Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Sinteza scrisorii enciclice "Fratelli tutti" a Sfântului Părinte Francisc despre fraternitatea și prietenia socială

Care sunt marile idealuri, dar și căile care pot fi parcurse concret pentru cel care vrea să construiască o lume mai dreaptă și fraternă în propriile relații zilnice, în social, în politică, în instituții? Aceasta este întrebarea la care intenționează să răspundă, în mod deosebit, "Fratelli tutti": papa o definește o "Enciclică socială" (6) care împrumută titlul de la "Îndemnurile" Sfântului Francisc de Assisi, care folosea acele cuvinte "pentru a se adresa tuturor fraților și surorilor și a le propune o formă de viață cu gust de Evanghelie" (1). Sărăcuțul "nu făcea războiul dialectic impunând doctrine, ci el comunica iubirea lui Dumnezeu", scrie papa, și "a fost un părinte rodnic care a provocat visul unei societăți fraterne" (2-4). Enciclica tinde să promoveze o aspirație mondială la fraternitatea și la prietenia socială. Pornind de la apartenența comună la familia umană, de la a ne recunoaște frați pentru că suntem fii ai unui Creator unic, toți în aceeași barcă, așadar toți având nevoie să conștientizăm că într-o lume globalizată și interconectată ne putem salva numai împreună. Motiv inspirator citat de mai multe ori este Documentul despre fraternitatea umană semnat de Papa Francisc și de marele imam de Al-Azhar în februarie 2019.

Fraternitatea trebuie promovată nu numai prin cuvinte, ci în fapte. Fapte care se concretizează în "politica mai bună", aceea care nu este supusă intereselor finanțelor, ci în slujba bunului comun, în măsură să pună în centru demnitatea fiecărei ființe umane și să asigure loc de muncă tuturor, pentru ca fiecare să poată dezvolta capacitățile proprii. O politică, departe de populisme, care să știe să găsească soluții la ceea ce atentează împotriva drepturilor umane fundamentale și care să tindă la eliminarea în mod definitiv a foamei și a traficului de persoane. În același timp, Papa Francisc subliniază că la o lume mai dreaptă se ajunge promovând pacea, care nu este numai lipsă a războiului, ci o adevărată operă "artizanală" care implică pe toți. Legate cu adevărul, pacea și reconcilierea trebuie să fie "pro-active", să tindă la dreptatea prin dialog, în numele dezvoltării reciproce. De aici derivă condamnarea pe care pontiful o face față de război, "negare a tuturor drepturilor" și care nu mai poate fi gândit nici într-o ipotetică formă "dreaptă", pentru că de acum armele nucleare, chimice și biologice au repercusiuni enorme asupra civililor nevinovați. Este puternică și refuzarea pedepsei cu moartea, definită "inadmisibilă", și este centrală referința la iertare, legată de conceptul de amintire și de dreptare: a ierta nu înseamnă a uita, scrie pontiful, nici a renunța la apărarea propriilor drepturi pentru a păstra propria demnitate, dar al lui Dumnezeu. Pe fundalul enciclicei este pandemia de Covid-19 care - revelează Francisc - "a intrat năvalnic în manieră neașteptată chiar în timp ce scriam această scrisoare". Însă urgența sanitară globală a folosit pentru a demonstra că "nimeni nu se salvează singur" și că într-adevăr a venit ora de "a vis ca o umanitate unică" în care suntem "toți frați" (7-8).

Probleme globale cer acțiuni globale, nu spus "culturii zidurilor"

