Iaşi: Predica rostită de PS Petru Gherghel la Liturghia de consacrare episcopală a Mons. Iosif Păuleţ

Bucură-te, frate Iosif, şi tu eşti fiul său iubit! Să ne bucurăm cu toţii că şi noi suntem fiii săi preaiubiţi!

Schimbarea la Faţă a lui Isus are un bogat conţinut spiritual prin care Tatăl ceresc confirmă, încă odată într-un cadru solemn (după Botezul din Iordan), că Isus este Fiul său ales în care îşi găseşte toată plăcerea. În virtutea acestei identităţi divine unice, Isus este iubit de Tatăl şi trebuie să se bucure de ascultarea tuturor, de ascultarea noastră, urmându-l şi ascultându-l aşa cum el a ascultat şi nu încetează să asculte de Tatăl.

Alegerea şi ascultarea sunt două cuvinte care caracterizează bine condiţia fiecărui slujitor, a fiecărui preot, dar mai ales a fiecărui episcop ce are misiunea de a-l reprezenta pe Cel pe care Tatăl l-a iubit, l-a ales şi l-a trimis în lume pentru a-i răscumpăra pe oameni şi pentru a-i conduce la păşunea cea verde şi la apele mântuirii. Aici, în acest mister, trebuie să-l vedem pe preotul Iosif care a fost şi este strigat pe nume ca să primească consacrarea episcopală în lumina misterului Schimbării la Faţă, mister revelat în evanghelia care a fost proclamată. Slujirea episcopală este o alegere sacră pe care o face Dumnezeu prin intermediul Bisericii.

Nimeni, de la apostoli încoace, nu se alege pe sine pentru această slujire înaltă şi exigentă, ci este chemat şi ales de Dumnezeu după marea sa milostivire şi după planul său veşnic.

O asemenea alegere, la slujire episcopală în fruntea unei dieceze, se bazează pe alegerea divină şi se desăvârşeşte prin ascultarea faţă de această sfântă alegere a Preotului veşnic Cristos în virtutea căreia cel ales o împlineşte în rândul celorlalţi preoţi şi înaintea tuturor credincioşilor, mai întâi faţă de Dumnezeu apoi faţă de Biserica lui Cristos. Numai ascultând de Dumnezeu şi de Biserică poate un episcop să se bucure şi să beneficieze de ascultare din partea celor încredinţaţi spre păstorire.

Ascultând de Dumnezeu în interiorul Bisericii, episcopul se face, la rândul lui, vrednic de a fi ascultat de oameni!

Astăzi, când celebrăm Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Isus Cristos pe muntele Tabor, am auzit vocea Tatălui ceresc care răsună misterios din norul ce a coborât peste el, confirmându-l în mod solemn ca Fiul său preaiubit şi cerându-le celor trei, şi prin ei tuturor celorlalţi, o ascultare binefăcătoare: Pe el să-l ascultaţi. O confirmare solemnă şi plină de mister şi o datorie sfântă a tuturor de a-l asculta şi urma fără încetare, până pe Calvar, până la moarte.

Putem să facem astăzi un paralelism, afirmând că Tatăl ceresc, cu o mare încredere şi cu o reînnoită iubire faţă de toţi fiii săi, priveşte şi astăzi din cer spre familia Bisericii sale şi într-un chip special spre un alt fiu. Şi ne cheamă şi pe noi la ascultare de cel pe care el l-a ales pentru dieceza noastră, de episcopul Iosif, prin cuvintele ce răsună de două mii de ani: de el să ascultaţi!

Ascultând de Dumnezeu, episcopul se face ascultat de oameni! Pe stema episcopală aleasă de noul episcop se citesc cuvintele "Tu solus Dominus" (Tu singur Domn), cuvinte ce exprimă supremaţia pe care trebuie să i-o oferim lui Dumnezeu înaintea oricărui lucru, înaintea oricărui om. Aceste cuvinte, deşi puţine, relevă un program pastoral în cadrul căruia lui Dumnezeu îi revine, fără echivoc, primul loc.

Fraţilor preaiubiţi, în Ritualul roman al Hirotonirii solemne la care participăm astăzi, Biserica ne îndeamnă să luăm aminte la ce mare demnitate va fi promovat şi înălţat fratele nostru. Mă bucur să preiau şi să vă redau câteva cuvinte şi îndemnuri pline de har şi de mister din acest rit sacru:

"Domnul nostru Isus Cristos, trimis de Tatăl ca să răscumpere neamul omenesc, a ales şi a trimis doisprezece apostoli care, plini de puterea Duhului Sfânt, au predicat Evanghelia şi, unind toate popoarele într-o singură turmă a înveşnicit-o de darul sfinţeniei şi a condus-o la adevărata păşune. Ca să împlinească acest mandat până la sfârşitul veacurilor, apostolii şi-au ales ajutoare, care primind de la Cristos darul Duhului Sfânt prin impunerea mâinilor au fost înzestraţi cu plenitudinea sacramentului Ordinului. Astfel, oferirea darului sfânt, prin succesiunea apostolilor, s-a transmis fără încetare din generaţie în generaţie şi astfel lucrarea Mântuitorului rămâne vie până astăzi şi creste fără încetare.

În episcop, înconjurat de preoţii săi, rămâne în mijlocul nostru însuşi Domnul nostru Isus Cristos, preotul cel veşnic. El însuşi, prin ministerul episcopului, predică Evanghelia şi nu încetează să ofere credincioşilor misterele credinţei. Prin lucrarea părintească a episcopului adaugă noi membri trupului său care este Biserica. El însuşi prin înţelepciunea şi prudenţa episcopului ne conduce, în peregrinarea pe acest pământ, spre fericirea cea veşnică.

Primiţi-l, aşadar, cu sufletul fericit pe fratele nostru, pe care noi, episcopii, prin impunerea mâinilor, îl primim şi îl cooptăm în colegiul nostru. Cinstiţi-l şi onoraţi-l ca pe ministrul lui Cristos şi împărţitorul misterelor lui Dumnezeu, căruia îi este încredinţată mărturia adevărului Evangheliei şi slujirea dragostei şi a dreptăţii!

Aduceţi-vă aminte de cuvintele lui Cristos adresate Apostolilor: «Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă şi cine mă dispreţuieşte pe mine, îl dispreţuieşte pe acela care m-a trimis»!

Tu însă, frate preaiubit, ales de Dumnezeu la această slujire sfântă, gândeşte-te că ai fost luat dintre oameni şi pus pentru oameni în cele ce sunt ale lui Dumnezeu!

Episcopatul înseamnă slujire, căci, după porunca Mântuitorului, cine este mai mare să fie cel mai mic şi cine este stăpân să fie slujitor.

În virtutea acestei slujiri, dragă frate, să nu uiţi să predici la timp potrivit şi la timp nepotrivit, să mustri cu toată răbdarea şi învăţătura! În rugăciunile şi jertfele pe care le vei face pentru poporul încredinţat spre păstorire, străduieşte-te să implori noi haruri bogate de la Domnul nostru Isus Cristos!

Să-i chemi pe toţi credincioşii să colaboreze cu tine în munca apostolică, iar atunci când ei te caută, să-i primeşti cu bucurie şi plăcere! Pe cei care nu fac parte din turma lui Cristos să-i ai mereu în suflet şi să-i tratezi cu frăţească dragoste! În sânul Bisericii Catolice, adunată şi unită prin legământul dragostei, să nu uiţi că faci parte din Colegiul Episcopilor, astfel încât să demonstrezi o grijă deosebită pentru celelalte Biserici care au nevoie de sprijin şi ajutor şi să le vii mereu în ajutor cu plăcere şi cu adevărată bucurie! Fii, aşadar, atent faţă de întreaga turmă a lui Cristos, în care Duhul Sfânt te-a aşezat să conduci Biserica lui Dumnezeu, în numele Tatălui, a cărui imagine o porţi în lume, şi în numele Fiului său Isus Cristos a cărui misiune de Învăţător, Preot şi Păstor o îndeplineşti, precum şi în numele Duhului Sfânt, care face vie Biserica lui Cristos şi care întăreşte slăbiciunea noastră!"

La începutul acestui drum de episcopat, părinte Iosif, priveşte spre Cel care te-a ales şi te cheamă să porţi în lume imaginea lui; totodată priveşte cu inimă deschisă la istoria încercată, dar frumoasă a Bisericii noastre locale, presărată cu clipe de glorie şi mărturie de credinţă şi eroism!

Taina transfigurării lui Isus Cristos de pe muntele Tabor să fie cea care să te însoţească tot timpul exercitării Preoţiei supreme, în calitate de episcop. În razele ei, să găseşti puterea spirituală pentru momentele mai grele sau întunecate, pentru clipele de descurajare sau oboseală, ori pentru cele de neputinţă trupească.

Ce frumos şi impresionant program pastoral şi evanghelic al unui nou episcop!

Noi îi mulţumim Tatălui, care a vorbit pe muntele Tabor, pentru semnul de iubire şi preţuire pe care ni l-a arătat mereu şi ni-l arată neîncetat, alegându-l pe Fiul său preaiubit ca Mare Preot, şi, de asemenea, că s-a îndreptat spre tine, dragă părinte Iosif, dragă frate, ca spre un alt iubit fiu al său pe care te trimite în lume. Ne rugăm cu toţi cei de faţă şi, desigur, cu cei ce vă sunt încredinţaţi spre păstorire, ca aici, în Biserica noastră locală, să se înfăptuiască o unitate de credinţă, de speranţă şi de iubire, care merge spre desăvârşirea Trupului mistic al Bisericii în mijlocul poporului nostru credincios, în fruntea căreia eşti ales să fii Mare Preot şi Păstor fidel în unire sfântă cu Sfântul Părinte papa Francisc, care, venind la noi, ne-a adus bucuria şi binecuvântarea. El, ca semn al comuniunii şi iubirii în Domnul ne-a adus şi ne-a lăsat în dar potirul ce se află pe altar la această sfântă Liturghie din care ne vom împărtăşi cu scumpul sângele lui Cristos, Preotul cel mare al credinţei noastre, care din iubire ne-a ales să fim fraţii săi şi rămânem mereu fii preaiubiţi ai Tatălui ceresc. Să nu uiţi, dragă frate Iosif, că şi tu eşti şi trebuie să rămâi mereu fiul său în care vrea să-şi găsească toată plăcerea şi să-i faci şi pe ceilalţi fraţi ai tăi să fie la fel! Amin.

Iaşi, 6 august 2019

Petru Gherghel, administrator apostolic

* * *

A fost consacrat noul episcop de Iaşi, PS Iosif Păuleţ

Iaşi: Cuvântul ep. Iosif Păuleţ la finalul Liturghiei de consacrare episcopală

Credincioşii alături de noul episcop de Iaşi

lecturi: 930.