Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Iași: "Împreună cu Isus Cristos" - A doua cateheză din Postul Mare a PS Iosif Păuleț în Anul Sfintei Liturghii

Joi, 5 martie 2020, la ora 19.00, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iași, PS Iosif a prezentat a doua cateheză din Postul Mare, cu tema: "Împreună cu Isus Cristos".

Îndreptarea atenției și a privirii noastre spre crucea Mântuitorului este scopul fiecărui creștin în timpul Postului Mare. Fiecare cateheză și fiecare acțiune liturgică îl au în centru pe Isus Cristos. Pe chipul lui strălucește slava cerească, pe chipul lui descoperim iubirea Dumnezeului nevăzut, a subliniat Preasfințitul Iosif.

Prima parte a catehezei a descris cercul restrâns de persoane din jurul lui Isus și a arătat originalitatea experiențelor de credință trăite de discipoli, prezentate în capitolul 17 din Evanghelia după Matei.

Calea aleasă de Isus devenea ceva cu totul nou de la o zi la alta, iar discipolii aveau o mare dificultate în a o urma și a-i înțelege sensul. Ei îl urmau pe Isus pretutindeni, ascultau toate învățăturile lui, vedeau minunile pe care le făcea. De ce aveau, așadar, această dificultate? Pentru că ei visau la o cale presărată cu succes, victorie și glorie. Visau la restabilirea cultului de la Templu așa cum fusese altădată. Și nimic din toate acestea nu se găsea în învățăturile primite. Era prea simplă calea ce se deschidea în fața lor, își spuneau între ei. Era și deosebit de scurtă, presărată chiar cu încercări și durere. Răsunau încă în mintea lor cuvintele Învățătorului: "Trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie" (Mt 16,21).

Evenimentul Schimbării la Față a lui Isus de pe Tabor - elementul central al catehezei - a fost momentul de revelație și adorație ce avea să rămână mereu imprimat în memoria discipolilor. Ei au contemplat pe chipul Învățătorului lor slava dumnezeiască, iar acest fapt le-a dat încredere și i-a ajutat să înțeleagă misterul răscumpărării ce avea s se împlinească la Ierusalim.

După descrierea teofaniei de pe Tabor, Preasfințitul Iosif a accentuat: "Revelația de pe Tabor străbate secolele și ajunge până la noi, în această seară, aici, în catedrala noastră dragă. Isus ne spune și nouă să avem curaj și să mergem pe calea sa. El este prezent în mijlocul nostru. El este unica revelație a lui Dumnezeu, este asemenea unei chei prin care putem înțelege și sensul Vechiului Testament, și prezența împărăției lui Dumnezeu în mijlocul nostru".

Să redescoperim chipul lui Isus Cristos în timpul acestui post! Să deschidem fereastra inimii și să lăsăm lumina harului să pătrundă în viața noastră! Suntem beneficiarii harului răscumpărării! Noi retrăim acum momentele răscumpărării cu certitudinea că Mântuitorul nostru Cristos a distrus moartea și a făcut să strălucească viața și nemurirea prin vestirea evangheliei (1Tim 1,10). Să privim îndelung spre Isus Cristos, Domnul nostru. Să rămânem înaintea lui în liniște și să contemplăm gloria lui Dumnezeu pe chipul său. "El este chipul Dumnezeului nevăzut" (Col 1,15). Acestea au fost unele dintre îndemnurile adresate de Preasfințitul Iosif la sfârșitul catehezei.

Textele catehezelor sunt disponibile pe site-urile: www.ercis.ro și www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca
responsabilul Oficiului pentru Cateheză

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto: 5 martie: Iași: A doua cateheză din Postul Mare a PS Iosif Păuleț

* * *

Înregistrarea video a celei de-a doua cateheze din Postul Mare a PS Iosif Păuleț (5 martie 2020):

* * *

Versiunea pdf a acestei cateheze, aranjată pentru printare față-verso. pe hârtie A4, cu îndoire la mijloc:

* * *

Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iași

Împreună cu Isus Cristos

Cateheza pentru Postul Mare cu PS Iosif Păuleț, episcop de Iași

Cateheza a VI-a (5 martie 2020)

Timpul Postului Mare (Anul A)

Textele liturgice: Gen 12,1-4; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9

Petru, Iacob și Ioan au contemplat pe chipul lui Isus lumina venită de la Dumnezeu. Acea unică experiență de pe Tabor îi va însoți pe discipoli pe calea spre Ierusalim, iar apoi îi va ajuta să dea mărturie tuturor despre Isus Cristos, ca Fiu al omului și Fiu preaiubit al Tatălui ceresc.

