Traian: A opta serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "A face pace cu inima"

"A face pace cu inima" - aşa s-au numit exerciţiile spirituale ţinute de pr. Ionuţ Imbrişcă unui grup de preoţi în perioada 9-13 noiembrie 2020, la Centrul "Gaudium et Spes" de la Traian.

Tema este foarte bogată în semnificaţie şi semnificaţii, dacă privim "inima" prin interpretarea biblică care se face asupra acestui organ vital din om, ce se asociază şi cu viaţa spirituală care se găseşte în acelaşi om.

Medicina de azi, nu numai că ne sugerează, dar chiar ne spune că, înainte ca să se îmbolnăvească un organ în om, se îmbolnăvesc psihicul şi sufletul. Da, pentru cei care cred, vorbesc şi despre "boli ale sufletului". Un medic psihoterapeut din fosta URSS, care apoi s-a convertit, l-a întrebat pe un preot care a venit la tratament la el: "Părinte, pentru ce sunteţi bolnav? Oare nu vă împărtăşiţi în fiecare zi?" Preotul a tăcut şi nu a răspuns.

"A face pace cu inima" este un "început", începutul fericirii, însănătoşirii şi, în cazul nostru, începutul preoţiei şi al oricărei activităţi pastorale. Dacă lipseşte pacea inimii, toate celelalte organe şi părţi ale omului încep să sufere. Şi dacă lipsa păcii durează, sigur vine şi boala fizică. Gândiţi-vă numai la faptul că, chiar dacă vă alimentaţi sănătos, cu hrană bine pregătită şi igienic, dacă mâncaţi în stare de stres - lipsă de pace a inimii, neîntârziat vă va vizita gastrita.

"Pace vă dau vouă, pacea mea o las vouă..." Este darul pascal al lui Isus. Părintele predicator a parcurs un drum de trei zile în care, nu numai că a încercat, ci - zic eu - a reuşit să arate că e chiar necesar să facem pace între umanul şi spiritul preotului, lucrătorului în pastoraţie şi să răspundem la întrebarea: "În ce raport mă aflu cu emoţiile, sentimentele, încercările, mângâierile, bucuriile pe care orice preot le poartă cu sine şi chiar se foloseşte de ele în pastoraţie?" Această zestre naturală cu care este împodobită orice INIMĂ umană nu poate fi ignorată de niciun preot, căci chiar Scriptura ne spune că însăşi CUVÂNTUL prin întrupare "a însuşit toate funcţiile umane" (Alonso Shokel) şi astfel Isus a plâns, s-a bucurat, s-a întristat, s-a mâniat, a simţit durerea, trădarea etc.

Ca ajutor pe drumul celor trei zile, predicatorul ne-a propus să mergem pe "autostrada" celei de-a doua Scrisori a Sfântului Paul către Corinteni. Desigur că modelul desăvârşit pentru orice preot este Cristos, dar se pare că Apostolul neamurilor a tradus cel mai bine acea imagine a lui Isus "asemenea nouă afară de păcat" (Evr 14,15b) în imaginea omului" când sunt slab, atunci sunt puternic" (2Cor 12,10).

Activitatea pastorală a lui Paul, pentru care el punea toată INIMA, a fost şcoala care ne-a introdus în necazurile, mângâierile, bucuriile specifice oricărui preot păstor, care exteriorizează calitatea zelului şi activităţii pastorale a preotului.

În a doua parte a exerciţiilor, părintele predicator, pe aceeaşi linie a celei de-a doua scrisori către corinteni, a pătruns şi mai adânc în esenţa PĂCII INIMII, care izvorăşte mai întâi din:

1. IERTAREA care vine în mod gratuit şi necondiţionat de sus - iertare care poate fi reprezentată printr-o linie verticală - şi apoi din

2. IERTAREA RECIPROC UMANĂ - reprezentată printr-o linie orizontală. Prin încrucişarea celor două linii rezultă crucea, iar punctul lor de întâlnire este tocmai INIMA, voind să spună că paradoxul iertării, IZVORUL PĂCII INIMII, este acceptarea Crucii lui Cristos, a suferinţelor lui Cristos, "ştiind că aşa cum sunteţi voi părtaşi ai suferinţelor, la fel veţi fi părtaşi ai mângâierilor (2Cor 1,7b).

Într-o schemă şcolărească aş putea reprezenta această temă în trei staţiuni:

A. PACEA INIMII - de care are nevoie preotul

B. CALEA PROPUSĂ DE URMAT - exemplul activităţii şi vieţii Sfântului Paul, cf. 2Corinteni

C. A GĂZDUI DIVINUL - sălaş plăcut al lui Dumnezeu este INIMA ÎMPĂCATĂ.

Concluzie: Dumnezeu vine cu puterea şi harul său, chiar şi într-o inimă slabă, dar împăcată, ca să împace sentimentele, emoţiile, stările psihice şi să pregătească INIMA păstorului să IUBEASCĂ. Deseori inima omului este capricioasă, obraznică şi refuză ajutorul MINŢII. Atunci e nevoie de puterea HARULUI care acoperă şi apără inima de ghimpele Celui rău.

Pr. Ştefan Socaciu

*

E toamnă şi frunze legănând se aşază,
Pe pământ tăcut, la trecut meditând,
La cireşi în floare, la dogori de-amiază,
Visând şi la albul de nea coborând.
 
Te-mbie să simţi acest sentiment,
Un timp şi un loc de emoţii şi har,
La "Gaudium et Spes", sublim plasament
La trup întărire, la suflet un dar.
 
Prin spatele casei trec trenuri grăbite,
Prin faţă maşini cu motorul turat,
La mijloc e-o oază de suflete oprite
Ce caută pacea şi scopul uitat.
 
În acest ambient minunat se aşază,
Şi tema propusă de preot Imbrişcă
În vorbe, în fapte, ce-anume primează?
Emoţii şi vise sau mintea le mişcă?
 
Inima-i caldă emoţii când simte,
Dar dacă-i blocată, e congelator,
De-i liber lăsată e-n stare să mintă,
E Capul acela ce e controlor.
 
E viaţa frumoasă când doreşti ceva,
Căci fără dorinţe e cer fără stea,
Dar se cer triate, sunt bune cumva?
Domnul e-ntâiul sau doar pe-undeva.
 
Frumoase exemple ne-au fost prezentate,
Ioan şi Andrei, magii, Nicodim,
Ce goliţi de sine cu vise curate
Încep viaţa nouă cu Domnul divin.
 
Citând din Ignaţiu, ni s-a spus: Reţine!
"Viaţa fie rugă, ruga fie Viaţă"
"Nu schimba decizii, luate la bine,
Când apar în viaţă norii grei şi ceaţă".
 
Exemplu concret, ordonat în toate
E-apostolul Paul, care-n încercări,
În prigoane, lipsuri, taine revelate,
Rămâne statornic frumoasei chemări.
 
Doamne, mulţumim, că din alergare
Ne-ai oprit un pic să stăm în uimire,
Să vedem divinul din noi fiecare,
Să simţim iubirea celui ce-i IUBIRE.

Pr. Emil Lucaci

*

"Nu multă ştiinţă hrăneşte şi satură sufletul omului, ci simţirea şi savurarea interioară a lucrurilor" (Sfântul Ignaţiu de Loyola, ES 2).

Călăuziţi de meditaţiile părintelui Ionuţ-Eremia Imbrişcă, preot profesor la Institutul Teologic din Iaşi, am încercat să trăim cele câteva zile de exerciţii spirituale reflectând la bucuriile, dar şi la încercările preotului, pornind de la cea de-a doua scrisoare a Sfântului Apostol Paul către corinteni. Profund şi concret, părintele predicator ne-a introdus pas cu pas în sufletul apostolului neamurilor cu care ne-am identificat prin frământările, dar şi prin încrederea sa de neclintit în Domnul. Meditaţiile au avut accente psiho-spirituale şi aplicaţii concrete la viaţa preoţească de zi cu zi.

Au fost zile de har, cu momente de împărtăşire fraternă pentru care îi mulţumim bunului Dumnezeu şi părintelui predicator.

Fr. Iosif Diac

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9-13 noiembrie: Traian: A opta serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "A face pace cu inima"

lecturi: 2308.