Iaşi: PS Iosif Păuleţ, prima Liturghie în catedrală după consacrarea episcopală

PS Iosif Păuleţ a celebrat sfânta Liturghie, duminică, 11 august 2019, la ora 11.00, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, prima sfântă Liturghie celebrată în catedrală după ce a fost consacrat episcop.

Episcopul Iosif a fost însoţit la altar de pr. Paul Budău, paroh al Parohiei "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, "parohia catedralei", şi decan de Iaşi, pr. Romeo Neculai, cancelar al Episcopiei de Iaşi, pr. Mihai Budău, econom diecezan, pr. Iosif Enăşoae şi pr. Anton Despinescu. În catedrală erau prezente persoane consacrate şi mulţi credincioşi. Cântarea a fost susţinută de corul mare al catedralei, dirijat de pr. Ciprian Antălucă şi susţinut la orgă de Octavian Bişoc. A fost intonată muzică gregoriană, muzica oficială a Bisericii Catolice.

Pe baza textelor din Sfânta Scriptură proclamate la Liturgia cuvântului, la predică, PS Iosif s-a oprit asupra primelor cuvinte proclamate la evanghelie: "Nu te teme, turmă mică!", vorbind despre ceea ce înseamnă teama şi cum poate aceasta să fie învinsă, deoarece "întreaga noastră viaţă, de la leagăn la mormânt, este dominată de teamă, de frică".

Episcopul Iosif, folosindu-se de mai multe exemple, a amintit faptul că există mai multe tipuri de frică: 1. "frica de Dumnezeu... iar cea mai frumoasă, minunată şi sfântă este frica izvorâtă din iubirea faţă de Dumnezeu"; 2. "frica provocată de păcat"; 3. "frica pe care ne-o provoacă oamenii, semenii noştri, sau diferitele evenimente, cum este mai ales moartea"; 4. "frica închipuită, frica imaginară".

În continuare, păstorul Diecezei de Iaşi a oferit mai multe sfaturi pentru a scăpa de frică şi pentru a reuşi ca această teamă să fie dominată. În primul rând a fost evidenţiată "eliberarea de păcate", făcând o Spovadă bună, apoi a vorbit despre "eliberarea de dorinţele dezordonate ale firii, în special pofta de bani, pofta de avere", şi în al treilea rând a vorbit despre "încrederea totală în Dumnezeu".

În finalul predicii, PS Iosif a amintit de Psalmul 22 şi despre încrederea pe care o oferă acest psalm, prin cuvintele "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine". Totodată au fost amintite şi cuvintele de la psalmul responsorial, "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul", cuvinte pe care fericitul Anton Durcovici şi le-a luat ca moto.

La sfârşitul Liturghiei, pr. Paul Budău i-a adus PS Iosif un cuvânt de mulţumire, spunând că "suntem privilegiaţi şi onoraţi să fim comunitatea care stă cel mai aproape de inima Preasfinţitului... el este la el acasă, de altfel oriunde în dieceză este la el acasă". Apoi, dl. Emil Bejan a rostit o poezie dedicată Preasfinţitului Iosif.

Preasfinţitul Iosif Păuleţ a cerut încă o dată tuturor să se roage pentru el şi pentru toţi păstorii, încheind prin cuvintele: "Bucuraţi-vă mereu în Domnul, din nou vă spun: Bucuraţi-vă! Atunci când ieşim din biserică, nimeni să nu iasă cu faţa tristă, ci zâmbind, pentru că aici trăim bucuria credinţei. Vă doresc din toată inima să aveţi această seninătate, această bucurie de a trăi cu Domnul şi în Domnul!"

Pr. Adrian Blăjuţă

*

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 11 august: Iaşi: PS Iosif Păuleţ, prima Liturghie în catedrală după consacrarea episcopală

*

Ruga Preasfinţitului Iosif
 
Tu singur, Doamne-mi eşti lumina
Eşti zâmbet zilnic, pe cărare,
Eşti Cel ce nu cunoaşte vina,
Eşti călăuza mea sub soare...
 
Tu singur, Doamne, îmi eşti viaţă
Eşti dor de fraţi necontenit,
Învăţătura Ta mă-nvaţă
Cum să-i iubesc pân' la sfârşit...
 
Tu singur, Doamne, mă asculţi
Şi mă-ntăreşti când sunt pe drum,
Şi chiar de paşii sunt cărunţi
Puterea Ta e-n ei acum...
 
Tu singur, Doamne, mă-nţelegi
Şi-mi dăruieşti sfat necesar,
De temeri toate mă dezlegi,
Ca-n munca mea să am habar...
 
Tu singur, Doamne, mă-nconjori
Cu dragoste neţărmurită,
În ruga mea, de multe ori,
Privesc la inima-ţi rănită...
 
Tu singur, Doamne, ştii de mine
Şi singur ştii ce-ar trebui,
Să fiu mereu prezent în Tine,
Să fiu mereu verbul a fi...
 
Tu singur, Doamne-mi dai curajul
Să-ţi port Cuvântul, să-l vestesc,
Şi chiar dac-ar veni necazul,
Eu vreau în Tine să-ncolţesc...
 
Tu singur, Doamne, îmi deschizi
Privirea, braţele şi gândul
Spre cei mai mici şi suferinzi,
Spre cei ce-ţi caută Cuvântul...
 

Tu singur, Doamne, eşti prezent,
În cartea vieţii dăruite,
Tu sfat îmi dai, să fiu atent,
Să-ntorc oiţe rătăcite...
 
Tu singur, Doamne-mi eşti de-ajuns
Pe drumul nou, neîncercat,
Misterul Tău de nepătruns,
Să ne conducă-n cer odat' ...
Amin!

Emil Bejan

lecturi: 1878.