1. Calea lui Isus

Cateheza de astăzi ne apropie de cercul restrâns de persoane din jurul Isus și ne arată originalitatea experiențelor de credință trăite de discipoli. Textul de referință este luat din capitolul 17 al Evangheliei după Matei. Petru, Iacob, Ioan și ceilalți discipoli formau micul grup ce îl urma îndeaproape pe Isus. Ei ascultaseră deja învățăturile lui despre renunțare și despre modul umil în care aveau să-l urmeze (Mt 16,24-26). Trecuseră doar șase zile de când, adunați în jurul lui Isus, auziseră pentru prima dată ce cuprindea noua cale aleasă și cum aceasta avea să se împlinească la Ierusalim.

Calea lui Isus devenea ceva cu totul nou de la o zi la alta. Discipolii se așteptau la o cale presărată cu succes și glorie, visau la restabilirea cultului de la Templu așa cum fusese altădată. Dar nimic din toate acestea nu se găsea în învățăturile primite. Era prea simplă calea ce se deschidea în fața lor, își spuneau între ei. Era și deosebit de scurtă, presărată chiar cu încercări și durere. Răsunau încă în mintea lor cuvintele Învățătorului: "Trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie" (Mt 16,21).

Era vizibilă tulburarea de pe chipul celor apropiați lui Isus. Simțeau că nu mai au repere sigure. Ce ar fi putut să le aducă liniștea? Răstignirea pe cruce oare nu reprezenta o mare piedică pentru misiunea lui Mesia? Cum era posibil ca cel așteptat de atâtea secole să fie condamnat la moartea pe cruce? Un răstignit era considerat ca fiind un "blestemat de Dumnezeu" (Dt 21,22-23), iar crucea era un adevărat scandal nu numai pentru iudei, ci și pentru păgâni.

Trebuie să fi fost mare zbuciumul din viața discipolilor lui Isus! Nu numai clipele pe care le trăiau, dar și speranțele lor după o viață mai bună erau umbrite de incertitudine în acele momente. Deși cunoșteau bine viața zilnică a celor săraci, mintea lor era încă influențată de "aluatul fariseilor" (Mc 8,15; Mt 16,23). Credeau că Mesia - Fiul omului - trebuia să fie glorios și victorios.

2. Teofania de pe Tabor

Evenimentul Schimbării la Față a lui Isus a avut loc spre sfârșitul Sărbătorii Corturilor. Această sărbătoare era foarte populară. Ținea șase zile, timp în care se celebra atât darul Legii primite de la Dumnezeu, cât și cei patruzeci de ani petrecuți de popor în pustiu, înainte de a intra în țara promisă. Timp de o săptămână, toți trebuiau să trăiască în corturi provizorii. În cazul în care acest lucru nu era posibil, regula trebuia respectată măcar în cea de-a șasea zi.

După ce au împlinit riturile sacre din timpul Sărbătorii Corturilor, Isus i-a luat pe Petru, Iacob și Ioan și au urcat împreună pe muntele Tabor. I-a dus deoparte. Iar acolo, sus, s-a întâmplat ceva neobișnuit. Notează evanghelistul: lui Isus "i s-a schimbat înfățișarea înaintea discipolilor: fața lui strălucea ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina". Și chiar în acel moment "le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus" (Mt 17,2-3).

Petru a intervenit în dialogul dintre Isus și cei doi mari reprezentanți din trecut. Se bucura de ceea ce vedea, dar nu înțelegea încă momentul de har pe care-l trăia. Alături de Isus se aflau Moise și Ilie, mediatorul Legii și părintele profeților. Aceștia vorbeau cu Isus chiar despre iminența morții sale la Ierusalim (Mc 9,5-6).

Depășit de cele întâmplate pe Tabor, Petru a înțeles că era mai potrivit ca el și ceilalți doi discipoli să rămână acolo. Se simțeau minunat. Și i-a spus lui Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie" (Mt 17,2-3). Petru era cufundat în contemplarea chipului lui Isus. Voia acum să rămână pe munte cât mai mult timp, să se apropie de cortul Domnului (din grecescul sken?, "cort", cu referință la ebraicul shekinah, "slava lui Dumnezeu între oameni"). Se bucura de însăși manifestarea slavei lui Dumnezeu.

Dorința lui Petru era împlinită. Pe când el mai vorbea încă, a coborât un nor luminos - norul slavei lui Dumnezeu - și i-a învăluit pe Isus, pe Moise și pe Ilie. Iar glasul care a răsunat la botezul lui Isus în apele Iordanului spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulțumirea mea; ascultați de el!" (Mt 17,5). Glasul tainic, divin, confirma calea mesianică, pe care Isus avea să meargă în calitate de Slujitor suferind și pe care se va descoperi ca Fiu preaiubit al Tatălui ceresc (cf. Is 42,1).

3. Cu fața la pământ

Chipul învăluit de lumină al lui Isus, norul prezenței divine și glasul Tatălui destăinuiau împlinirea profețiilor. Acestea se împlineau în Isus, iar discipolii începeau acum să întrezărească adevărata cale a Învățătorului lor. În acel moment, Petru s-a speriat și nu mai știa ce să spună, iar Iacob și Ioan erau toropiți de somn (Mc 9,5-6; Lc 9,32). Ei nu aveau de unde să cunoască fața lui Dumnezeu, deoarece nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Cu toate acestea, contemplau slava cerească pe chipul lui Isus. Recunoșteau prezența norului. Înțelegeau glasul venit din cer. Era același nor văzut de părinții lor în vechime, era același glas care a răsunat pe munte vorbindu-i lui Moise.

Petru, Iacob și Ioan au căzut imediat cu fața la pământ. Și nu mai îndrăzneau să-și ridice privirea. Uimirea, teama, mulțumirea se amestecau și deveneau una, adorația era singura lor atitudine. Au înțeles că se aflau înaintea gloriei lui Isus.

Viziunea de pe Tabor a fost scurtă. A fost un moment de revelație și adorație ce avea să rămână mereu imprimat în memoria discipolilor. Notează evanghelistul: "Isus s-a apropiat de ei și le-a zis: Sculați-vă, nu vă temeți. Iar ei, ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur". Isus le-a cerut apoi discipolilor să nu spună nimic nimănui până când va învia din morți (Mt 17,6-8).

Revelația de pe Tabor străbate secolele și ajunge până la noi, în această seară, aici, în catedrala noastră dragă. Isus ne spune și nouă să avem curaj și să mergem pe calea sa. El este prezent în mijlocul nostru. El este unica revelație a lui Dumnezeu, este asemenea unei chei prin care putem înțelege și sensul Vechiului Testament, și prezența împărăției lui Dumnezeu în mijlocul nostru.

Lumina de pe Tabor revarsă lumină în viața noastră. Căutările și întrebările, afirmațiile și răspunsurile formulate de-a lungul istoriei își găsesc menirea în Isus Cristos. Să ne amintim de chemarea lui Abraham. Domnul i-a cerut să părăsească Haran, să lase familia și casa tatălui său Terah și să meargă în țara pe care i-o va arăta. Avea un plan cu el. I-a spus că-i va da strălucire, că va deveni izvor de binecuvântare. Și Abraham a ascultat de glasul Domnului: s-a așezat la Sihem, în țara promisă (Gen 12,1-4). Chemarea, ascultarea și credința lui se găsesc în planul divin al lui Dumnezeu.

Lumina de pe Tabor destăinuie chemarea sfântă pe care am primit-o. Și cum a înțeles apostolul neamurilor această chemare? După ce i-a reamintit că a primit credința de la mama lui, Eunice, și de la bunica Lois, Paul îi cere lui Timotei să participe la vestirea Evangheliei, să cunoască planul de mântuire al lui Dumnezeu, și îi spune: "El ne-a mântuit și ne-a dat o sfântă chemare, întemeiată nu pe faptele noastre, ci pe hotărârea harului său. Acest har ne-a fost dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor" (1Tim 1,9).

Prin credință recunoaștem harul lui Dumnezeu oriunde se manifestă, ne bucurăm de acest har și facem ca să devină izvor de alte haruri pentru cei din jurul nostru. Când credem, vedem prezența lui Dumnezeu în creație, auzim glasul lui Dumnezeu, ne înțelegem chemarea, participăm cu bucurie la vestirea Evangheliei. Și deoarece harul ne-a fost dat în Isus Cristos, prin moartea și învierea sa, ne bucurăm că mântuirea este cel mai mare dar ce ne apropie de Dumnezeu.

* * *

Să ne îndreptăm acum atenția spre a doua parte de la Sfânta Liturghie. Fiind cea mai solemnă dintre toate rugăciunile - deoarece cuprinde prezența sacramentală a lui Cristos -, rugăciunea euharistică începe cu un dialog. Preotul invită credincioșii să se elibereze de orice preocupare, pentru ca împreună să-i aducă laudă, mulțumire și slavă lui Dumnezeu. În timp ce rugăciunea de mulțumire este înălțată către Dumnezeu "prin Cristos, Domnul nostru", cea de slavă unește pământul cu cerul. Preotul, credincioșii și corurile de îngeri cântă împreună glorie lui Dumnezeu. Prin aclamații biblice și rugăciuni ebraice, aduc slavă lui Dumnezeu și binecuvântare lui Cristos Domnul, cântând: "Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oștirilor cerești. Osana în înaltul cerului!"

4. Chipul lui Isus Cristos

Evenimentul Schimbării la Față a lui Isus ne luminează calea pe care trebuie să o parcurgem în perioada Postului Mare. Să redescoperim chipul lui Isus Cristos în timpul acestui post! Cum să facem aceasta? În special prin fapte de caritate (pomană), rugăciune și sobrietate, în liniște și contemplație, participând la Sfânta Liturghie, meditând și aprofundând viața lui Isus și participând împreună cu ceilalți frați la Calea crucii.

Chipul lui Cristos învăluit de lumină ne oferă harul de a înțelege semnificația mântuitoare a răstignirii și morții sale pe lemnul crucii. Să deschidem fereastra inimii și să lăsăm lumina harului să pătrundă în viața noastră! Suntem beneficiarii harului răscumpărării! Noi retrăim acum momentele răscumpărării cu certitudinea că Mântuitorul nostru Cristos a distrus moartea și a făcut să strălucească viața și nemurirea prin vestirea evangheliei (1Tim 1,10).

La sfârșitul acestei cateheze, să ne întrebăm:

- Care sunt emoțiile pe care le simțim atunci când participăm la Calea crucii? Care sunt momentele în care Isus se destăinuie ca Fiu al omului?

- Ce trebuie să știm despre misterul răscumpărării? De ce răstignirea lui Isus pe cruce nu a fost un scandal sau o nebunie, ci o manifestare a puterii și înțelepciunii lui Dumnezeu (cf. 1Cor 1,18-31)?

- Ce credem despre persoanele cu o față luminoasă, ce exprimă o seninătate molipsitoare? Ne dorim să rămânem mai mult timp în preajma lor? Ne bucurăm de momente de pace și liniște sufletească trăite împreună? Cum ne explicăm faptul că lumina de pe chipul acestor persoane este alimentată de prezența lui Isus Cristos în viața lor (cf. Mt 18,20)?

Să recunoaștem și noi glasul divin care vorbește în cuvântul revelat din Sfânta Carte. Să înțelegem că acest glas ne spune să ascultăm de Isus, să avem încredere în el și să-l urmăm pe calea ce duce mai întâi la Ierusalim, iar mai apoi pe Golgota. Să parcurgem împreună cu cei dragi această cale în timpul Postului Mare. Să nu ne fie teamă de a ne apropia de Isus și de a-i asculta cuvintele.

Să privim îndelung spre Isus Cristos, Domnul nostru. Să rămânem înaintea lui în liniște și să contemplăm gloria lui Dumnezeu pe chipul său. "El este chipul Dumnezeului nevăzut" (Col 1,15). În Săptămâna Mare, când va fi înlăturat vălul de pe misterul lui Isus, liturgia Bisericii ne va ajuta atunci să-l contemplăm ca Fiu al omului și Fiu preaiubit al Tatălui ceresc.

* * *

Secțiunea "Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iași * 2019-2020" pe www.ercis.ro

Anul Sfintei Liturghii


 

lecturi: 1251.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat