|
"Sub ocrotirea ta!": Originea și reprezentările rugăciunii mariane Sub ocrotirea ta alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu,
Luna mai este închinată într-un mod cu totul deosebit rugăciunilor și devoțiunilor către sfânta Fecioară Maria. Încă din cele mai vechi timpuri creștinii au alergat la Maica Domnului pentru a obține ajutor și ocrotire. Astfel că, acum când omenirea este "zdruncinată" de pandemia de coronavirus, Sfântul Părinte papa Francisc ne propune să redescoperim frumusețea rugăciunii Rozariului în casele noastre. Totodată, el propune două rugăciuni care se fie recitate în această lună. Într-una dintre rugăciuni papa Francisc începe cu invocația Sub ocrotirea ta alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu. În discursurile și momentele de rugăciune pe care le-a avut, Sfântul Părinte papa Francisc a cerut în mai multe rânduri credincioșilor să ceară ocrotirea Maicii Domnului în momente de încercare prin rugăciunea Sub ocrotirea ta (în latină, Sub tuum praesidium). Astfel că, într-un video-mesaj din 11 martie 2020, papa Francisc s-a rugat sfintei Fecioare Maria, ca ea să elibereze Italia și lumea întreagă de această pandemie de coronavirus, folosind rugăciunea Sub ocrotirea ta. Ce are "în plus" rugăciunea aceasta față de celelalte? Rugăciunea este cea mai veche rugăciune mariană ajunsă la noi, fiind recitată în toate tradițiile liturgice orientale și occidentale. Textul ei, un tropar alexandrin, scris în limba greacă, a fost descoperit la începutul secolului XX (1927). Este scrisă pe un papirus egiptean datat la sfârșitul secolului al III-lea. Dată fiind vechimea, rugăciunea Sub ocrotirea ta (Sub tuum praesidium) are o foarte mare relevanță din punct de vedere doctrinal prin faptul că sfânta Fecioară este menționată cu titlul de Theotókos înainte de Conciliul din Efes (431). Din punct de vedere cultual, rugăciunea este o invocare comunitară îndreptată către sfânta Fecioară Maria. Chiar dacă ar fi să ignorăm contextul precis în care a fost scrisă rugăciunea, se poate observa cu claritate faptul că ea este o cerere de ajutor adresată Maicii Domnului. Această cerere aduce cu sine recunoașterea maternității divine a sfintei Fecioare Maria, precum și misiunea încredințată ei de către Dumnezeu în istoria mântuirii. Căutarea unui refugiu sub ocrotirea îndurătoare a Maicii Domnului nu se opune căutării refugiului în Dumnezeu, ci îl facilitează. De altfel, unde îl putem găsi pe Dumnezeu, dacă nu în aceea care ni l-a născut ca și Mântuitor? Maria este templul în care Dumnezeu însuși și-a stabilit locuința. Dacă credincioșii își caută refugiul în afara protecției Mariei, ar putea fi înșelați, căutându-l pe Dumnezeu acolo unde el nu se află. În această premisă este ancorată și invocați: Nu ne disprețui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuiește pururea de toate primejdiile. Apoi este invocată sfânta Fecioară Maria ca Fecioară slăvită și binecuvântată. Aceste două adjective (gloriosa și benedicta) ne arată comuniunea ei cu Dumnezeu. Tonul rugăciunii ne indică un timp e persecuție (din timpul împăratului Valerian sau Decimus) din mâinile cărora se cere eliberarea.
În anul 1917, biblioteca "John Rylands Library" din Manchester a reușit să achiziționeze mai multe suluri de papirusuri egiptene. Printre acestea, cercetătorii au descoperit textul rugăciunii Sub tuum praesidium. Papirusul cu textul rugăciunii, care a fost notat cu Rylands 470, are o dimensiune de 18 Ś 9,4 centimetri și a fost publicat în anul 1938 de C. H. Rylands în Catalogue of the Greek and Latin Papyri in the John Rylands Library. Datorită motivelor teologice (cultul adus sfintei Fecioare Maria) care se regăsesc în text, C.H. Roberts a datat papirusul ca fiind din secolul al IV-lea. Colegul său, E. Lobel, luând în considerare doar motivele paleografice, îl datează ca fiind înainte de secolul al III-lea. El ia în considerare scriitura cu litere unciale, cu litere mari și drepte, apropiate, dar în același timp lizibile, cu elemente ornamentale, având un aspect decorativ, într-un stil propriu celui care a redactat-o. Toate aceste aspecte l-au condus pe H.J. Bell (cu care se asociază C.H. Roberts) la concluzia că papirusul a fost un exemplar folosit ca și model pentru a fi gravat pe metal sau pe lut. Aceste dovezi ne sugerează că rugăciunea era în uzul oficial, lucru care îi dă o mai mare valoare. Subiectul textului este subînțeles. Se folosește pluralul "noi" și nu singularul "eu", ceea ce demonstrează că textul nu era unul dedicat cultului particular, ci public și foarte extins pentru acel timp. Din cauza faptului că partea dreaptă a papirusului este foarte deteriorată, C.H. Roberts nu și-a dat seama de ce fel de rugăciune e vorba, fiind meritul părintelui Feuillen Mercenier (1885-1965), de la mănăstirea din Chevetogne, care a recunoscut textul ca fiind cel al rugăciunii Sub tuum praesidium. Astfel, el a propus reconstrucția completă a textului pornind de la formulele liturgice ale riturilor bizantin și copt, care foloseau această rugăciune. Ca toate rugăciunile liturgice antice, și Sub tuum praesidium este inspirată din texte scripturistice. Împrumutând expresii grecești din Septuaginta, redă printr-un mod simplu și spontan sentimentele exprimate. Toată compoziția relevă aceeași stare spirituală ca cea din Psalmii individuali (Ps 16, 27, 30, 58, 60), implorând ajutorul imediat al Domnului, care este refugiu și eliberare pentru credincioșii care aleargă la el pentru a scăpa dintr-un pericol iminent.
Antifonul Sub tuum praesidium este folosit în ritul roman, în locul cântării Nunc Dimittis, la Completoriul de la Oficiul sfintei Fecioare Maria. Prezența sa este atestată prima dată în Liber Responsorialis, atribuit lui Grigore cel Mare, și este copiat în secolul al IX-lea în forma Sub tuum praesidium confugimus, Sancta dei Genitrix. Melodia prezentată mai jos este propusă în tonul al VII-lea psalmodic și se regăsește în Antifonarul Roman din anul 1912: Din punct de vedere istoric, cea mai veche utilizare a antifonului în ritul roman se găsește în Antifonarul de la Compiègne. Aici, rugăciunea Sub tuum praesidium este amintită pe lângă antifoanele Benedictus din cadrul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Melodia gregoriană, prin simplitatea cvasi-silabică, exprimă un sentiment de încredere. Într-un mod insistent este exprimată și dorința de salvare imediată din pericol. "Prezența" ocrotirii sfintei Fecioare Maria în pictură În cadrul omiliei papei Francisc, ținută în ziua de 15 aprilie 2013 în Capela "Sfânta Marta", el amintea că în timpurile noastre, caracterizate de atâtea turbulențe spirituale, credincioșii sunt invitați să reflecteze asupra unei icoane a sfintei Fecioare Maria din Evul Mediu. Este vorba despre Fecioara care acoperă cu mantia sa poporul lui Dumnezeu. Papa amintește și despre faptul că primul antifon în limba latină închinat Maicii Domnului a fost Sub tuum praesidium. El spunea: "Noi ne rugăm sfintei Fecioare Maria ca să ne ocrotească. Iar în timpul turbulențelor spirituale, cel mai sigur loc este sub mantia ei. Ea este mama care are grijă de Biserică". Plecând de la această constatare a papei Francisc, prezentăm câteva dintre picturile care o reprezintă pe Maria ca "cea care ocrotește".
Credincioșii sunt într-o atitudine de rugăciune, îngenuncheați sub mantia Fecioarei Maria. Printre ei pot fi recunoscuți atât laici, cât și călugări, evidențiindu-se astfel universalitatea protecției pe care o oferă Maica Domnului. Ea oferă ajutorul tuturor, nu doar unei categorii speciale de credincioși. Hainele pe care le poartă credincioșii par a fi unele obișnuite. Ne putem gândi că pictura a avut ca destinatar poporul credincios și nu vreo capelă privată, aparținând unei anumite familii sau clase nobile. Prin reprezentarea razelor care pleacă din pieptul lui Isus către credincioși, este scoasă în evidență și menirea rugăciunii Sub tuum praesidium. Razele reprezintă harurile pe care Isus le împarte credincioșilor, după ce aceștia au implorat ajutor în necazuri: nostras deprecationes ne despicias in necessitatibus. Atributele gloriosa și benedicta sunt redate prin pictarea a patru îngeri grupați doi câte doi, cu mâinile împreunate către Maica Domnului, arătându-se astfel cinstea pe care o are în rândul fericiților din cer.
