La Greccio unde este Crăciun mereu

De Gianluca Biccini

"La Greccio este mereu Crăciun": scrierea sculptată pe piatră indică o cărarea care conduce la sanctuarul ridicat în locul în care sfântul Francisc de Assisi în 1223 a creat prima iesle vie.

La începutul Adventului, în după-amiaza zilei de duminică 1 decembrie, papa vine aici "pentru a se ruga" şi "a trimite întregului popor credincios o scrisoare" despre semnificaţia reprezentării Naşterii. În ajunul vizitei, "Valea sfântă" din Rieti, care de aproape opt sute de ani păstrează amintiri franciscane, se prezintă învăluită într-o ceaţă deasă de iarnă. Un soare călduţ încălzeşte piaţa sanctuarului, în timp ce comunitatea fraţilor minori şi episcopul de Rieti, monseniorul Domenico Pompili, coordonează ultimele pregătiri. "În faţa tentativelor de a reinterpreta Crăciunul în cheie consumistă - spune prelatul - papa vine pentru a ne aminti sensul cel mai autentic al acestei sărbători creştine".

Numeroase grupuri de copii animă aşteptarea cu vesela lor curiozitate: sunt şcolari în excursie şi copii din acel loc care frecventează catehismul. Două coruri compuse din cei de vârsta lor vor însufleţi mâine momentele importante ale pelerinajului pontifului: "Fie în timpul opririi în Grotă, unde va semna scrisoarea apostolică, fie în timpul celebrării Cuvântului care va urma în biserica Neprihănitei Zămisliri", explică vicarul superiorului sanctuarului, părintele Luciano De Giusti.

Episcopul de Roma vine în zilele care preced comemorarea Regulii franciscane, redactată în apropiata localitate Fonte Colombo tot în 1223, şi începutul celei de-a treia ediţii a "Valea primei iesle", cu care Greccio şi împrejurimile se pregătesc să primească mii de vizitatori, atraşi de fascinaţia tăcută şi discretă a naşterii. Pe itinerarul parcurs în ultimii ani de viaţă de Sărăcuţul din Assisi - care în aceste târguri şi în mijlocul oamenilor săraci care locuiesc în ele a revăzut Ţara Sfântă - au apărut patru schituri vechi, devenite astăzi sanctuare, ca să formeze o cruce: deja citatele Greccio şi Fonte Colombo, şi apoi Poggio Bustone şi La Foresta.

Şi în primul din ele a început tradiţia ieslei: "părintele serafic" i-a cerut lui Giovanni Velita, domn din Greccio, să recreeze "într-o peşteră de pe munte" imaginea Nopţii din Betleem. După cinci ani, în 1228, când sfântul a fost canonizat, acolo unde a avut loc reprezentarea ieslei a fost ridicată o capelă. Din secolul al XIV-lea, o frescă din şcoala lui Giotto în dreapta o reprezintă pe Maria care alăptează Pruncul şi pe sfântul Iosif în atitudine de ascultare; în timp ce în stânga este reconstruită scena din Greccio, cu Francisc în adoraţie în faţa ieslei.

Pentru papa Bergoglio este vorba despre o întoarcere. A venit deja la Greccio la 4 ianuarie 2016: venit în privat în sanctuar s-a recules în rugăciune în faţa frescei medievale. În registrul vizitatorilor a lăsat scris: "Mulţumesc Domnului pentru acest har şi îi cer să binecuvânteze Biserica, pe episcopul de Rieti, pe fraţi, pe credincioşi... şi să-i ajute pe toţi să descopere steaua şi să-l caute pe Prunc". O dorinţă exprimată şi cu puţin înainte de a ajunge la sanctuar, în timpul unei scurte întâlniri informale cu un grup de tineri participanţi la meeting-ul diecezan dedicat scrisorii enciclice Laudato si'. Francisc le-a urat "să urmărească steaua şi să aibă, ca şi magii, umilinţa de a-l descoperi pe Isus în cei mici, în cei umili, în săraci, în cei care sunt rebutaţi de societate".

Înainte de el, şi Ioan Paul al II-lea a urcat la Greccio, cu ocazia unei vizite pastorale în dieceza de Rieti. Era 2 ianuarie 1983: o mare statuie de bronz de-a lungul străzii şi o fotografie în grota sanctuarului amintesc astăzi acea zi. Papa Wojtyła a spus că Greccio este "locus inventionis", "satul care prin simplitatea sa a dat Sărăcuţului sugestia şi ideea pentru această reprezentare singulară, foarte duioasă şi foarte umană a naşterii în timp şi în mijlocul oamenilor a însuşi Fiului lui Dumnezeu". Pentru aceasta, a adăugat el, "este aproape un al doilea Betleem", care "îl face cunoscut şi iubit în toată lumea creştină". Apoi, vorbind familiilor franciscane, a explicat că Greccio "adresează şi omului de astăzi, proiectat în mod aventuros în spaţiu, dar înconjurat şi de un gol neliniştitor de valori şi de certitudini, un mesaj de mântuire şi de pace: Cuvântul întrupat, Pruncul Divin vrea să ajungă şi la inimile acestei generaţii şi să le convertească, invitându-le să trăiască experienţa unei iubiri infinite, care a ajuns să îmbrace trupul nostru muritor pentru a fi izvor de iertare şi de viaţă nouă".

În schimb, Benedict al XVI-lea a vorbit despre Greccio în timpul liturghiei de noapte din 2011, explicând că aici sfântul Francisc a celebrat Crăciunul "cu un bou şi un măgar şi o iesle plină cu fân", în aşa fel încât să facă "vizibilă o nouă dimensiune". De fapt, "pentru Biserica antică, sărbătoarea sărbătorilor era Paştele"; totuşi, Sărăcuţul din Assisi "a descoperit într-o profunzime total nouă umanitatea lui Isus". De aici invitaţia papei Ratzinger de a-l ruga "pe Domnul să ne ajute să străbatem cu privirea faţadele luminate ale acestui timp până când vom găsi în spatele lor pe prunc în staulul din Betleem". În timp ce la audienţa generală din 23 decembrie în urmă cu zece ani, a amintit cuvintele primului biograf franciscan, Tommaso da Celano, care a oferit "o contribuţie decisivă la răspândirea celei mai frumoase tradiţii de Crăciun, aceea a ieslei. De fapt, noaptea din Greccio a redat creştinătăţii intensitatea şi frumuseţea sărbătorii Crăciunului şi a educat poporul lui Dumnezeu să-i perceapă mesajul cel mai autentic".

(După L'Osservatore Romano, 1 decembrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu Foto: www.bozepodroze.pl

lecturi: 538.