Deschisă de o scurtă introducere și împărțită în opt capitole, enciclica adună - așa cum explică papa însuși - multe din reflecțiile sale despre fraternitatea și prietenia socială, situate însă "într-un context mai amplu" și integrate de "numeroase documente și scrisori" trimise lui Francisc de "atâtea persoane și grupuri din toată lumea" (5). În primul capitol, "Umbrele unei lumi închise", documentul se oprește asupra multelor deformări din perioada contemporană: manipularea și deformarea conceptelor precum democrație, libertate, dreptate; pierderea simțului socialului și al istoriei; egoismul și dezinteresul față de bunul comun; prevalența unei logici de piață întemeiate pe profit și cultura rebutului; șomajul, rasismul, sărăcia; disparitatea drepturilor și aberațiile sale precum sclavia, traficul de persoane, femeile subjugate și apoi forțate să avorteze, traficul de organe (10-24). Este vorba de probleme globale care cer acțiuni globale, subliniază papa, lansând alarma și împotriva unei "culturi a zidurilor", care favorizează proliferarea mafiilor, alimentate de frică și singurătate (27-28). În afară de asta, astăzi se întâlnește o deteriorare eticii (29) la care contribuie, într-un anumit mod, mass-media care fărâmițează respectarea celuilalt și elimină orice pudoare, creând cercuri virtuale izolate și auto referențiale, în care libertatea este o iluzie și dialogul nu este constructiv (42-50).

Iubirea construiește punți: exemplul bunului samaritean

Totuși, la atâtea umbre enciclica răspunde cu un exemplu luminos, făuritor de speranță, cel al bunului samaritean. Acestei figuri îi este dedicat al doilea capitol, "Un străin pe drum", în care papa subliniază că, într-o societate bolnavă care întoarce spatele la durere și care este "analfabetă" în îngrijirea celor slabi și a celor fragili (64-65), toți suntem chemați - exact ca bunul samaritean - să devenim aproapele celuilalt (81), depășind prejudecăți, interese personale, bariere istorice sau culturale. De fapt, toți suntem coresponsabili în construirea unei societăți care să știe să includă, să integreze și să ridice pe cel care a căzut sau este suferind (77). Iubirea construiește punți și noi "suntem făcuți pentru iubire" (88), adaugă papa, îndemnându-i îndeosebi pe creștini să-l recunoască pe Cristos pe fața fiecărui exclus (85). Principiul capacității de a iubi după "o dimensiune universală" (83) este reluat și în al treilea capitol, "A gândi și a genera o lume deschisă": în el, papa Francisc ne îndeamnă "să ieșim din noi înșine" pentru a găsi în ceilalți "o creștere a ființei" (88), deschizându-ne la aproapele după dinamismul carității care ne face să tindem spre "comuniunea universală" (95). În fond - amintește enciclica - statura spirituală a vieții umane este definită de iubirea care "este mereu pe primul loc" și ne face să căutăm ceea ce este mai bun pentru viața celuilalt, departe de orice egoism (92-93).

Drepturile nu au granițe, este nevoie de etica relațiilor internaționale

Așadar, o societate fraternă va fi aceea care promovează educația la dialog pentru a înfrânge "virusul individualismului radical" (105) și pentru a permite tuturor să dea ceea ce au mai bun în ei. Pornind de la ocrotirea familiei și de la respectul față de "misiunea sa educativă primară și indispensabilă" (114). Îndeosebi, două sunt "instrumentele" pentru a realiza acest tip de societate: bunăvoința, adică voința concretă a binelui celuilalt (112), și solidaritatea care are grijă de fragilități și se exprimă în slujirea față de persoane și nu față de ideologii, luptând împotriva sărăciei și a inegalităților (115). Dreptul de a trăi cu demnitate nu poate să fie negat nimănui, mai afirmă papa, și pentru că drepturile sunt fără granițe, nimeni nu poate să fie exclus, făcând abstracție de locul unde s-a născut (121). În această optică, pontiful amintește și de a ne gândi la "o etică a relațiilor internaționale" (126), pentru că fiecare țară este și a străinului și bunurile din teritoriu nu se pot nega celui care are nevoie și provine dintr-un alt loc. Așadar, dreptul natural la proprietatea privată va fi secundar față de principiul destinației universale a bunurilor create (120). Enciclica face o subliniere specifică și pentru problema datoriei externe: rămânând neatins principiul că ea trebuie plătită, se dorește totuși ca asta să nu compromită creșterea și subzistența țărilor mai sărace (126).

Migranții: governance globală pentru proiecte pe termen lung

În schimb, temei migrațiilor este dedicată în parte al doilea și întregul capitol al patrulea, "O inimă deschisă la întreaga lume": cu "viețile lor sfâșiate" (37), fugind de războaie, persecuții, catastrofe naturale, traficanți fără scrupule, smulși din comunitățile lor de origine, migranții trebuie primiți, protejați, promovați și integrați. Trebuie evitate migrațiile nenecesare, afirmă pontiful, creând în țările de origine posibilități concrete de a trăi cu demnitate. Însă, în același timp, trebuie respectat dreptul de a căuta în altă parte o viață mai bună. În țările destinatare, echilibrul just va fi acela între progejarea drepturilor cetățenilor și garanția de primire și asistență față de migranți (38-40). În mod specific, papa indică unele "răspunsuri indispensabile" mai ales pentru cel care fuge de "crize umanitare grave": a mări și a simplifică acordarea de vize; a deschide coridoare umanitare; a asigura găzduiri, siguranță și servicii esențiale; a oferi posibilități de muncă și formare; a favoriza reîntregirile familiale; a-i proteja pe minori; a garanta libertatea religioasă și a promova inserarea socială. De la papa și invitația de a stabili, în societate, conceptul de "cetățenie deplină", renunțând la folosirea discriminată a termenului "minorități" (129-131). Ceea ce este nevoie mai ales - se citește în document - este o guvernance globală, o colaborare internațională pentru migrații care să demareze proiecte pe termen lung, mergând dincolo de fiecare urgență (132), în numele unei dezvoltări solidare a tuturor popoarelor care să fie bazat pe principiul gratuității. În acest mod, țările vor putea gândi ca "o familie umană" (139-141). Celălalt care este diferit de noi este un dar și o îmbogățire pentru toți, scrie papa Francisc, pentru că diferențele reprezintă o posibilitate de creștere (133-135). O cultură sănătoasă este o cultură primitoare care știe să se deschidă la celălalt, fără a renunța la ea însăși, oferindu-i ceva autentic. Ca într-un poliedru - imagine îndrăgită de pontif - totul este mai mult decât fiecare parte, însă fiecare dintre ele este respectată în valoarea sa (145-146).

Politica, una din formele cele mai prețioase ale carității

Tema celui de-al cincilea capitol este "Cea mai bună politică", adică aceea care reprezintă una dintre cele mai prețioase forme ale carității deoarece este în slujba bunului comun (180) și cunoaște importanța poporului, înțeles drept categorie deschisă, disponibilă la confruntare și la dialog (160). Într-un anumit sens, acesta este popularismul indicat de papa Francisc, căruia i se contrapune acel "populism" care ignoră legitimitatea noțiunii de "popor", atrăgând consensuri pentru a-l instrumentaliza în slujba proprie și hrănind egoisme pentru a crește propria popularitate (159). Însă cea mai bună politică este și aceea care protejează munca, "dimensiune a vieții sociale la care nu se poate renunța" și încearcă să asigure tuturor posibilitatea de a dezvolta propriile capacități (162). Ajutorul cel mai bun pentru un sărac, explică pontiful, nu este numai banul, care este un remediu provizoriu, ci faptul de a-i permite o viață demnă prin activitatea de muncă. Adevărata strategie anti-sărăcie nu tinde pur și simplu să-i contracareze sau să-i facă inofensivi pe cei nevoiași, ci să-i promoveze în optica solidarității și subsidiarității (187). În afară de asta, misiunea politicii este să găsească o soluție la tot ceea ce atentează împotriva drepturilor umane fundamentale, cum ar fi excluderea socială; traficul de organe, țesuturi, arme și droguri; exploatarea sexuală; munca de sclav; terorismul și crima organizată. Este puternic apelul papei de a elimina în mod definitiv traficul de persoane, "rușine pentru omenire", și foamea, deoarece ea este "criminală" pentru că alimentația este "un drept inalienabil" (188-189.