În sanctuarul "Santa Maria dell'Arzilla" se găsesc două lucrări de valoare pictate deasupra altarului: un triptic aparținând școlii lui Iacobello del Fiore (1440-1450) și Madonna della misericordia, pictată de Giovanni Antonio da Pesaro (1462). Data finalizării tripticului este anterioară cu două decenii față de pictura Maicii Domnului, datată în 1462. Sfinții care o înconjoară pe sfânta Fecioară Maria și pe pruncul Isus sunt sfântul Anton abate, în dreapta, și sfântul Benedict, în partea stângă. În cadrul inferior central este reprezentat sfântul Nicolae din Bari care, îngenuncheat fiind pe țărmul mării, are privirea îndreptată spre Maica Domnului și spre pruncul Isus. Prin pictarea patronului marinarilor se face referință la faptul că Fecioara este invocată (sau i se mulțumește) pentru ajutorul dat marinarilor. Sub tablou se pot citi următoarele: "Giovanni Antonio Pesarese a pictat. Ave Maria. În Anul Domnului 1462, ziua de 8 decembrie, această pictură a sfintei Fecioare Maria Îndurătoare a fost expusă în comunitatea din Saltara". Este o reprezentare a religiozității antice, exprimând devoțiunea credincioșilor față de sfânta Fecioară Maria Îndurătoare. Ea este pictată purtând pe umeri o mantie din lumea arabă, deschisă, acoperind cu ea întreaga umanitate (bărbați și femei, laici și clerici). Maica Domnului îl are la piept, reprezentat ca un medalion, pe pruncul Isus și își deschide brațele, extinse prin mantia pe care o poartă, ca să îi cuprindă pe credincioși, asigurându-le protecția. Dar în același timp pare a delimita și numărul lor: probabil sunt reprezentați doar membrii unei fraternități ai Îndurării sau ai alteia similare, în număr de aproximativ 50. Credincioșii sunt bine divizați în bărbați și femei care stau în genunchi și se roagă. În primul rând stau notarii și administratorii, fiind recunoscuți după hainele pe care le poartă. Probabil ei au plătit pentru efectuarea lucrării în 1462.
Protecția divină oferită de Maria este una dintre temele favorite ale perioadei Evului Mediu. Se vede în Maria o "casă" divină și umană, care l-a primit pe Omul-Dumnezeu și care este promptă în a primi pe fiecare om printr-un minunat gest de iubire necondiționată care se reînnoiește în fiecare clipă. Lucrarea Madonna della misericordia a fost pictată pentru biserica "Sfântul Bartolomeu" din Vertino în anul 1308 și actualmente se păstrează în Pinacoteca Națională din Siena. Lucrarea Madonna della misericordia este una dintre picturile realizate de pictorul Ghirlandaio în tinerețea sa. Pictura este realizată în capela familiei Vespucci din biserica "Toți Sfinții" din Firenze. Lucrarea este datată în anul 1472, anul morții binefăcătorului care a construit capela, Amerigo di Nastagio Vespucci. Acesta era un notar proeminent, jurist și prieten al familiei de Medici. Se pare că este printre singurele lucrări în care pictarea unei tinere nu a trebuit să fie realizată post-mortem.
În lucrare este prezentat un om bătrân, probabil capul familiei, văzut din spate, în genunchi, având o constituție solidă. Fața îi este slabă cu trăsături dure, iar părul alb pare fin. Este reprezentată și o femeie în vârstă îmbrăcată într-o mantie, care este scoasă în evidență printr-un contrast de lumini și culori. De asemenea, apare și o femeie tânără cu părul legat la spate și cu fruntea rasă, după moda existentă în Florența în acele timpuri. Expresia de pe chipul băiatului, Amerigo Vespucci, este una intensă. Fața sa cu buze groase și ochii mari este dolofană, rozalie și prezintă trăsături copilărești. Atenția pictorului pare a-l îndemna pe privitor să zăbovească asupra personajelor aflate în rugăciune. Credincioșii sunt prezentați într-o atitudine orantă. Ei îi recunosc sfintei Fecioare Maria rolurile de mamă și de protectoare, încredințându-i familiile, comunitatea și întregul orașul. În această pictură se pot observa doi îngeri, câte unul în fiecare parte a Maicii Domnului, care îi susțin mantia. Astfel că mantia capătă forma unei planisfere, făcându-se aluzie la călătoriile pe care le vor întreprinde cei din familie. Sfânta Fecioară este portretizată frontal, cu brațele deschise și corpul puțin înclinat, având o centură legată în jurul brâului care o prezintă ca și însărcinată. De sub umbra Mariei iese un piedestal pe care ea pare bine fixată. Pe acest piedestal se găsește inscripția "Misericordia Domini plena est terra" (Pământul este plin de îndurarea Domnului). Sfânta Fecioară este pentru noi, creștinii, un semn de speranță și de mângâiere în trăirea unei credințe autentice. Adăpostindu-ne sub mantia ei, vom fi în siguranță în fața tuturor pericolelor care ne amenință viața și credința. Mai ales acum, când suntem poate cuprinși de frică, de nesiguranță și avem nevoie de ajutor, să nu ezităm să alergăm sub mantia ei protectoare, cerându-i ocrotire prin rugăciunea Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu! Pr. Liviu Focioroș * Bibliografie:
lecturi: 1603.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |