Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Părintele Cantalamessa despre papa Francisc: "Ne învață să repaginăm agenda noastră"

De M. Michela Nicolais

"Sfântul Părinte ne dă exemplul de «repagina» agenda noastră, adică de disponibilitate de a ne adapta la situații și în definitiv la voința lui Dumnezeu". Părintele Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, descrie astfel la agenția SIR a șaptea aniversare a pontificatului lui Francisc. "Nu inventez nimic pentru beneficiul telecamerelor: Bergoglio este așa!", primele cuvinte rostite de călugăr imediat după alegerea la scaunul lui Petru. Cuvinte care sună ca bilanțul unui stil de viață și astăzi, după șapte ani. Pentru a înțelege lucrarea sa de reformă, conform lui Cantalamessa trebuie avut curajul de a ieși din stereotipuri.

Cei șapte ani de pontificat al lui Francisc încep cu un Post Mare deosebit, dată fiind urgența sanitară care este în desfășurare. Alegerea papei de "a repagina" agenda sa urmărește împărtășirea...

Ne pregăteam să celebrăm cu burie a șaptea aniversare a alegerii papei. La 13 martie 2020 trebuia să fie o zi de sărbătoare în Vatican și de zi liberă pentru angajați, inclusiv predicatorul Casei Pontificale care era dispensat să țină obișnuita predică de Postul Mare. Vacanța va fi, dar de un gen neașteptat. Sfântul Părinte ne dă exemplul de "a repagina" agenda noastră, adică de disponibilitate de a ne adapta la situații și în definitiv la voința lui Dumnezeu. Lipsa de sărbătoriri externe va fi un stimulent în plus pentru a ne uni cu Sfântul Părinte în a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru multele lucruri pozitive duse la capăt în acești șapte ani și pentru multele încercări depășite cu harul lui Dumnezeu.

La sfârșitul lui ianuarie, Sfântul Părinte a început un nou ciclu de cateheze despre Fericiri, drept "carte de identitate" a creștinului. Cum se poate recupera, în aceste timpuri dificile, sentimentul bucuriei, care este unul din cuvintele-cheie al acestui pontificat?

În exortația sa apostolică despre sfințenie, Gaudete et exsultate, papa Francisc prezenta deja fericirile drept cartea de identitate a creștinului. Insistența asupra raportului strâns care există între sfințenie și fericire este unul din punctele în care exortația și catehezele Sfântului Părinte aduc o adiere de aer nou în discursul despre sfințenia creștină. Papa Francisc a reușit să "declericalizeze" fie cuvântul sfințenie cât și cuvântul fericit. În limbajul lui Isus "fericit" (makarios), nu indică desigur treapta care precedă canonizarea și titlul de sfânt; înseamnă pur și simplu fericit. Desigur este vorba de o fericire diferită de cea cântată de Beethoven în imnul adus bucuriei. Aceea este o bucurie selectivă rezervată celui care "a avut ca soartă o soție bună și cunoaște plăcerea de a bea un pahar de vin în compania prietenilor": aceasta este o bucurie deschisă tuturor, ba chiar în mod special săracilor, celor mâhniți, celor înfometați, celor blânzi și celor chinuiți. Trebuie să fim recunoscători Sfântului Părinte întrucât cu insistența sa asupra bucuriei contribuie să țină vie în poporul creștin o certitudine de credință fundamentală. Bucuria creștină are ca orizont veșnicia, dar începe deja în această viață. Și nu numai bucuria spirituală, ci fiecare plăcere onestă, și aceea pe care bărbatul și femeia o experimentează în dăruirea reciprocă, în generarea vieții și în a vedea crescând copiii săi sau nepoții săi, plăcerea artei și a creativității, a frumuseții, bucuria prieteniei, a muncii duse fericit la capăt, a contemplării creației. Toate sunt lucruri pe care papa Francisc nu încetează să le amintească tuturor cu cuvintele sale și gesturile sale.

Există un cuvânt-cheie al pontificatului - reformă - care în general este declinat de observatori numai în termeni de reformă a structurilor interne din Curia Romană. Însă există un alt tip de "reformă" care apare în pontificatul lui Francisc, cea a inimilor: de ce se vorbește așa de puțin despre asta?

Cine cunoaște viața lui Bergoglio, înainte de a deveni papa Francisc, nu este uimit de locul pe care cuvântul "reformă" îl ocupă în pontificatul său. El a dat formă întregii sale vieți, ca superior călugăresc, ca episcop și acum ca papă. Trebuie făcut un efort pentru a ieși din stereotipurile pe care obișnuim să le asociem cu acest cuvânt. Aproape niciodată, în istoria Bisericii, cu el se înțelege reforma structurilor și a Curiei Romane: în fiecare caz reformă a altora. Papa Francisc o înțelege în primul rând ca reformă care începe de la noi înșine și ca reformă care pornește de la interior pentru a schimba exteriorul, nu contrariul. Cine cunoaște "Exercițiile spirituale" ale sfântului Ignațiu de Loyola descoperă aproape la fiecare pas influența metodei Fondatorului în fiul devenit papă.

Șapte ani sunt un timp semnificativ din punct de vedere biblic pentru a face bilanțuri. Putem să hazardăm o "sinteză" a acestor primi șapte ani de pontificat?

Am avut rolul de a ține una din cele două exortații pe care cardinalii trebuie să le asculte înainte de a intra în conclav. Încă îl revăd pe cardinalul Bergoglio așezat în ultimul rând din aula Sinodului. Nimeni, cu atât mai puțin el, nu cred că se gândea la ceea ce avea să devină puțin după aceea acel om așa de retras. Când l-am văzut, la televizor, arătându-se de la balconul de la "Sfântul Petru", salutând mulțimea cu acel "Bună seara!" și cerând să fie binecuvântat de popor, eu care predicasem de două ori exercițiile pentru clerul său (ultima dată anul anterior) și îl cunoșteam, am spus celui care era în jurul meu: "Nu inventez nimic pentru beneficiul telecamerelor. Acesta este omul. Bergoglio este așa!". În acești șapte ani de la ziua aceea stima mea (și cu ea recunoștința față de Dumnezeu) a crescut în mod exponențial. În intervenția mea la conclav am subliniat, printre alte lucruri, necesitatea de a da nou impuls colegialității și ecumenismului. Nu era nevoie de asta: cardinalul Bergoglio trecuse de mult timp dincolo de așteptările mele, în idei și în practică. Întâlnindu-mă după câteva zile, unul dintre cardinalii electori, în mod vizibil satisfăcut de rezultatul conclavului, m-a întrebat: "Am făcut o treabă bună?". Da, am răspuns, o treabă foarte bună, voi și Duhul Sfânt!

(După agenția SIR, 13 martie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 552.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat