Papa Francisc: Angelus (24 ianuarie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul evanghelic din această duminică (cf. Mc 1,14-20) ne arată, ca să spunem aşa, "predarea ştafetei" de la Ioan Botezătorul la Isus. Ioan a fost precursorul său, i-a pregătit terenul şi i-a pregătit calea: acum Isus poate să înceapă misiunea sa şi să vestească mântuirea de acum prezentă; el era mântuirea. Predica sa este sintetizată în aceste cuvinte: "S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu; convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie" (v. 15). Pur şi simplu. Isus nu folosea jumătăţi de cuvinte. Este un mesaj care ne invită să reflectăm asupra a două teme esenţiale: timpul şi convertirea.

În acest text al evanghelistului Marcu, timpul trebuie înţeles ca durata istoriei mântuirii realizate de Dumnezeu; aşadar, timpul "împlinit" este cel în care această acţiune mântuitoare ajunge la apogeul său, la realizarea deplină: este momentul istoric în care Dumnezeu l-a trimis pe Fiul în lume şi Împărăţia sa s-a "apropiat" mai mult ca oricând. S-a împlinit timpul mântuirii pentru că Isus a sosit. Totuşi, mântuirea nu este automată; mântuirea este un dar de iubire şi ca atare oferit libertăţii umane. Întotdeauna, când se vorbeşte despre iubire, se vorbeşte despre libertate: o iubire fără libertate nu este iubire, şi fiind liberă cere şi un răspuns liber: cere convertirea noastră. Adică este vorba de a schimba mentalitatea - aceasta este convertirea, a schimba mentalitatea - şi de a schimba viaţa: a nu mai urma modelele lumii, ci pe cel al lui Dumnezeu, care este Isus, a-l urma pe Isus, aşa cum a făcut Isus şi cum ne-a învăţat Isus. Este o schimbare decisivă de viziune şi de atitudine. De fapt, păcatul, mai ales păcatul mondenităţii care este ca aerul, impregnează totul, a adus o mentalitate care tinde la afirmarea de noi înşine împotriva celorlalţi precum şi împotriva lui Dumnezeu. Acest lucru este curios... Care este identitatea ta? Şi de atâtea ori simţim că se exprimă propria identitate în termeni de "împotrivă". Este greu de exprimat propria identitate în spiritul lumii în termeni pozitivi şi de mântuire: este împotriva noastră, împotriva celorlalţi şi împotriva lui Dumnezeu. Şi pentru acest scop nu ezită - mentalitatea păcatului, mentalitatea lumii - să folosească înşelarea şi violenţa. Înşelarea şi violenţa. Vedem ce se întâmplă cu înşelarea şi violenţa: lăcomie, voinţă de putere şi nu de slujire, războaie, exploatare a oamenilor... Aceasta este mentalitatea înşelării care îşi are originea desigur în tatăl înşelării, marele mincinos, diavolul. El este tatăl minciunii, aşa îl defineşte Isus.

La toate acestea se opune mesajul lui Isus, care invită să recunoaştem că avem nevoie de Dumnezeu şi de harul său; să avem o atitudine echilibrată faţă de bunurile pământeşti; să fim primitori şi umili faţă de toţi; să ne cunoaştem şi să ne realizăm pe noi înşine în întâlnirea şi în slujirea celorlalţi. Pentru fiecare dintre noi timpul în care putem primi răscumpărarea este scurt: este durata vieţii noastre în această lume. Este scurt. Probabil că pare lung... Eu îmi amintesc că am mers să dau sacramentele, Ungerea bolnavilor unui bătrân foarte bun, foarte bun şi el în acel moment, înainte de a primi Euharistia şi Ungerea bolnavilor, mi-a spus această frază: "Mi-a zburat viaţa", ca şi cum ar fi spus: eu credeam că era veşnică, însă... "mi-a zburat viaţa". Aşa simţim noi, bătrânii, că viaţa a plecat. Pleacă. Şi viaţa este un dar a iubirii infinite a lui Dumnezeu, dar este şi timp de verificare a iubirii noastre faţă de el. De aceea, fiecare moment, fiecare clipă a existenţei noastre este un timp preţios pentru a-l iubi pe Dumnezeu şi pentru a-l iubi pe aproapele, şi astfel a intra în viaţa veşnică.

