Cateheze liturgice despre sfânta Liturghie: "5. Liturgia euharistică: darul vieţii Fiului pentru vieţile noastre!"

A cincea cateheză liturgică propusă de Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente pentru perioada Postului Mare 2020 aprofundează prima parte a Liturgiei euharistice: prezentarea darurilor sau ofertoriul.

Mântuitorul Isus a celebrat pentru prima oară Euharistia luând în mâinile sale pâinea şi potirul cu vin, binecuvântându-l pe Dumnezeu şi aducându-i mulţumire, frângând pâinea şi dăruind-o şi oferind potirul ucenicilor spunând cuvintele consacrării. Biserica celebrează Sfânta Liturghie săvârşind ceea ce Cristos a săvârşit. Iar prima parte a Liturgiei euharistice, prezentarea darurilor sau ofertoriul reprezintă actualizarea primului gest al lui Cristos.

Anul Sfintei Liturghii ne oferă posibilitatea de a redescoperi frumuseţea comuniunii cu Dumnezeu pe care o trăim la fiecare celebrare euharistică. Pentru a înlesni această redescoperire, Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente propune o serie de 10 cateheze liturgice (patru în timpul Adventului şi şase în timpul Postului Mare) despre sfânta Liturghie. Acestea vor aprofunda conţinutul liturgic al catehezelor propuse de episcopul Iosif Păuleţ în timpul Anului Sfintei Liturghii.

Pr. Daniel Iacobuţ
Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente

*

Cateheze liturgice pentru Anul Sfintei Liturghii

5. Liturgia euharistică: darul vieţii Fiului pentru vieţile noastre!

A doua parte principală a Sfintei Liturghii se numeşte liturgia euharistică pentru că are în centrul său sacramentul Euharistiei, adică Trupul şi Sângele Domnului ce sunt oferite ca jertfă de aducere de mulţumire Tatălui ceresc. Liturgia euharistică este culmea către care tinde liturgia Cuvântului: Cuvântul viu al Domnului devine astfel Cuvânt întrupat în sacramentul Trupului şi Sângelui său. Trecerea de la liturgia Cuvântului la cea euharistică devine evidentă şi din schimbarea spaţiului folosit şi al cărţilor liturgice: de la amvon, masa Cuvântului, se trece la altar, masa Domnului; de la folosirea Lecţionarului şi a Evangheliarului se trece la cartea Liturghierului. Liturgia euharistică ne permite să celebrăm plini de recunoştinţă (gr. eucharistein, aducere de mulţumire) jertfa de iubire a lui Isus Cristos pentru mântuirea noastră: viaţa Fiului devine hrană pentru vieţile noastre!

La Cina cea de Taină, Isus Cristos a celebrat pentru prima oară Euharistia atunci când a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, spunând: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu", şi apoi, când a luat potirul cu vin, a mulţumit şi l-a dat ucenicilor, spunând: "Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu" (Mt 26,26-27). Aceste acţiuni şi cuvinte ale lui Cristos cuprind, sintetizează şi conţin întreaga sa viaţă de Fiu al lui Dumnezeu care pentru noi şi mântuirea noastră s-a întrupat, a trăit, a pătimit, a murit şi a înviat. Mai mult, prin ele Duhul Sfânt face ca misterul pascal al Mântuitorului să devină prezent cu puterea sa mântuitoare.

Pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să intre în vieţile noastre, Biserica săvârşeşte prin liturgia euharistică aceleaşi gesturi pe care Cristos le-a făcut la ultima cină. Iată corespondenţa dintre ce s-a întâmplat atunci la Cina Domnului şi ce se întâmplă la orice Liturghie: "Isus a luat" - Biserica realizează acest gest prin prezentarea darurilor, aducând pâinea şi vinul şi aşezându-le pe altar în cadrul ofertoriului; "Isus a rostit rugăciunea de binecuvântare şi mulţumire" - Biserica pronunţă prin preot rugăciunea euharistică şi de consacrare; "Isus a frânt pâinea şi a dat-o, apoi a dat potirul" - Biserica săvârşeşte gestul frângerii pâinii euharistice ca act pregătitor al împărtăşaniei, iar apoi dăruieşte pâinea şi potirul prin ritul împărtăşirii cu Trupul lui Cristos. Cele trei părţi ale liturgiei euharistice s-au născut, aşadar, în cenacol şi continuă să ne ofere şi nouă posibilitatea de a rămâne în legătură vie cu darul vieţii Fiului pentru vieţile noastre.

