Vitraliu din oratoriul bisericii din Barticeşti, realizat în anul 2016

13 martie, ziua condamnării slujitorului lui Dumnezeu preot Anton Demeter

În ziua de 13 martie 2020 nu se aniversează doar 7 ani de la alegerea papei Francisc ca succesor al apostolului Petru, ci pentru Biserica noastră locală din Moldova reprezintă o zi de aducere aminte a procesului în care a fost condamnat preotul Anton Demeter, a cărui cauză de beatificare este în lucru, momentan în faza diecezană deschisă în ziua de 29 noiembrie 2016. Este demn de reţinut ceea ce spunea deseori părintele Demeter: "La terminarea procesului am avut sentimentul şi bucuria unei victorii din partea lui Cristos şi nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunţe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine însă lucrul acesta nu mai avea nici o importanţă, eram în mâinile Domnului şi mă simţeam mai liber ca oricând".

Cercetarea făcută asupra Dosarului Penal nr. 25400, vol. 2, înregistrat ulterior ca Dosarul P. 81757, vol. 2, a fost deschis de Ministerul Afacerilor Interne din Republica Populară Română, are inserate mai multe dosare mici, având ca trunchi de bază "Dosarul 289/1959, privitor pe civil Demeter I. Anton". În cele ce urmează nu ne propunem prezentarea documentelor din acest dosar, ci doar menţionarea unor fapte şi nume ce le conţine, ţinând cont de modul în care se desfăşurau anchetele şi procesele în acele vremuri comuniste.

De ce a fost acuzat şi condamnat la o asemenea pedeapsă părintele Anton Demeter?

Pentru că "neţinând seama de faptul că prin D. 810/49 s-au interzis unele ordine şi congregaţiuni romano-catolice, inculpatul a luat legătura cu elemente ce aparţinuseră unor astfel de ordine şi congregaţiuni, care desfăşuraseră activitate subversivă împotriva regimului democrat-popular din R.P.R. Astfel, are legături cu grupul de călugări catolici contrarevoluţionari, în frunte cu Cicu Gheorghe, Ferdinand Ferdinand şi alţii, condamnaţi, şi împreună cu aceştia a desfăşurat activitate subversivă împotriva regimului democrat-popular din R.P.R. Pentru ducerea activităţii sale contrarevolulţionare, inculpatul şi-a procurat materiale cu conţinut duşmănos şi mistic, pe care le-a folosit în acţiunile sale criminale şi le-a difuzat mai multor persoane. În acest scop, în anul 1954, inculpatul i-a cerut în împrumut Pr. Tamaş Paul o traducere a catehismului de «Spirago». Acesta dându-şi seama că lucrarea respectivă avea un conţinut duşmănos, i-a atras atenţia inculpatului asupra acestui fapt şi i-a cerut ca să nu o tipărească sau să o folosească în activitatea sa. După ce inculpatul şi-a luat în scris obligaţia de a nu face asemenea lucruri, a primit cartea de la Tamaş Paul. Nu mult după aceasta, inculpatul a uitat de promisiunea făcută lui Tamaş Paul şi din ura sa faţă de regimul democrat-popular din R.P.R., a transmis această lucrare la mai multe persoane pentru a o citi şi copia.

De asemenea, inculpatul a folosit conţinutul catehismului «Spirago» în predicile catehetice pe care le-a ţinut în faţa unor grupuri de elevi şi studenţi, pe care i-a instigat să adopte o atitudine ostilă faţă de regim şi să nu aibă încredere în trăinicia statului nostru democrat-popular. Inculpatul a desfăşurat activitate contrarevoluţionară şi în cadrul predicilor pe care le ţinea în cadrul unor grupuri restrânse cât şi prin fiţuicile cu conţinut duşmănos pe care le difuza. În toate ocaziile, inculpatul a făcut agitaţie contrarevoluţionară, în special căutând să educe tinerele elemente în spirit ostil regimului democrat-popular din R.P.R. şi să-i instige împotriva regimului actual, a cărui schimbare o preconiza. Astfel, faţă de numitele Reghis Irina Valeria, Simionescu Ioana şi Enescu Lucia inculpatul a afirmat că Biserica nu este liberă şi că azi sunt timpuri grele pentru Biserica Catolică. Faţă de numita Bereschi Eftimia a afirmat că Biserica astăzi nu ar avea libertate şi că ar fi ca pe timpul lui Nero, când era oprimată, iar faţă de Teodorescu Alexandra şi exprimat părerea că în curtea bisericii vede agenţi. Folosind calitatea sa de preot, inculpatul a instigat pe unii cetăţeni să încalce legile statului. Astfel, la «scaunul de spovadă» a obligat-o pe numita Hristu Elena să nu denunţe organelor de stat faptul de care aceasta luase cunoştinţă prin citirea unor scrisori, găsite în valiza lăsată la ea de preotul Matei Ghiuzan şi anume că unii preoţi catolici duceau o activitate criminală împotriva R.P.R., având legături ilegale cu centrele catolice din străinătate.