Piața singură nu rezolvă totul. Este nevoie de reforma ONU

Politica de care este nevoie, mai subliniază papa Francisc, este aceea care spune nu corupției, ineficienței, folosirii rele a puterii, lipsei de respectare a legilor (177). Este o politică centrată pe demnitatea umană și nu supusă finanțelor pentru că "piața singură nu rezolvă totul": "măcelurile" provocate de speculele financiare au demonstrat asta (168). Așadar, asumă relevanță deosebită mișcările populare: adevărați "poeți sociali" și "torente de energie morală", ele trebuie să fie implicate în participarea socială, politică și economică, însă cu o coordonare prealabilă mai mare. În acest mod - afirmă papa - se va putea trece de la politică "față de" cei săraci la o politică "cu" săracii și "a" săracilor (169). O altă dorință prezentă în enciclică se referă la reforma ONU: de fapt, în fața predominării dimensiunii economice care anulează puterea fiecărui stat, misiunea Națiunilor Unite va fi aceea de a da concretețe conceptului de "familie de națiuni" lucrând pentru bunul comun, pentru dezrădăcinarea lipsurilor și pentru protejarea drepturilor umane. Recurgând neobosit "la negociere, la bunele oficii și la arbitrat" - afirmă documentul pontifical - ONU trebuie să promoveze forța dreptului asupra dreptului forței, favorizând acorduri multilaterale care să protejeze cât mai bine și statele mai sărace (173-175).

Miracolul gentileții

În afară de asta, din al șaselea capitol, "Dialog și prietenie socială", reiese conceptul de viață ca "artă a întâlnirii" cu toți, chiar și cu periferiile lumii și cu popoarele originare, pentru că "de la toți se poate învăța ceva și nimeni nu este inutil" (215). De fapt, adevăratul dialog este acela care permite să se respecte punctul de vedere al celuilalt, interesele sale legitime și, mai ales, adevărul demnității umane. Relativismul nu este o soluție - se citește în enciclică - pentru că fără principii universale și norme morale care interzic răul intrinsec, legile devin numai impuneri arbitrare (206). În această optică, un rol deosebit revine mijloacelor mass-media care, fără a exploata slăbiciunile umane sau a scoate ceea ce este mai rău din noi, trebuie să se orienteze la întâlnirea generoasă și la apropierea de cei din urmă, promovând proximitatea și simțul de familie umană (205). După aceea, este deosebită referința papei la "miracolul gentileții", o atitudine care trebuie recuperată pentru că este "o stea în întuneric" și o "eliberare din cruzime, din anxietate și din urgența distrasă" care prevalează în perioada contemporană. O persoană gentilă, scrie papa Francisc, creează o conviețuire sănătoasă și deschide căile acolo unde exasperarea distruge punțile (222-224).

Artizanatul păcii și importanța iertării

În schimb, reflectează asupra valorii și promovării păcii al șaptelea capitol, "Parcursuri ale unei noi întâlniri", în care papa subliniază că pacea este legată de adevăr, de dreptate și de milostivire. Departe de dorința de răzbunare, ea este "pro-activă" și tinde să formeze o societate bazată pe slujirea adusă celorlalți și pe urmărirea reconcilierii și a dezvoltării reciproce (227-229). Într-o societate, fiecare trebuie să se simtă "acasă" - scrie papa -. Pentru aceasta, pacea este un "artizanat" care implică și îi privește pe toți și în care fiecare trebuie să-și facă partea sa. Misiunea păcii nu dă răgaz și nu se termină niciodată, continuă pontiful, și este nevoie, așadar, de a pune în centrul fiecărei acțiuni persoana umană, demnitatea sa și bunul comun (230-232). Legată cu pacea este iertarea: trebuie iubiți toți, fără excepții - se citește în enciclică - însă a iubi un opresor înseamnă a-l ajuta să se schimbe și a nu-i permite să continue să-l oprime pe aproapele. Dimpotrivă: cel care îndură o nedreptate trebuie să apere cu putere propriile drepturi pentru a păstra propria demnitate, dar al lui Dumnezeu (241-242). Iertare nu înseamnă nepedepsire, ci dreptate și amintire, pentru că a ierta nu înseamnă a uita, ci a renunța la forța distrugătoare a răului și la dorința de răzbunare. Să nu se uite niciodată "orori" precum Shoah, bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, persecuțiile și masacrele etnice - îndeamnă papa -. Ele trebuie amintite întotdeauna, din nou, pentru a nu ne anestezia și pentru a menține vie flacăra conștiinței colective. La fel de important este a comemora binele, pe cel care a ales iertarea și fraternitatea (246-252).

Să nu mai fie niciodată războiul, eșec al omenirii!

