâneţe şi cărunteţe, Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
ca să fac cunoscută puterea ta generaţiei [de acum]
şi vitejia ta, celei care va veni.

¹⁹ Dreptatea ta, Dumnezeule, e până la ceruri,
tu, care ai făcut fapte măreţe,
Dumnezeule, cine este asemenea ţie?

²⁰ Tu m-ai făcut să văd rele şi strâmtorări multe;
dar din nou îmi vei da viaţă
şi mă vei face să urc din nou din abisurile pământului.

²¹ Vei înmulţi mărirea mea
şi, când te vei întoarce, mă vei mângâia.

²² Iar eu voi lăuda fidelitatea ta, Dumnezeul meu, în sunet de alăută
şi îţi voi cânta din harpă, ţie, Sfântul lui Israél.

²³ Vor striga de bucurie buzele mele când îţi voi cânta
şi sufletul meu, pe care l-ai răscumpărat,

²⁴ căci şi limba mea ziua întreagă va medita la dreptatea ta.
Vor fi făcuţi de ruşine şi de ocară cei care caută răul. (Ps 71)

Slavă Tatălui...

Toţi să adorăm fierbinte
Marea taină din altar,
Ce-a fost scris în Legea Veche
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
 
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului fără-ncetare,
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare
Fie Duhului Preasfânt. Amin.

Tu le-ai dat pâine cerească
Având în sine orice plăcere

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

C./ P. Lăudaţi-l pe Domnul neamurilor, Lăudaţi-l toate popoarele.
Osana, osana, osana Fiului lui Dumnezeu

Cântec final

Pr. Mihai Galaţanu,
director al Oficiului pentru Pastoraţia Sanitară

* * *

Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară: În sprijinul bolnavilor (telefoane utile)

lecturi: 1645.