Istoria vieţii noastre are două ritmuri: unul, măsurabil, format din ore, din zile, din ani; celălalt, compus din perioadele dezvoltării noastre: naştere, copilărie, adolescenţă, maturitate, bătrâneţe, moarte. Fiecare timp, fiecare fază are o valoare proprie şi poate să fie moment privilegiat de întâlnire cu Domnul. Credinţa ne ajută să descoperim semnificaţia spirituală a acestor timpuri: fiecare dintre ele conţine o chemare deosebită a Domnului, la care putem da un răspuns pozitiv sau negativ. În evanghelie vedem cum au răspuns Simon, Andrei, Iacob şi Ioan: erau oameni maturi, aveau munca lor de pescari, avea viaţa în familie... Totuşi, când Isus a trecut şi i-a chemat, "lăsând îndată năvoadele, l-au urmat" (Mc 1,18).

Iubiţi fraţi şi surori, să fim atenţi şi să nu-l lăsăm pe Isus să treacă fără să-l primim. Sfântul Augustin spunea: "Mi-e frică de Dumnezeu atunci când trece". Frică de ce? De a nu-l recunoaşte, de a nu-l vedea, de a nu-l primi.

Fecioara Maria să ne ajute să trăim fiecare zi, fiecare moment ca timp de mântuire, în care Domnul trece şi ne cheamă să-l urmăm, fiecare conform propriei vieţi. Şi să ne ajute să ne convertim de la mentalitatea lumii, aceea a fanteziilor lumii care sunt focuri de artificii, la aceea a iubirii şi a slujirii.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Această duminică este dedicată Cuvântului lui Dumnezeu. Unul din marile daruri din timpul nostru este redescoperirea Sfintei Scripturi în viaţa Bisericii la toate nivelurile. Niciodată ca astăzi Biblia este accesibilă pentru toţi: în toate limbile şi acum şi în formatele audio-vizuale şi digitale. Sfântul Ieronim, al cărui al 16-lea centenar al morţii l-am amintit de curând, spune că acela care nu cunoaşte Scriptura nu-l cunoaşte pe Cristos, acela care nu cunoaşte Scriptura nu-l cunoaşte pe Cristos (cf. In Isaiam Prol.). Şi viceversa Isus Cristos, Cuvânt făcut trup, mort şi înviat, este cel care ne deschide mintea la înţelegerea Scripturilor (cf. Lc 24,45). Asta are loc îndeosebi în liturgie, dar şi atunci când ne rugăm singuri sau în grup, în special cu evanghelia şi cu psalmii. Mulţumesc parohiilor şi le încurajez pentru angajarea lor constantă de a educa la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Niciodată să nu ne lipsească bucuria de a semăna evanghelia! Şi mă repet încă o dată: să avem obişnuinţa, să aveţi obişnuinţa de a avea mereu o mică Evanghelie în buzunar, în geantă, pentru a o putea citi în timpul zile, cel puţin trei, patru versete. Evanghelia mereu cu noi.

La 20 ianuarie, la câţiva metri de Piaţa "Sfântul Petru", a fost găsit mort din cauza frigului un sinistrat nigerian de 46 de ani, cu numele Edwin. Această tragedie se adaugă la aceea a atâtor alţi sinistraţi decedaţi recent la Roma în aceleaşi circumstanţe dramatice. Să ne rugăm pentru Edwin. Să fie avertisment cele spuse de Sfântul Grigore cel Mare care, în faţa morţii unui cerşetor din cauza frigului, a afirmat că în ziua aceea nu se vor celebra Liturghii pentru că era ca Vinerea Sfântă. Să ne gândim la Edwin. Să ne gândim la ce a simţit acest om, 46 de ani, în frig, ignorat de toţi, abandonat, chiar şi de noi. Să ne rugăm pentru el.

Mâine după-amiază, în Bazilica "Sfântul Paul din afara Zidurilor", vom celebra vesperele sărbătorii Convertirii Sfântului Paul, la încheierea Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor, împreună cu reprezentanţii celorlalte Biserici şi comunităţi ecleziale. Vă invit să vă uniţi spiritual cu rugăciunea noastră.

Astăzi este şi comemorarea Sfântului Francisc de Sales, patron al jurnaliştilor. Ieri a fost publicat Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, cu titlul "Vino şi vezi. A comunica întâlnind persoanele unde şi cum sunt". Îndemn toţi jurnaliştii şi comunicatorii "să meargă şi să vadă", şi acolo unde nimeni nu vrea să meargă şi să mărturisească adevărul.

Vă salut pe voi toţi care sunteţi conectaţi prin media. O amintire şi o rugăciune se îndreaptă spre familiile care trec prin dificultăţi în această perioadă. Curaj, să mergem înainte! Să ne rugăm pentru aceste familii şi în măsura posibilului să fim aproape de ele. Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 527.