Sinteza exortaţiei apostolice Querida Amazonia

"Iubita regiune a Amazoniei stă în faţa lumii în toată splendoarea, drama şi misterul ei". Astfel începe exortaţia apostolică post-sinodală Querida Amazonia, care a fost publicată miercuri, 12 februarie 2020, în urma Sinodului de anul trecut dedicat Amazoniei. Vaticanul a oferit următoarea sinteză pentru exortaţia papei Francisc. Traducerea sintezei a fost făcută de Catholica.ro.

Semnificaţia exortaţiei apostolice

În primele două puncte (2-4), pontiful explică "semnificaţia acestei exortaţii", îmbogăţită cu referinţe la documentele Conferinţelor Episcopale ale ţărilor care alcătuiesc regiunea Amazoniei, precum şi la poezii scrise de poeţi cu legătură cu Amazonia. Papa subliniază că doreşte "să ofer propriul meu răspuns" pe care Sinodul l-a trezit în el, explicând că nu urmăreşte să înlocuiască sau să dubleze Documentul final, pe care ne invită să îl citim "integral". Papa Francisc se roagă ca întreaga Biserică să se lase "îmbogăţită şi provocată" de acest text şi ca Biserica din Amazonia să se străduiască "să îl aplice".

Visurile papei pentru regiunea Amazoniei

Papa Francisc îşi împărtăşeşte "visurile pentru regiunea Amazoniei" (5-7), al cărei destin trebuie să îi privească pe toţi, pentru că acel pământ este şi "al nostru". "Cele patru mari visuri" ale sale sunt astfel articulate: o regiune amazoniană care "luptă pentru drepturile săracilor", care "îşi conservă bogăţiile culturale specifice", care "îşi conservă cu gelozie copleşitoarea frumuseţe naturală" şi ca, în fine, comunităţile creştine să poată fi "capabile de un angajament generos, materializat în regiunea Amazoniei".

Un vis social: Biserica alături de cei oprimaţi

Primul capitol din Querida Amazonia se concentrează pe "visul social" (8). El subliniază că "o abordare ecologică adevărată" este şi o "abordare socială" şi, preţuind "traiul bun" al populaţiilor indigene, avertizează împotriva unui "ecologism" care se preocupă numai de mediu. Cu un ton vibrant, papa vorbeşte despre "nedreptate şi crimă" (9-14). Aminteşte că papa Benedict al XVI-lea a denunţat deja "devastarea mediului şi a Amazoniei". Popoarele indigene, avertizează papa Francisc, suferă o "înrobire" din partea puterilor locale şi nu numai. Operaţiunile economice care încurajează devastările, uciderea şi corupţia merită să fie etichetate ca "nedreptăţi şi crime". Împreună cu papa Ioan Paul al II-lea, Sfântul Părinte reiterează faptul că globalizarea nu trebuie să devină o nouă versiune a colonialismului.

Un vis social: ca săracii să fie ascultaţi privitor la viitorul Amazoniei

În faţa la atât de multă nedreptate, papa cere să ne "simţim revoltaţi" şi să "cerem iertare" (15-19). Potrivit papei Francisc, este nevoie de "reţele de solidaritate şi de dezvoltare", şi el solicită angajamentul tuturor, inclusiv al liderilor politici. Papa tratează apoi tema "sentimentului de comunitate" (20-22). Aminteşte că pentru popoarele amazoniene, relaţiile umane "sunt înrădăcinate în natura înconjurătoare". Astfel, scrie el, ei experimentează o adevărată "dezrădăcinare" atunci când sunt "forţaţi să migreze spre oraşe".

Un vis social: ca regiunea Amazoniei să devină un loc al dialogului

Ultima parte a primului capitol este dedicată "instituţiilor defectuoase" (23-25) şi "dialogului social" (26-27). Papa denunţă răul corupţiei care otrăveşte statul şi instituţiile lui. De asemenea, îşi exprimă speranţa ca Amazonia să poată deveni "un loc al dialogului social", în primul rând cu cei mai mici, şi ca glasul săracilor să poată fi "glasul cel mai autoritar" din regiune.

Un vis cultural: îngrijirea poliedrului amazonian

Al doilea capitol este dedicat "visului cultural". Papa Francisc arată imediat clar că "promovarea regiunii amazoniene" nu înseamnă "colonizarea ei culturală" (28). El foloseşte astfel o imagine care îi este dragă - "poliedrul amazonian" (29-32). "Colonizarea postmodernă" trebuie combătută, spune el. Pentru Papa Francisc, "grija pentru rădăcini" este urgentă (33-35). Citând Laudato si' şi Christus vivit, subliniază că "o viziune consumistă despre fiinţele umane" tinde "să aibă un efect de nivelare asupra culturilor", şi acest lucru îi afectează mai presus de toate pe tineri. Papa le cere tinerilor "să îşi asume responsabilitatea propriilor rădăcini" şi să îşi "recupereze amintirea lor deteriorată".