Cu ocazia unei plimbări pe care a făcut-o cu un grup de tineri şi tinere prin parcul Libertăţii din Bucureşti, inculpatul a afirmat în legătură cu evenimentele din Ungaria că ungurii au dat dovadă de mult curaj şi regretă că americanii n-au dus până la capăt acţiunile pe care le provocase şi să obţină răsturnarea regimului democratic din Ungaria. (...)

Faţă de probatoriile administrate în cauză, mai sus analizate, instanţa reţine în sarcina inculpatului faptul de a fi abuzat de libertatea pe care o acordă Constituţia R.P.R. cultelor din ţara noastră, desfăşurând activitate intensă de agitaţie prin subminarea regimului nostru democrat-popular, a cărui schimbare o urmărea".

Cum s-a apărat la proces părintele Anton Demeter?

Interogatoriul "inculpatului Anton Demeter" cuprinde în prima parte date biografice, iar apoi câteva întrebări şi răspunsuri privind acuzaţiile care i s-au adus în momentul arestării, noaptea dintre 20 şi 21 august 1958, fiind încarcerat în centrul Securităţii din strada Uranus din Bucureşti şi apoi în Penitenciarul Jilava. Tribunalul Militar Bucureşti, care l-a judecat în prima instanţă, în ziua de 13 martie 1959, era compus din: preşedinte: locot. colonel Csako Eduard, şi asesorii populari: căpitan Negru Ioan şi căpitan Salanţa Gheorghe. După ce preşedintele de şedinţă i-a pus în vedere infracţiunea pentru care este dat judecăţii, dovezile faptelor şi i-a cerut să spună ceea ce este util apărării sale, "inculpatul" a dat răspunsurile reproduse în rezumat de către secretarul Bozaş Teodor, după cum urmează: "La 1 noiembrie 1953, am fost numit preot la catedrala "Sf. Iosif" din Bucureşti. Am lucrat cu pr. Bogleş, pr. Mărgineanu, pr. Apostol, pr. Iovanelli şi alţi preoţi. Îl cunosc pe Cicu Gheorghe, care locuia în Parohia "Sf. Iosif". Acesta era călugăr. Nu ştiu cine este Ferdinand Ferdinand, însă, dacă este vorba de bruder Florentin, atunci îl cunosc. Nu am cunoscut activitatea politică a lor. În 1954 am primit un catehism catolic în manuscris de la pr. Tamaş Paul. Spirago este autorul acestui catehism. Acest catehism conţinea doctrina creştină catolică şi l-am cerut ca să mă documentez în predicile mele. Este posibil ca atunci când mi l-a dat Tamaş Paul să-mi fi atras atenţia că era contra regimului actual. Eu mi-am luat obligaţia să-l copiez şi să-l folosesc strict personal. Nu l-am difuzat la nimeni. Eu m-am pregătit în 3 subiecte: un subiect despre căsătorie şi unul despre credinţă, nu ţin minte al treilea subiect. Nu am vorbit tinerilor ca să nu aibă încredere în regimul de azi. În cadrul grupurilor catehetice nu m-am folosit de materialul din Spirago. Eu am căutat să dau tineretului o educaţie creştină şi cetăţenească...". Ce acuzaţii!

După depoziţia martorilor Reghiş Irina Valeria, Simionescu Ioana, Hristu Elena, Enescu Lucia, Bereschi Eftimia şi Teodorescu Alexandra, a urmat deliberarea şi pronunţarea sentinţei: "cu unanimitate de voturi, făcând aplicaţiunea art. 209, pct. 2, lit. a, comb. cu lit. b, al. 2 C.P., 304 C.J.M., 463 C.J.M., condamnă pe civ. Demeter Anton la 20 (douăzeci) ani muncă silnică şi 8 (opt) ani degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. În baza art. 25, pct. 6 C.P., se dispune confiscarea totală a averii personale a condamnatului. Îl obligă la 800 (opt sute) lei cheltuieli de judecată. Se compută detenţia preventivă de la data de 21 august 1958".

Sentinţa de condamnare a pr. Anton Demeter

Cum s-a ajuns la o asemenea încadrare penală: "crima de uneltire contra ordinei sociale"?