Prezentarea darurilor sau ofertoriul

La ultimă cină, Isus a luat pâinea şi vinul în mâinile sale în vedere transformării lor în Trupul şi Sângele său. Biserica săvârşeşte aceeaşi acţiune atunci când preotul, mergând la altar, ia în mâinile sale pâinea şi potirul cu vin, binecuvântându-l pe Dumnezeu care le va transforma în "pâinea vieţii şi băutură spirituală". Gestul lui Cristos era însoţit de intenţia de a se oferi pe sine drept jertfă mântuitoare. De aceea şi Biserica, atunci când îl actualizează în cadrul prezentării darurilor, se uneşte cu Cristos şi vrea să se ofere pe sine şi întreaga creaţie Tatălui ceresc. Ritul ofertoriului a dezvoltat gestul lui Cristos într-o succesiune de gesturi şi rugăciuni: pregătirea altarului şi a darurilor, procesiunea de la ofertoriu, rugăciunile de prezentare şi rugăciunea asupra darurilor.

Pregătirea altarului şi a darurilor

La ultima cină apostolii au pregătit, din porunca lui Isus, masa, precum şi toate celelalte lucruri necesare pentru ospăţul în care Domnul avea să îşi dăruiască Trupul şi Sângele ca hrană (Lc 22,8-9). Într-o manieră asemănătoare, primul moment al prezentării darurilor este cel al pregătirii altarului şi al darurilor. La începutul liturgiei euharistice, altarul este pregătit aşezând deasupra lui vasele sfinte cu pâine şi vin, precum şi cartea Liturghierului.

De ce tocmai pâinea şi vinul? Pentru că Isus, la ultima sa cină, a ales să ia în mâinile sale pâinea şi vinul pentru a le consacra şi a le transforma în Trupul şi Sângele său. Pâinea reprezenta atunci, ca şi acum, alimentul cel mai comun, devenind simbolul oricărei hrane şi oricărui bine. Pentru a o plămădi este nevoie de muncă atât din partea naturii, cât şi a omului: într-adevăr, de la bobul de grâu semănat sub brazdă până la pâinea aşezată pe altar are loc un lung proces de elaborare - adevărată metaforă a vieţii umane. În Sfânta Scriptură pâinea este simbolul oricărui dar al lui Dumnezeu (Deut 8,9), al prezenţei sale în mijlocul poporului ales. În Biserica Romano-Catolică se foloseşte pâinea-azimă sau nedospită, pentru a arăta continuitatea dintre ospăţul pascal iudaic, unde se mânca mielul de Paşte şi pâinea-azimă, şi ospăţul pascal al lui Cristos, în care El însuşi este Mielul jertfit şi Pâinea Vieţii. Pâinea nedospită indică şi faptul că Euharistia nu este un ospăţ obişnuit, iar numele său de "ostie" (lat. hostia, jertfă) arată tocmai finalitatea sa - a deveni sacramentul Trupului jertfit al lui Cristos. Şi vinul este rodul unei trude îndelungate atât din partea naturii, cât şi a omului. Spre deosebire însă de pâine, vinul nu este un aliment necesar, ci este semnul sărbătorii, al gratuităţii bucuriei şi comuniunii (Ps 104,15). Când pâinea şi vinul sunt aduse la altar, ele reprezintă întreaga viaţă a omului, întrucât viaţa e un dar al generozităţii lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, rodul creativităţii, al muncii şi străduinţelor fiecăruia dintre noi.

De ce colecta şi, mai ales, de ce acum? Împreună cu darurile necesare pentru Euharistie pot fi prezentate şi alte daruri, precum şi bani pentru cei săraci şi pentru Biserică. De aceea, în timp ce se pregătesc altarul şi darurile de pâine şi vin, câţiva credincioşi trec prin adunare pentru a aduna colecta de bani. Oare astfel nu banalizăm sau chiar profanăm un moment sacru? Nicidecum. Banii oferiţi sunt simbolul muncii noastre, al orele de trudă prin care i-am câştigat. Oferindu-i, noi sacrificăm ceva din viaţa şi munca noastră pentru activităţile Bisericii, care vizează în special evanghelizarea şi caritatea. Colecta este o modalitate prin care, într-o manieră foarte concretă, ne oferim pe noi înşine împreună cu darurile de pâine şi vin.

Procesiunea darurilor

La marile sărbători, dar şi în orice duminică, Biserica recomandă ca înşişi credincioşii să prezinte pâinea şi vinul preotului, care le primeşte într-un loc potrivit şi le duce apoi la altar. Această procesiune simbolizează participarea întregului popor la actul ofertoriului. De fapt, întreaga adunare e chemată să participe activ la acest moment prin cântarea de la ofertoriu ce însoţeşte procesiunea şi manifestă gestul oferirii noastre şi a lui Cristos. Procesiunea darurilor ne ajută să descoperim relaţia dintre sacrificiul nostru şi sacrificiul lui Cristos. Câţiva creştini aduc la altar, în numele tuturor, roadele pământului şi ale muncii omului. Pâinea şi vinul sunt daruri prin care dorim să îi aducem mulţumire Tatălui pentru tot ce a făcut pentru noi prin creaţie şi răscumpărare. Oare ar putea fi aceste daruri în stare să aducă mulţumire într-o manieră demnă de Tatăl ceresc? Sigur că nu. Şi tocmai în această stare de sărăcie vine spre noi Cristos şi ia în mâinile sale darurile noastre, pentru a le transforma în ofranda demnă de Tatăl: jertfa Trupului şi Sângelui său! Atunci când pâinea şi potirul cu vin sunt aşezate în mâinile preotului, aducem împreună cu ele întreaga noastră viaţă şi îi cerem lui Cristos să le ia în mâinile sale şi să le transforme în viaţa sa, să transforme şi viaţa noastră într-una asemănătoare cu viaţa sa.

Rugăciunile de prezentare

După pregătirea altarului şi procesiune, preotul ia în mâinile sale vasul cu pâine şi potirul cu vin şi, ridicându-le puţin deasupra altarului, rosteşte o scurtă rugăciune de binecuvântare. Prin credinţă, îl vedem acolo pe Cristos care conduce rugăciunea noastră şi săvârşeşte gesturile fundamentale ale Sfintei Liturghii. Prezentând darurile lui Dumnezeu, preotul rosteşte o rugăciune care îl binecuvântează pe Tatăl ceresc pentru pâine şi vin - semnele întregii creaţii şi ale vieţii noastre, care vor deveni pâinea vieţii şi potirul mântuirii. Astfel, înţelegem că Dumnezeu nu are nevoie de aceste daruri pentru sine, ci El ni le va restitui într-un mod minunat, transformându-le în Trupul şi Sângele Fiului său!

Din micile taine ale ofertoriului

Ofertoriul include şi alte momente care ar putea trece neobservate: apa amestecată în vin, tămâierea sau spălarea mâinilor. Deşi ele nu ţin de esenţa ritului, acestea pot fi considerate mici taine, adică acţiuni concrete prin care suntem conduşi către realitatea invizibilă a celebrării.

Prima dintre aceste acţiuni este vărsarea în potirul cu vin a câtorva picături de apă. Aşa cum spune şi preotul sau diaconul în timpul vărsării apei, acest gest constituie o taină: "Prin taina acestei ape şi a vinului, să ne facem părtaşi de dumnezeirea aceluia care a binevoit să se facă părtaş de firea noastră omenească." E vorba despre taina comuniunii noastre cu jertfa lui Cristos: dintre cele două elemente, vinul este cel mai preţios şi reprezintă dumnezeirea; în schimb, apa vărsată în vin reprezintă săraca noastră umanitate, care va fi unită cu viaţa dumnezeiască a lui Cristos prin ceea ce va urma la Liturghie. Partea noastră la Sfânta Liturghie este într-adevăr mică: suntem doar o picătură de apă. Dar Cristos nu vrea să facă nimic fără noi şi de aceea vrea să ne unească cu sine în iubire.

Al doilea gest care poate părea puţin important este tămâierea. Dar tocmai aceasta ne arată legătura dintre darurile aduse de popor şi vieţile persoanelor din adunarea liturgică. Mai întâi sunt tămâiate darurile, pentru a sublinia că ele sunt deja impregnate de sfinţenia lui Dumnezeu care se va coborî asupra lor prin Duhul Sfânt şi cuvintele lui Cristos. Apoi sunt tămâiate crucea şi altarul: acesta din urmă este sfânt prin faptul că va deveni centrul lumii, locul jertfei pascale a lui Cristos vizibilă tuturor prin cruce. Urmează preotul, pentru a-l onora drept instrument al acţiunii lui Cristos, Capul Trupului, şi apoi credincioşii, care formează Trupul mistic al lui Cristos şi care îl vor primi prin Sfânta Împărtăşanie. Întreaga Biserică devine astfel o ofrandă de bună mireasmă care se înalţă către Tatăl.

Un alt moment care ţine de detalii este spălarea mâinilor preotului. Acest gest vrea să îl ajute pe preot - dar şi comunitatea - să conştientizeze nevoia de purificare interioară. Versetul Psalmului 50 pe care îl recită preotul îi aduce aminte tocmai de aceasta: "Spală-mă, Doamne, de vinovăţia mea şi curăţă-mă de păcatul meu!" (Ps 50,4). Şi noi, văzându-l pe preot spălându-şi mâinile, ne dăm seama că de acum înainte acestea vor deveni mâinile lui Cristos care vor lua darurile de pe altar pentru a le transforma în Trupul şi Sângele său şi pentru a le oferi Tatălui.

Rugăciunea asupra darurilor

După ce am adus la altar prin pâine şi vin întreaga noastră viaţă pentru ca să fie unită cu jertfa lui Cristos, preotul ne îndeamnă: "Rugaţi-vă, fraţilor, pentru ca jertfa mea şi a voastră să fie plăcută lui Dumnezeu." Ne arată astfel că jertfa lui Cristos este oferită de toţi, dar într-o manieră diferită: preotul acţionează în persoana lui Cristos, iar noi participăm la această acţiune oferindu-ne pe noi înşine. Ne ridicăm în picioare şi îi răspundem printr-o scurtă rugăciune în care amintim de mâinile preotului şi de ceea ce se va săvârşi în curând prin ele: "Să primească Domnul jertfa din mâinile tale." Jertfa noastră poate fi oferită doar prin mâinile lui Cristos şi doar unindu-se cu ofranda lui Cristos.

Urmează apoi rugăciunea asupra darurilor, pe care preotul o înalţă cu braţele deschise şi care reprezintă sigiliul întregului rit al ofertoriului. Deşi variază în conţinutul său în funcţie de ziua liturgică, această rugăciune face aproape mereu referinţă la darurile pe care le-am adus şi îl roagă pe Dumnezeu să le transforme, iar astfel să ne transforme şi pe noi. Rugăciunea asupra darurilor ne aminteşte de schimbul minunat ce se va realiza în curând: darurile pe care le-am oferit lui Dumnezeu sunt destinate să devină, prin puterea Duhului Sfânt, însăşi persoana Fiului lui Dumnezeu care ni se oferă ca hrană. Noi nu aducem decât puţină pâine şi puţin vin; în schimb, ne sunt dăruite toate comorile iubirii lui Dumnezeu. Noi îi aducem viaţa noastră: o viaţă rănită şi fragilă, o viaţă marcată de egoism şi frică; în schimb, primim viaţa lui Cristos cel Înviat. Într-adevăr trăim un schimb minunat!

Întrebări pentru meditaţia personală sau discuţii în grup:

Care sunt momentele ce îmi atrag atenţia mai mult la liturgia euharistică? Prin care cuvinte şi gesturi văd legătura dintre ce a făcut Isus la Cina cea de Taină şi ce realizează Biserica? Cum pot creşte în recunoştinţă pentru viaţa Fiului care mi se dăruieşte la Liturghie? Cum reuşesc să mă dăruiesc şi eu prin pâinea şi vinul oferite pe altar?

Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente

* * *

Versiunea pdf a acestei cateheze, aranjată pentru printare faţă-verso. pe hârtie A4, cu îndoire la mijloc:

* * *

Secţiunea "Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi * 2019-2020" pe www.ercis.ro

lecturi: 1542.