Luncani: A şaptea serie de exerciţii spirituale pentru preoţi

Un grup de preoţi au participat la exerciţiile spirituale desfăşurate între 26 şi 30 octombrie 2020 la Mănăstirea Carmelită din Luncani. Predicator şi moderator a fost pr. Marius Taloş, SJ. Preotul - îngerul rănit. (Im)posturi pastorale a fost tema meditaţiilor acestor zile. Printre participanţi s-a numărat şi PS Iosif Păuleţ, episcopul Diecezei de Iaşi.

Dacă toamna este anotimpul culegerii roadelor pământului, pentru noi, zilele exerciţiilor spirituale au fost timpul privilegiat al reculegerii. Lăsând la o parte activităţile obişnuite, grijile şi problemele inerente vieţii pastorale, am căutat să ne adunăm gândurile, trăirile care ne animă, nu fără compania intimă şi tainică a lui Isus, convinşi fiind că cine adună cu el, nu risipeşte.

"îngerul rănit" Hugo Simberg, 1903

Preotul - îngerul rănit. (Im)posturi pastorale a fost tema acestor zile, inspirată dintr-o pictură a unui artist finlandez, Hugo Simberg, în care un înger legat la ochi este purtat pe o targă de doi copii. Imaginea în sine sugerează schimbările de concepţie cu privire la identitatea preotului în lumea contemporană, provocările pe care acesta le primeşte din partea mediului instabil, postura şi "impostura" lui în tabloul societăţii. Meditaţiile s-au concentrat pe personalitatea complexă a Apostolului Petru, figură importantă în evanghelii, al cărui suflet devine sediul unor trăiri spirituale contradictorii: fidelitate exaltată şi trădare neaşteptată, cuvinte grandioase şi fapte caracterizate de micime sufletească, declaraţii de renegare răscumpărate cu tot atâtea declaraţii de iubire. Itinerarul lui spiritual a fost împărţit în patru secţiuni (anotimpuri): Petru păcătos (1), Petru ucenic (2), Petru în pătimire (3), Petru la înviere (4).

Înainte de a intra în ţesutul meditaţiilor, pr. Marius ne-a invitat să ne supunem la mai multe tipuri de opriri care să ne dispună corespunzător pentru exerciţiile dorite: oprirea din mişcare (frenetică şi agitată), din vorbire, oprirea distragerilor, oprirea de la păcat, oprirea în rugăciune ca stare şi, în sfârşit, oprirea ca pregustare a învierii.

Surprins în domeniul lui activitate, pescuitul, unde Petru este expert, el ajunge la o nouă certitudine despre sine: propria păcătoşenie. Aşa cum este, cu slăbiciunile sale, Isus totuşi şi-l asumă pe Petru şi-l cheamă. Nu o capacitate sau un succes declanşează în noi sentimentul că suntem potriviţi pentru Isus, ci o slăbiciune. Tare s-au potrivit cuvintele rugăciunii lui Adolfo Nicolas, SJ, în acest punct: "Doamne, nu ştim ce slăbiciuni ai văzut în noi, care te-au făcut să te gândeşti să ne chemi, în ciuda tuturor, la misiunea ta". Nu doar eventualele merite au contat pentru preoţia noastră, ci şi slăbiciunile! Ucenicia lui Petru înseamnă confruntarea cu nedesăvârşirile lui.

"Spălarea picioarelor lui Petru" Sieger Köder

Slăbiciunile lui Petru ajung "în faţa reflectoarelor" abia la Cina cea de taină şi în tabloul pătimirii lui Isus. Ne gândim la refuzul de a i se spăla picioarele, surprins cât se poate de expresiv în tabloul-icoană al artistului german Sieger Köder; apoi tripla lui renegare, care îşi găseşte preambulul în excesiva grijă a lui Petru de a nu i se întâmpla niciun rău lui Isus, de a fi ferit de orice suferinţă, pentru care este atât de aspru apostrofat. În Grădina Ghetsemani, toropeala pune stăpânire pe cei trei, între care şi Petru. "Nu oricine este întins se roagă...". Şi Isus e întins la pământ, zdrobit psihic de enormitatea paharului iminent. Şi ucenicii sunt întinşi. Şi noi. Şi totuşi, altfel decât Isus.

Isus, singur în rugăciune... Dacă îl lăsăm pe Isus singur, ajungem să ne simţim singuri! Un adevăr asupra căruia se poate stărui îndelung. În ce situaţii apare sentimentul de solitudine? Ce anume ne face să ne simţim singuri? Ce neîmplinire?

Petru este omul care ne învaţă că vieţii îi este proprie căderea. Tot el este cel care ne convinge că oricărei căderi îi poate urma ridicarea. În actul ridicării , Isus - căci lui îi revine să ne ridice - nu este niciodată la capătul puterilor, suprasolicitat, depăşit. Încă nimeni nu a reuşit să-l poarte la limita răbdării lui. Petru de după înviere trăieşte adevărate surprize. El aleargă, coboară în mormânt, coboară în sine, conversează cu Isus care ţine să-l supună unei radicale sanări (sanatio in radice).

În Petru se oglindesc fluctuaţiile vieţii noastre spirituale: suntem plin de elan, ne constatăm cu slăbiciuni, cuvintele ne ies pe gură înainte de a fi bine cântărite şi filtrate cu mintea, renegăm, ne răzgândim, ne înflăcărăm pentru Isus. Petru este, dintr-un anumit punct de vedere, îngerul rănit al lui Hugo Simberg. Şi preoţii se pot regăsi cu vieţile lor în imaginea îngerului rănit.

Zilele de reculegere au fost zile de regăsire interioară, zile menite să simţim intimitatea lui Isus. Sfintele Liturghii au favorizat acest lucru, la fel, rugăciunea Breviarului, orele de meditaţie. Mănăstirea de la Luncani are alei atât de frumoase, presărate în aceste zile cu frunze galbene, care predispun la tăcere, la reflecţie, la contemplaţie. L-am ascultat pe pr. Marius la meditaţiile expuse, presărate mereu cu inserţii sapienţiale, cu "note de subsol" explicative în privinţa etimologiei a câte unui cuvânt sau termen neotestamentar; apoi ne-am ascultat pe noi înşine. Seara, la momentul consideraţiilor, ne-am ascultat unii pe alţii, cu diversele împărtăşiri. Peste toate însă, l-am ascultat pe Isus care s-a făcut prezent prezenţei noastre în atâtea feluri. A ştiut el să ne găsească mai bine decât am ştiut noi să-l căutăm.

PS Iosif Păuleţ a ales să aibă o participare integrală la aceste exerciţii, într-o prezenţă corespunzătoarea programului, sobră şi agreabilă, potenţând în noi toţi sentimentul comuniunii şi al apartenenţei la Biserica noastră locală. A prezidat Sfintele Liturghii, a fost prezent la meditaţii, s-a lăsat interpelat de preoţi, rugându-se cu noi, rugându-se pentru cei care îi sunt încredinţaţi.

Isus să primească mulţumirea aleasă a inimilor noastre pentru tot ceea ce am trăit şi simţit. Mulţumiri părintelui iezuit Marius Taloş pentru profunzimea gândurilor şi măiestria cuvântului. De asemenea, şi celor care ne-au găzduit, pentru ospitalitatea vădită. Iar roadele acestor exerciţii să ne împrospăteze pe noi mai întâi şi apoi să reverbereze asupra credincioşilor în mijlocul cărora fiecare participant - paroh, vicar sau episcop - revine.

Pr. Cristian Diac

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26-30 octombrie: Luncani: A şaptea serie de exerciţii spirituale pentru preoţi

* * *

Luncani: A şasea serie de exerciţii spirituale pentru preoţi (19-23 octombrie)

Traian: A cincea serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "Rezumat versificat" (19-23 octombrie)

Traian: A patra serie de exerciţii spirituale pentru preoţi (12-16 octombrie)

Traian: A treia serie de exerciţii spirituale pentru preoţi. "Arta vindecării" (5-9 octombrie)

Traian: A doua serie de exerciţii spirituale pentru preoţi (21-25 septembrie)

Iaşi: Prima serie de exerciţii spirituale pentru preoţi (14-18 septembrie)

lecturi: 2405.