Cu gândul la pr. Claudiu Dumea

Câte anecdote simpatice nu am auzit de-a lungul anilor care-l aveau pe părintele Claudiu în rolul de actor principal! Câte întâlniri binecuvântate pe holurile Seminarului din Iaşi sau ale celui din Roman, tot timpul cu nobleţea-i inconfundabilă de preot al lui Cristos, dedicat cu totul Celui care-l chema zi de zi să-l urmeze! Câte sfaturi spirituale şi umane primite în colocviile de care am avut parte din partea pr. Claudiu! Să-i fie laudă lui Dumnezeu pentru că ni l-a dat!

Nu l-am avut profesor, dar cunosc foarte bine zelul depus pentru ca noul Institut al Fraţilor Minori Conventuali de la Roman să prindă viaţă şi să crească drept. Împreună cu vrednicul de pomenire pr. Albert Petru, de altfel prieteni de veche dată, făceau şi desfăceau planuri, şi moşeau această "creatură" răsărită după evenimentele din decembrie 1989 cu o grijă demnă de marii oameni ai istoriei. Şi au reuşit, împreună cu alţi profesori de la Iaşi, dintre care amintesc mai ales doi alţi patriarhi: părintele Eduard Ferenţ şi părintele Anton Despinescu.

Cred că în orice ipostază l-aş fi întâlnit pe acest om, nu aş fi putut defel să mă înşel că este un preot catolic. Un alter Christus, un nobil, un preot conştient de misiunea primită de la Domnul, un liturghisitor care mai mult trăia decât celebra sfânta Euharistie, un profesor atât de serios încât vorbea mai mult cu fiinţa lui decât cu ajutorul cuvintelor.

Pr. Claudiu, acum că aţi trecut prin poarta cea strâmtă, misiunea Sfinţiei Voastre de preot şi de profesor nu s-a terminat, ci continuă, căci oamenii lui Dumnezeu se odihnesc cel mai bine mijlocind pentru cei care încă mai sunt pelerini pe pământ.

Mulţumesc că aţi existat în viaţa mea.

Pr. Damian Pătraşcu, OFMConv.

* * *

A trecut la Domnul pr. Claudiu Dumea

lecturi: 4049.