După aceea, o parte din al șaptelea capitol se oprește asupra războiului: el nu este "o fantomă din trecut" - subliniază Papa Francisc - ci "o amenințare constantă" și reprezintă "negarea tuturor drepturilor", "eșecul politicii și al omenirii", "capitularea rușinoasă în fața forțelor răului" și a "abisului" lor. În afară de asta, din cauza armelor nucleare, chimice și biologice care lovesc mulți civili nevinovați, astăzi nu se mai poate gândi, ca în trecut, la un posibil "război just", ci trebuie reafirmat cu putere "Să nu mai fie niciodată războiul!". Și luând în considerare că trăim "un al treilea război mondial pe bucăți", pentru că toate conflictele sunt legate între ele, eliminarea totală a armelor nucleare este "un imperativ moral și umanitar". Mai degrabă - sugerează papa - cu banii care se investesc în armamente, să se constituie un Fond mondial pentru a elimina foamea (255-262).

Pedeapsa cu moartea este inadmisibilă, abolirea ei în toată lumea

O poziție la fel de clară exprimă Papa Francisc cu privire la pedeapsa cu moartea: este inadmisibilă și trebuie să fie abolită în toată lumea. "Ucigașul nu pierde demnitatea sa personală - scrie papa -. Dumnezeu este garantul ei". De aici, două îndemnuri: a nu vedea pedeapsa ca o răzbunare, ci ca parte a unui proces de vindecare și de reinserare socială, și a îmbunătăți condițiile din închisori, respectând demnitatea umană a deținuților, gândind că și condamnarea pe viață "este o pedeapsă cu moartea ascunsă" (263-269). Este reafirmată necesitatea de a respecta "sacralitatea vieții" (283) acolo unde astăzi "anumite părți ale omenirii par sacrificabile", cum ar fi cei ce trebuie să se nască, săracii, neputincioșii, bătrânii (18).

A garanta libertatea religioasă, drept uman fundamental

În al optulea și ultimul capitol, pontiful se oprește asupra "Religiilor în slujba fraternității în lume" și reafirmă că violența nu are nicio bază în convingerile religioase, ci în deformările lor. Așadar, acte "execrabile" precum cele teroriste, nu sunt datorate religie, ci interpretărilor greșite ale textelor religioase, precum și politicilor de foame, sărăcie, nedreptate, asuprire. Terorismul nu trebuie susținut nici cu bani, nici cu arme, cu atât mai puțin cu acoperire mediatică pentru că este o crimă internațională împotriva securității și păcii mondiale și ca atare trebuie condamnat (282-283). În același timp, papa subliniază că un drum de pace între religii este posibil și că este, pentru aceasta, necesar să se garanteze libertatea religioasă, drept uman fundamental pentru toți credincioșii (279). În mod deosebit, enciclica face o reflecție asupra rolului Bisericii: ea nu izolează propria misiune în cadrul privat - afirmă el - nu stă la marginile societății și, deși nu face politică, totuși nu renunță la dimensiunea politică a existenței. De fapt, atenția față de bunul comun și preocuparea față de dezvoltarea integrală se referă la omenire și tot ceea ce este uman se referă la Biserică, după principiile evanghelice (276-278). În sfârșit, amintindu-le liderilor religioși rolul lor de "mediatori autentici" care se dedică pentru construirea păcii, Papa Francisc citează "Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuire", semnat de el însuși la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi, împreună cu marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyib: de la această piatră de hotar a dialogului interreligios, pontiful reia apelul pentru ca, în numele fraternității umane, să se adopte dialogul drept cale, colaborarea comună drept conduită și cunoașterea reciprocă drept metodă și criteriu (285).

Fericitul Charles de Foucauld, "fratele universal"

Enciclica se încheie cu amintirea lui Martin Luther King, Desmond Tutu, Mahatma Gandhi și mai ales fericitul Charles de Foucauld, un model pentru toți despre ceea ce înseamnă identificarea cu cei din urmă pentru a deveni "fratele universal" (286-287). Ultimele rânduri ale documentului sunt încredințate la două rugăciuni: una "către Creator" și cealaltă "creștină ecumenică", pentru ca în inima oamenilor să locuiască "un spirit de frați".

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 1250.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat