Colocviu cu iezuitul Frédéric Fornos, director internaţional

O arcă pentru a ne salva

de Nicola Gori

Rugăciunea cuprinde toate necesităţile omului şi le încredinţează lui Dumnezeu. În acest "moment Noe" al istoriei, aşa cum l-a definit Papa Francisc, Reţeaua Mondială de Rugăciune a Papei este în linia întâi pentru a susţine eforturile zilnice pentru o lume mai bună. "Este «arca» ce ne poate salva", explică directorul internaţional Frédéric Fornos, în acest interviu la "L'Osservatore Romano".

Pe care aspecte s-a concentrat atenţia în întocmirea intenţiilor pentru anul 2022?

Pregătirea este un timp de ascultare. Şi ascultarea porneşte de la ceea ce avem în jur. Noutatea timpului pe care-l trăim este această pandemie care ne interesează pe toţi, independent de situaţia noastră socială şi de ţara noastră: de la Extremul Orient la Americi, trecând prin toată Asia, Europa şi Africa. Mai mult ca oricând, aşa cum spune Papa Francisc în Laudato si', devenim conştienţi că "totul este conectat". Iată, această experienţă comună a jucat desigur un rol în munca pregătitoare. Aşa cum ştiţi primim sugestii de la toate echipele ale Reţelei Mondiale de Rugăciune a Papei şi de la diferite dicastere, congregaţii şi de la alte servicii ale Sfântului Scaun. Propunem Sfântului Părinte tematicile primite: provocările care unesc diferite naţiuni sau acelea mai importante pentru misiunea Bisericii în raport cu anul 2022. Odată primit materialul, Papa Francisc îşi ia un timp de rugăciune şi de discernământ, înainte de a ne încredinţa intenţiile sale pentru Biserică. Este relativ dacă sunt intenţii "pentru evanghelizare" sau "universale", pentru că toate provocările omenirii se referă la misiunea Bisericii, deci la evanghelizarea lumii actuale. Pentru oameni ceea ce contează este să se roage, în comuniune cu atâţia fraţi şi surori din lume, pentru intenţiile de rugăciune ale Bisericii universale: este o rugăciune comună care ne face să ieşim din globalizarea indiferenţei şi să trăim o misiune de compasiune faţă de lume.

Găsim referinţe şi la pandemia de Covid-19?

Aşa cum spune Papa Francisc, "pandemia de Covid-19 este «momentul Noe» al nostru, cu condiţia şi când vom găsi Arca legăturilor care ne unesc, a carităţii, a apartenenţei comune" (Să visăm din nou, aşa cum i-a spus Papa Francisc lui Austen Ivereigh). Aşadar cred că aceste intenţii de rugăciune trebuie să fie coborâte în acest context de criză. O criză, aşa cum a spus papa în catehezele sale intitulate A vindeca lumea, este o ocazie pentru a construi ceva diferit, pentru "a ajuta familia umană să vindece această lume care suferă de boli grave". Toate acestea, aşa cum spuneam, sunt prezente şi în intenţiile din 2022, deşi sperând că - de acum până atunci - omenirea va fi făcut disponibil vaccinul pentru toţi. Aşadar, papa ne invită să ne rugăm pentru personalul sanitar în asistarea persoanelor bolnave şi a bătrânilor, mai ales în ţările mai sărace, pentru ca să fie susţinut de guvernele şi de comunităţile locale. Nu ştim ce anume vom trăi în 2022, însă ceea ce e clar este că sănătatea va rămâne un bun esenţial şi oricum va trebui să ne îngrijim de persoanele mai vulnerabile, de bolnavi, de bătrâni.

Legată de asta este şi invitaţia Papei Francisc de a ne ruga şi de a mulţumi pentru misiunea atâtor călugăriţe şi consacrate: adesea sunt în linia întâi, alături de cei mai săraci şi fragili, iar misiunea lor este cu atât mai preţioasă într-o societate aflată în criză. De câte ori sunt subevaluate ca femei şi persoane consacrate şi uneori slujirea lor se transformă în servitute? Papa le poartă în inima sa şi în rugăciune. După aceea este toată acea bucată de omenire care, la diferite latitudini, a simţit acest moment dificil şi la nivel economic. Papa Francisc poartă în inimă, de exemplu, pe întreprinzătorii mici şi mijlocii loviţi dur de criza economică şi socială şi ne invită să ne rugăm pentru ei, precum şi pentru organizaţiile de voluntariat care - cu atât mai mult într-un moment ca acesta, în care statele s-au aflat în faţa unor urgenţe neprevăzute - s-au străduit în slujba binelui comun. Însă există şi alte pandemii, mai subtile. Ca aceea a indiferenţei, care se referă adesea la copiii "care trăiesc pe stradă, victimele războaielor, orfanii": papa se roagă pentru ei, pentru ca să poată avea acces la educaţie şi să poată redescoperi afectul unei familii.

Au fost incluse priorităţi?

Desigur există trei intenţii de rugăciune care se evidenţiază, ca un triptic, în jurul Zilei Mondiale a Familiilor, care va avea loc la Roma în iunie 2022: pentru credinţa tinerilor, pentru familii, pentru bătrâni. Ca şi cum în timpul acestui moment de criză, papa - care în 2021 ne-a pus fraternitatea ca busolă - ne-ar invita la o alianţă între generaţii, mai ales între cei mai tineri şi cei mai bătrâni, adesea respinşi, pentru ca această punte să deschidă o speranţă pentru viitor. Într-un articol din "La Civiltà Cattolica" (nr. 4093), iezuitul Jean-Pierre Sonnet ne aminteşte că "încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc a apărut ca acela care invoca o nouă înţelegere între generaţii, îndeosebi între bunici şi nepoţi". Este adevărat, şi nu este o întâmplare, că Papei Francisc îi place să-l amintească adesea pe profetul Ioel: "După aceea, voi revărsa Duhul meu peste orice făptură: vor profeţi fiii voştri şi fiicele voastre, bătrânii voştri vor avea vise şi tinerii voştri vor avea viziuni" (Il 3,1; cf. Fap 2,17). Îndeosebi bătrânilor va fi dedicată intenţia de rugăciune a papei pentru iulie 2022: aceeaşi lună în care se celebrează Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor anunţată chiar în aceste ultime zile de Sfântul Părinte.

Care sunt principalele provocări la care trebuie să se răspundă în viitorul apropiat?

Pentru a ieşi din această criză mondială, Papa Francisc ne-a dat cu enciclica Fratelli tutti o busolă: fraternitatea umană, un drum de compasiune faţă de lume. Religiile pot să dea un aport preţios fraternităţii. Nu este un drum uşor, însă - aşa cum spune Papa Francisc - "ori suntem fraţi, ori se prăbuşeşte totul. Fraternitatea este noua frontieră a omenirii pe care trebuie să construim; este provocarea secolului nostru" (@Pontifex, 4 februarie). Pentru aceasta, este important să se recunoască ceea ce răneşte fraternitatea, pentru a putea vindeca. De exemplu, să ne gândim la intenţia din ianuarie 2022: "Pentru ca toate persoanele care îndură discriminări şi persecuţii religioase să găsească în societăţile în care trăiesc recunoaşterea propriilor drepturi şi a demnităţii care se naşte din faptul de a fi fraţi".

Într-o situaţie de criză cum este a noastră există mereu riscul de a voi să ne salvăm singuri, fără ceilalţi, şi de a-i considera ca un pericol, sau de a lăsa ca frica să condiţioneze alegerile noastre sau de a nu voi să dialogăm nici să căutăm un drum comun. În timpul în care trăim "este important să visăm împreună [...] ca o unică umanitate [...] ca fii ai acestui pământ care ne găzduieşte pe noi toţi, pe fiecare cu bogăţia credinţei sale sau a convingerilor sale, pe fiecare cu propriul glas, cu toţii fraţi!" (Fratelli tutti, 8). Însă societatea de astăzi ne propune şi alte provocări, care merită răspunsuri creştine. Unele sunt provocări mereu noi, ca acelea puse de bioetică: Papa Francisc ne invită să promovăm "apărarea vieţii cu rugăciunea şi cu acţiunea socială". Altele sunt vechi de secole, însă mereu actuale: cum este pedeapsa cu moartea, din păcate încă practicată astăzi în multe ţări. Papa Francisc ne invită să ne rugăm pentru abolirea sa, urmând de altfel ceea ce deja a reafirmat în Fratelli tutti şi este precizat în Catehismul Bisericii Catolice: "Biserica se angajează cu determinare să propună ca să fie abolită în toată lumea". Iată, în 2022 o întreagă lună de rugăciune va fi consacrată acestei provocări. Cu toate aceste provocări pentru omenire, în acest "moment Noe" pe care-l trăim, este necesară mai mult ca oricând reforma Bisericii, adică un proces de convertire spirituală. Şi în luna octombrie 2022, când va avea loc următorul Sinod al Episcopilor, Sfântul Părinte ne invită să ne rugăm pentru o Biserică deschisă tuturor: "Pentru ca Biserica, fidelă faţă de evanghelie şi curajoasă în vestire, să fie un loc de solidaritate, de fraternitate şi de primire, trăind tot mai mult sinodalitatea".

Reţeaua Mondială de Rugăciune încă se reînnoieşte şi adaugă noi proiecte?

Procesul de refondare instituţională, deşi în multe locuri din lume este încă în desfăşurare, este practic terminat astăzi. Este un lung proces de convertire. Nu depinde nici de noi, nici de eforturile noastre, nici de tehnologiile de comunicare sau de proiectele creative pe care le-am început totuşi (Il video del Papa, Click to pray, Il Cammino del cuore etc.) şi le ducem înainte cu pasiune. Nu depinde nici de noile limbaje, nici de noile reţele structurale pe care le-am organizat pentru întruparea acestei misiuni în lumea actuală. Această refondare depinde numai de Domnul. Ceea ce depinde de noi este demararea de procese capabile să genereze noi dinamici şi de a ajuta la intrarea într-o nouă înţelegere a misiunii noastre de compasiune faţă de lume, adică a unirii noastre cu Inima lui Cristos, devenind în fiecare zi tot mai docili faţă de Duhul său. Acesta este cel mai dificil lucru, este un har pe care trebuie să-l cerem şi să ne dispunem să-l primim, pentru că adesea ne este greu să primim noutatea lui Dumnezeu, însă el continuă să acţioneze, astăzi ca şi ieri.

(După L'Osservatore Romano, 6 februarie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 356.