Un vis cultural: o întâlnire interculturală în locul unui "indigenism" închis

Exortaţia apostolică se opreşte apoi asupra "întâlnirii interculturale" (36-38). Chiar şi "culturile presupuse mai dezvoltate", observă el, pot învăţa de la popoarele care "au dezvoltat o comoară culturală, interacţionând cu natura". Prin urmare, diversitatea nu trebuie să fie "un zid", ci "o punte" care respinge "un" indigenism" complet închis. Ultima parte a celui de-al doilea capitol este dedicată temei "culturilor pe cale de dispariţie, popoarelor în pericol" (39-40). În orice proiect pentru regiunea Amazoniei, recomandarea papei este aceea că "este nevoie să se respecte drepturile popoarelor". "Va fi greu pentru ele să rămână neafectate", adaugă el, "dacă mediul în care s-au născut şi în care au crescut" este deteriorat.

Un vis ecologic: unificarea grijii pentru mediu cu grija pentru oameni

Al treilea capitol propune "un vis ecologic" şi este capitolul cel mai direct conectat cu enciclica Laudato si'. În introducere (41-42) este evidenţiat faptul că în Amazonia există o relaţie strânsă între fiinţa umană şi natură. Papa Francisc subliniază că a avea grijă de fraţii şi surorile noastre aşa cum Domnul are grijă de noi este "prima ecologie de care avem nevoie". Grija pentru mediu şi grija pentru săraci sunt "inseparabile". Papa îşi îndreaptă apoi atenţia către "visul făcut din apă" (43-46). Îi citează pe Pablo Neruda şi pe alţi poeţi locali cu privire la puterea şi frumuseţea Amazoniei. Prin poezia lor, scrie papa, ei "ne ajută să ne eliberăm de paradigma tehnocratică şi consumistă care distruge natura".

Un vis ecologic: dezvoltare durabilă în regiunea Amazoniei

Potrivit papei, este urgent să fie ascultat "strigătul regiunii Amazoniei". El aminteşte că sănătatea planetei depinde de sănătatea acesteia. Există, scrie el, interese puternice care nu sunt doar interese locale, ci chiar internaţionale. Prin urmare, soluţia nu este "internaţionalizarea" regiunii Amazoniei; ceea ce trebuie să crească este "responsabilitatea din partea guvernelor naţionale". Dezvoltarea durabilă, continuă el, cere ca popoarele care locuiesc acolo să fie informate întotdeauna despre proiectele care au legătură cu ele. În acest sens, speră că va fi creat "un cadru legal" cu "graniţe clare". Ne invită astfel la "profeţia contemplaţiei" (53-57). Ascultând popoarele indigene, subliniază pontiful, putem iubi regiunea Amazoniei şi "nu doar să o folosim"; putem găsi în ea "un loc teologic, un spaţiu în care Dumnezeu însuşi se revelează şi îşi cheamă fiii şi fiicele". Ultima parte a capitolului trei este centrată pe "educaţia şi obiceiurile ecologice" (58-60). Papa subliniază că ecologia nu este o temă tehnică, ci include o "dimensiune educativă".

Un vis eclezial: dezvoltarea unei Biserici cu un chip amazonian

Capitolul final este cel mai lung şi este dedicat "mai direct" păstorilor şi membrilor Bisericii Catolice. În centru este "visul eclezial". Papa ne invită "să dezvoltăm o Biserică cu un chip amazonian" printr-o "mare proclamare misionară" (61), un mesaj "care trebuie ascultat în regiunea Amazoniei" (62-65). Un "mesaj social" nu este suficient, potrivit Papei. Aceste popoare au "dreptul de a asculta Evanghelia", în caz contrar "fiecare structură eclezială ar deveni" un ONG. O parte substanţială este dedicată apoi inculturării. Referindu-se la Gaudium et spes, vorbeşte despre "inculturare" (66-69) ca proces ce duce "la împlinire, în lumina Evangheliei", binele care există deja în culturile amazoniene.

Un vis eclezial: o înnoită inculturare a Evangheliei în regiunea Amazoniei Papa îşi îndreaptă apoi privirea mai în profunzime către "căile de inculturare din regiunea Amazoniei" (70-74). Valorile prezente în comunităţile indigene, scrie el, trebuie luate în considerare "în procesul de evanghelizare". Apoi, în următoarele două paragrafe, vorbeşte de "inculturarea socială şi spirituală" (75-76). Papa subliniază că, având în vedere starea de sărăcie cu care se confruntă mulţi dintre cei care trăiesc în regiunea amazoniană, inculturarea trebuie să aibă o "amprentă socială puternică". În acelaşi timp, însă, dimensiunea socială trebuie integrată cu cea "spirituală".

Un vis eclezial: acces la Sacramente pentru toţi, în special pentru săraci

Exortaţia apostolică indică apoi "punctele de plecare pentru o sfinţenie amazoniană" (77-80), care nu trebuie să copieze "modele importate din alte locuri". Papa subliniază că "se poate prelua un simbol autohton într-un anume fel, fără a-l considera neapărat drept idolatrie". Se poate folosi "un mit încărcat cu semnificaţie spirituală", adaugă el, fără a-l considera neapărat "o eroare păgână". Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele sărbători religioase care, chiar dacă necesită un "proces de purificare", "au o semnificaţie sacră".

Un vis eclezial: inculturarea liturgiei

Un alt pasaj important din Querida Amazonia este cel dedicat inculturării liturgiei (81-84). Pontiful arată că Conciliul Vatican II a cerut deja un efort "pentru a incultura liturgia în rândul popoarelor indigene". În plus, aminteşte într-o notă de subsol că în timpul Sinodului a apărut "o propunere de dezvoltare a unui «rit amazonian»". Sacramentele, afirmă el, "trebuie să fie accesibile, în special săracilor". Biserica, mai adaugă amintind de Amoris laetitia, nu se poate transforma într-o "birou de taxe".

Un vis eclezial: trimiterea de misionari în regiunea Amazoniei

Legată de aceasta este tema "inculturării formelor de slujire" (85-90), căreia Biserica trebuie să îi dea un "răspuns curajos". Potrivit Papei, trebuie să fie garantată "o celebrare mai frecventă a Euharistiei". În această privinţă, reiterează el, este important să se determine "ce este cel mai specific unui preot". Răspunsurile, după cum se va găsi, se află în Sacramentul Ordinelor Sacre, care permite preotului să fie singurul ce poate prezida Euharistia. Cum este posibil, atunci, "asigurarea acestei slujiri preoţeşti" în zone îndepărtate? Papa Francisc îndeamnă toţi episcopii, în special pe cei din America Latină, "să fie mai generoşi" în încurajarea celor care "arată o vocaţie misionară" să aleagă regiunea Amazoniei şi îi invită să evalueze formarea la preoţie.

Un vis eclezial: încurajarea implicării laicilor în comunităţi

După tema sacramentelor, Querida Amazonia vorbeşte despre "comunităţi pline de viaţă" (91-98), în care laicii trebuie să îşi asume "responsabilităţi importante". Pentru papa Francisc nu este vorba de a facilita "o prezenţă mai mare a slujitorilor hirotoniţi". El numeşte acesta un obiectiv "îngust" dacă nu reuşeşte să trezească "o viaţă nouă în comunităţi". Astfel, sunt solicitate noi "slujiri laicale". Biserica poate să răspundă la "provocările din regiunea Amazoniei" doar printr-o "implicare activă a laicilor". Potrivit Sfântului Părinte, persoanele consacrate au de jucat un rol special. În acelaşi timp, aminteşte de rolul comunităţilor de bază, care au apărat drepturile sociale. În special încurajează activităţile REPAM şi "echipele misionare itinerante".

Un vis eclezial: un nou loc pentru femei, dar fără clericalizare

O parte a documentului este dedicată "puterii şi darului femeilor" (99-103). Papa Francisc recunoaşte că în regiunea Amazoniei, unele comunităţi sunt susţinute doar "datorită prezenţei unor femei puternice şi generoase". El avertizează apoi împotriva "reducerii Bisericii la structurile ei funcţionale". Dacă aşa ar sta lucrurile, femeilor li s-ar acorda un rol numai în măsura în care ar avea acces la Ordinele Sacre. Potrivit papei Francisc, clericalizarea femeilor trebuie respinsă şi, în schimb, trebuie acceptată o contribuţie feminină care permite să fie prezentă "puterea tandră a Mariei". El încurajează astfel crearea de noi slujiri feminine care - cu recunoaşterea publică a episcopului - să permită contribuţiei lor să influenţeze deciziile luate în comunitate.

Un vis eclezial: lupta împreună a creştinilor pentru apărarea săracilor în regiunea Amazoniei

Potrivit papei, "extinderea orizonturilor dincolo de conflicte" (104-105) este o necesitate, precum şi faptul de a permite regiunii Amazoniei să ne provoace "să transcendem perspective limitate... reflectate în abordări parţiale". Al patrulea capitol se încheie cu tema "convieţuirii ecumenice şi interreligioase" (106-110). Papa îi invită pe credincioşi să găsească "ocazii de a vorbi unii cu alţii şi de a acţiona împreună pentru binele comun". "Cum putem să nu luptăm împreună?" întreabă papa Francisc. "Cum putem să nu ne rugăm şi să lucrăm împreună, cot la cot, pentru a apăra săracii din regiunea Amazoniei?"

Încredinţarea regiunii şi populaţiilor Amazoniei grijii Mariei

Papa Francisc încheie Querida Amazonia cu o rugăciune către Mama Regiunii Amazoniei (111). "Mamă, priveşte spre săracii din regiunea amazoniană", se roagă el, "căci casa lor este distrusă de interese meschine... Atinge inimile celor puternici pentru că, deşi nouă ni se pare că ora este târzie, tu ne chemi să salvăm ceea ce are încă viaţă".

Catholica.ro

lecturi: 1030.