Papa Francisc: Angelus (3 ianuarie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această a doua duminică după Crăciun, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne oferă un episod din viaţa lui Isus, ci ne vorbeşte despre el înainte ca el să se nască. Ne duce înapoi, pentru a ne dezvălui ceva despre Isus înainte ca să vină între noi. Face asta mai ales în prologul Evangheliei lui Ioan, care începe astfel: "La început era Cuvântul" (In 1,1). La început: sunt primele cuvinte ale Bibliei, aceleaşi cu care începe relatarea creaţiei: "La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul" (Gen 1,1). Astăzi Evanghelia spune că Acela pe care l-am contemplat în Naşterea sa, ca prunc, Isus, exista înainte: înainte de începutul lucrurilor, înainte de univers, înainte de toate. El este înainte de spaţiu şi de timp. "În el era viaţa" (In 1,14) înainte ca viaţa să apară.

Sfântul Ioan îl numeşte Cuvânt. Ce anume vrea să ne spună cu asta? Cuvântul foloseşte pentru a comunica: nu vorbim singuri, vorbim cuiva. Mereu să vorbeşte cuiva. Atunci când noi pe drum vedem oameni care vorbesc singuri, spunem: "Această persoană, i se întâmplă ceva...". Nu, noi vorbim mereu cuiva. Or, faptul că Isus este încă de la început Cuvântul înseamnă că de la început Dumnezeu vrea să comunice cu noi, vrea să ne vorbească. Fiul Unicul Născut al Tatălui (cf. v. 14) vrea să ne spună frumuseţea de a fi copii ai lui Dumnezeu; este "lumina adevărată" (v. 9) şi vrea să ne îndepărteze de întunericul răului; este "viaţa" (v. 4), care cunoaşte vieţile noastre şi vrea să ne spună că din totdeauna le iubeşte. Ne iubeşte pe toţi. Iată mesajul minunat de astăzi: Isus este Cuvântul, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, care din totdeauna se gândeşte la noi şi doreşte să comunice cu noi.

Şi pentru a face asta a mers dincolo de cuvinte. De fapt, în inima Evangheliei de astăzi ni se spune că acest Cuvânt "s-a făcut trup şi a locuit între noi" (v. 14). S-a făcut trup: pentru ce foloseşte Sfântul Ioan această expresie, "trup"? Nu putea să spună, în mod mai elegant, că s-a făcut om? Nu, foloseşte cuvântul trup pentru că el indică starea noastră umană în toată slăbiciunea sa, în toată fragilitatea sa. Ne spune că Dumnezeu s-a făcut fragilitate pentru a atinge de aproape fragilităţile noastre. Aşadar, din moment ce Domnul s-a făcut trup, nimic din viaţa noastră nu-i este străin. Nu există nimic ce el să neglijeze, totul putem împărtăşi cu el, totul. Dragă frate, dragă soră, Dumnezeu s-a făcut trup pentru a ne spune, pentru a-ţi spune că te iubeşte chiar acolo, că ne iubeşte chiar acolo, în fragilităţile noastre, în fragilităţile tale; chiar acolo, unde noi ne ruşinăm mai mult, unde tu te ruşinezi mai mult. Este îndrăzneţ acest lucru, este îndrăzneaţă decizia lui Dumnezeu: s-a făcut trup chiar acolo unde noi de atâtea ori ne ruşinăm; intră în ruşinea noastră, pentru a se face fratele nostru, pentru a împărtăşi calea vieţii.

S-a făcut trup şi nu s-a întors înapoi. Nu a luat umanitatea noastră ca pe o haină, care se îmbracă şi se dezbracă. Nu, nu s-a mai dezlipit de trupul nostru. Şi nu se va despărţi de el niciodată: acum şi pentru totdeauna el este în cer cu trupul său de carne umană. S-a unit pentru totdeauna cu umanitatea noastră, am putea spune că s-a "căsătorit" cu ea. Mie îmi place să cred că atunci când Domnul îl roagă pe Tatăl pentru noi, nu doar vorbeşte: îi arată rănile trupului, îi arată plăgile pe care le-a îndurat pentru noi. Acesta este Isus: cu trupul său este mijlocitorul, a voit să poarte şi semnele suferinţei. Isus, cu trupul său este în faţa Tatălui. De fapt, evanghelia spune că a locuit între noi. N-a venit pentru a ne vizita şi apoi să plece, a venit să locuiască împreună cu noi, să stea cu noi. Aşadar ce anume doreşte de la noi? Doreşte o mare intimitate. Vrea ca noi să împărtăşim cu el bucurii şi dureri, dorinţe şi frici, speranţe şi tristeţi, persoane şi situaţii. Să facem asta, cu încredere: să-i deschidem inima, să-i povestim totul. Să ne oprim în tăcere în faţa ieslei ca să gustăm duioşia lui Dumnezeu care a devenit aproape, s-a făcut trup. Şi fără teamă să-l invităm la noi, la casa noastră, în familia noastră. De asemenea - fiecare ştie bine asta - să-l invităm în fragilităţile noastre. Să-l invităm, ca el să vadă plăgile noastre. Va veni şi viaţa se va schimba.

Sfânta Născătoare de Dumnezeu, în care Cuvântul s-a făcut trup, să ne ajute să-l primim pe Isus, care bate la uşa inimii pentru a locui cu noi.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Reînnoiesc vouă tuturor urările mele pentru anul abia început. Fiind creştini să fugim de mentalitatea fatalistă sau magică: să ştim că lucrurile vor merge mai bine în măsura în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom lucra împreună pentru binele comun, punându-i în centru pe cei mai slabi şi dezavantajaţi. Nu ştim ce anume ne va rezerva anul 2021, însă ceea ce fiecare dintre noi şi toţi împreună putem să facem este să ne angajăm un pic mai mult să ne îngrijim unii de alţii şi de creaţie, casa noastră comună.

Este adevărat, există tentaţia de a ne îngriji numai de propriile interese, de a continua să facem războiul, de exemplu, de a ne concentra numai pe profilul economic, de a trăi în mod hedonist, adică încercând numai să satisfacem propria plăcere... Există, tentaţia aceea. Am citit în ziare un lucru care m-a întristat destul de mult: într-o ţară, nu-mi amintesc care, pentru a fugi din lockdown şi a face concediul bine, au ieşit în acea după-amiază peste 40 de avioane. Însă oamenii aceia, care sunt oameni buni, nu s-au gândit la cei care rămâneau acasă, la problemele economice ale atâtor oameni pe care lockdown i-a aruncat la pământ, la bolnavi? Numai atât, a merge în concediu şi a face propria plăcere. Acest lucru m-a îndurerat mult.

Adresez un salut deosebit celor care încep noul an cu dificultăţi mai mari, celor bolnavi, celor şomeri, celor care trăiesc situaţii de asuprire sau exploatare. Şi cu afect doresc să salut toate familiile, în special acelea în care sunt copii mici sau care aşteaptă o naştere. Întotdeauna o naştere este o promisiune de speranţă. Sunt aproape de aceste familii: Domnul să vă binecuvânteze!

Urez tuturor o duminică frumoasă, gândindu-mă mereu la Isus care s-a făcut trup tocmai pentru a locui cu noi, în lucrurile bune şi în cele urâte, mereu. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 680.