Completul de judecată al Tribunalului Militar Bucureşti a considerat că din expunerea acuzaţiilor rezultă "vinovăţia inculpatului şi că elementele constitutive ale infracţiunii p.p. de art. 209, pct. 2, lit. a comb. cu lit. b, al. 2 C.P., sunt întrunite deoarece: există latura obiectivă a infracţiunii, constând în aceea că inculpatul a desfăşurat o activitate intensă de agitaţie pentru subminarea ordinei sociale existente în R.P.R. a cărui schimbare o urmărea, care prezintă un caracter deosebit de grav; în speţă inculpatul folosind calitatea sa de preot şi abuzând de libertatea acordată de Constituţia R.P.R. a desfăşurat o activitate criminală de agitaţie prin subminarea regimului nostru democrat-popular, a cărui schimbare o urmărea, instigând cetăţenii să încalce legile statului şi predicile ţinute de pe amvon, îndemnând tinerii să adopte o atitudine ostilă regimului actual: tot inculpatul a elogiat acţiunile bandelor contrarevoluţionare din R.P. Ungară şi şi-a manifestat regretul că americanii nu au dat ajutor acestor elemente pentru ca astfel să se fi putut schimba orânduirea democrat-populară din R.P. Ungară; de asemenea inculpatul s-a folosit în activitatea sa de material cu caracter duşmănos regimului, ca de exemplu catehismul de Spirago pe care, în scopul arătat, l-a difuzat printre elementele cu care a venit în contact - toate aceste fapte prezentând un caracter deosebit de grav" Apoi "există şi latura subiectivă a infracţiunii, prin aceea că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţia de a produce rezultatele pe care le dorea şi urmărea şi, deşi a avut cunoştinţă că pentru toate aceste fapte era sancţionat de lege, totuşi în mod voit şi conştient le-a săvârşit, acceptându-le consecinţele legale".

Dacă părintele Demeter a avut "sentimentul şi bucuria unei victorii din partea lui Cristos şi nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunţe împotriva mea", de ce a formulat recurs?

După comunicarea sentinţei "nr. 257, din 13 martie 1959", prin avocatul care i s-a dat din oficiu, părintele Anton Demeter a formulat recurs, fapt pentru care Tribunalul Militar Bucureşti a înaintat Tribunalului Militar al R. 2 M. Bucureşti dosarele de anchetă şi judecată. A fost deschis astfel un alt dosar (cu numărul 1003/1959) şi s-a stabilit termenul pentru judecarea recursului în ziua de 10 aprilie 1959. Completul de judecată a fost compus din: preşedinte - lt. col de justiţie Dumitrescu Ştefan, judecător - cpt. just. Guţă Gheorghe, trei asesori populari: lt. col. Mocuţă Ştefan, lt. col. Gheorghiţă Nicolae şi maior Rusu Ioan. Secretar de şedinţă a fost Borş Gheorghe. Reprezentant al recurentului a fost avocatul Popescu Ştefan. Fiind analizate, punct cu punct, motivele invocate de "inculpat" în motivarea recursului, Tribunalul a respins recursul ca fiind nefondat, obligându-l "a plăti 50 de lei pentru cheltuielile de judecată".

Ce s-a întâmplat după aceea?

Aşadar, după şapte luni de anchete, la 13 martie 1959, părintele Anton Demeter a fost judecat şi condamnat "la 20 de ani de muncă silnică şi 8 ani de degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinei sociale" de Tribunalul Militar din Bucureşti. Executarea pedepsei a început la 21 august 1958 şi trebuia să expire la 15 august 1978. În octombrie 1959, pr. Anton Demeter a fost transferat în Insula Mare a Brăilei, în lagărul de muncă de la Stoeneşti, unde avea să execute lucrări de îndiguire ale Dunării. În luna decembrie 1959, a fost din nou mutat, de data aceasta la Periprava, unde a rămas întreaga iarnă. La 1 mai 1960, pr. Anton a fost internat, iniţial, în infirmeria lagărului, apoi, pentru câteva zile, la Spitalul de Boli Infecţioase din Tulcea şi, în cele din urmă, la Spitalul Penitenciarului Văcăreşti, unde avea să rămână până la 13 aprilie 1963, când a fost eliberat, cu suspendarea pedepsei pe timp de 6 luni, şi internat la Spitalul T.B.C. Osos - Foişorul. Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, nr. 176 / 9.04.1964, părintele Demeter Anton "a fost graţiat de restul de pedeapsă ce mai avea de executat" în ziua de 18 aprilie 1964.

Aşa cum rezultă din dosarele de urmărire informativă, părintele Anton Demeter a fost supus apoi, timp de 25 de ani, când activa în Parohiile Oţeleni şi Barticeşti, unor anchete şi presiuni constante pentru a divulga ceva împotriva celor care l-au anchetat şi condamnat. Cu infirmitatea pe care a contractat-o în închisoare, plin de încredere în milostivirea lui Dumnezeu şi cu o perfectă seninătate, slujitorul lui Dumnezeu preotul Anton Demeter a trăit o viaţă plină de credinţă şi eroism până în seara zilei de 20 decembrie 2006, când şi-a încheiat viaţa pe acest pământ şi s-a întors în casa Tatălui ceresc.

Pr. Alois Moraru

lecturi: 2461.