Papa Francisc: Angelus (15 august 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În Evanghelia de astăzi, solemnitatea Ridicării la cer a Mariei Preasfinte, Fecioara Sfântă se roagă spunând: "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu" (Lc 1,46-47). Să privim la verbele din această rugăciune: preamăreşte şi tresaltă de bucurie. Două verbe: "preamăreşte" şi "tresaltă de bucurie". Se tresaltă de bucurie când se întâmplă un lucru aşa de frumos încât nu este suficient a se bucura înăuntru, în suflet, ci se vrea să se exprime fericirea cu tot trupul: atunci se tresaltă de bucurie. Maria tresaltă de bucurie din cauza lui Dumnezeu. Cine ştie dacă şi nouă ni s-a întâmplat să tresăltăm de bucurie pentru Domnul: tresăltăm de bucurie pentru un rezultat obţinut, pentru o veste bună, dar astăzi Maria ne învaţă se tresăltăm de bucurie în Dumnezeu. De ce? Pentru că El - Dumnezeu - face "lucruri mari" (cf. v. 49).

Lucrurile mari sunt amintite de celălalt verb: a preamări. "Sufletul meu preamăreşte". A preamări. De fapt a preamări înseamnă a exalta o realitate pentru măreţia sa, pentru frumuseţea sa... Maria exaltă măreţia Domnului, îl laudă spunând că El este cu adevărat mare. În viaţă este important a căuta lucruri mari, altminteri ne pierdem în spatele atâtor nimicuri. Maria ne demonstrează că, dacă vrem ca viaţa noastră să fie fericită, pe primul loc trebuie pus Dumnezeu, pentru că numai El este mare. În schimb, de câte ori trăim urmărind lucruri fără valoare: prejudecăţi, supărări, rivalităţi, invidii, iluzii, bunuri materiale superflue... Câte meschinării în viaţă! Ştim asta. Astăzi Maria ne invită să ridicăm privirea spre "lucrurile mari" pe care Domnul le-a făcut în ea. Şi în noi, în fiecare dintre noi, Domnul face atâtea lucruri mari. Trebuie să le recunoaştem şi să tresăltăm de bucurie, să-l preamărim pe Dumnezeu, pentru aceste lucruri mari.

Sunt "lucrurile mari" pe care le sărbătorim astăzi. Maria este ridicată la cer: mică şi umilă, primeşte cea dintâi gloria cea mai înaltă. Ea, care este o creatură umană, una dintre noi, ajunge în veşnicie cu sufletul şi trupul. Şi acolo ne aşteaptă, aşa cum o mamă aşteaptă ca să se întoarcă acasă copiii. De fapt, poporul lui Dumnezeu o invocă drept "poarta cerului". Noi suntem pe drum, pelerini spre casa de sus. Astăzi privim la Maria şi vedem ţinta. Vedem că o creatură a fost ridicată la gloria lui Isus Cristos înviat şi acea creatură nu putea să fie decât ea, Mama Răscumpărătorului. Vedem că în paradis, împreună cu Cristos, noul Adam, este şi ea, Maria, noua Eva, şi asta ne dă curaj şi speranţă în pelerinajul nostru de pe pământ.

Sărbătoarea Ridicării la cer a Mariei este o chemare pentru noi toţi, în special pentru cei care sunt chinuiţi de îndoieli şi tristeţi şi trăiesc cu privirea îndreptată în jos, nu reuşesc să ridice privirea. Să privim în sus, cerul este deschis; nu provoacă teamă, nu mai este distant, pentru că în pragul cerului este o mamă care ne aşteaptă şi este mama noastră. Ne iubeşte, ne zâmbeşte şi ne ajută cu grijă. Ca orice mamă vrea ceea ce este cel mai bun pentru copiii săi şi ne spune: "Voi sunteţi preţioşi în ochii lui Dumnezeu; nu sunteţi făcuţi pentru micile satisfacţii ale lumii, ci pentru marile bucurii ale cerului". Da, pentru că Dumnezeu este bucurie, nu plictiseală. Dumnezeu este bucurie. Să ne lăsăm luaţi de mână de Sfânta Fecioară Maria. De fiecare dată când luăm în mână Rozariul şi ne rugăm cu el facem un pas înainte spre marea ţintă a vieţii.

Să ne lăsăm atraşi de frumuseţea adevărată, să nu ne lăsăm absorbiţi de micimile vieţii, ci să alegem măreţia cerului. Fecioara Sfântă, Poarta cerului, să ne ajute să privim în fiecare zi cu încredere şi bucurie acolo, unde este adevărata noastră casă, unde este ea, care ca mamă ne aşteaptă.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Exprim apropierea mea de populaţiile din diferite ţări din Asia de sud, lovite dur de ploile musonice. Mă rog pentru victime şi pentru cei evacuaţi, pentru toate familiile fără adăpost. Domnul să le dea forţă lor şi celor care-i ajută.

Astăzi la Czestochowa, în Polonia, sunt adunaţi mulţi pelerini pentru a o sărbători pe Fecioara Ridicată la cer şi pentru a aminti centenarul restabilirii relaţiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun şi Polonia. Trimit salutul meu celor care sunt reuniţi la picioarele Madonei Negre şi îi îndemn să se roage pentru toată Biserica. Şi salut şi polonezii prezenţi aici!

Adresez un salut cordial vouă, pelerini italieni şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut Familia Misionară Donum Dei, Union Seglar de San Antonio Maria Claret, grupul venezuelean al "Festeros de San Vicente" venit cu bicicleta de la Valencia, şi tinerii din Novoli angajaţi într-un campus-şcoală.

Şi acum vă cer să însoţiţi cu rugăciunea acest gest: voi binecuvânta un mare număr de Rozarii destinate fraţilor din Siria. Prin iniţiativa Asociaţiei "Kirche in Not" au fost realizate circa şase mii de coroniţe de Rozariu; le-au făcut surorile carmelitane, la Betleem. Astăzi, în această mare sărbătoare a Mariei, eu le binecuvântez şi apoi vor fi distribuite comunităţilor catolice din Siria ca semn al apropierii mele, în special pentru familiile care au pierdut pe cineva din cauza războiului. Rugăciunea făcută cu credinţă este puternică! Să continuăm să ne rugăm Rozariul pentru pacea în Orientul Mijlociu şi în lumea întreagă.

Facem binecuvântarea, rugându-ne mai întâi Bucură-te, Marie...

Binecuvântarea

Şi vă urez vouă tuturor o sărbătoare frumoasă a Fecioarei Maria. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 587.