Papa Francisc: Angelus (28 iulie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În pagina de astăzi a Evangheliei (cf. Lc 11,1-13), sfântul Luca relatează circumstanţele în care Isus învaţă "Tatăl nostru". Ei, discipolii, ştiau deja să se roage, recitând formulele din tradiţia ebraică, însă doresc să poată vedea şi ei înseşi "calitatea" rugăciunii lui Isus. Pentru că ei pot să constate că rugăciunea este o dimensiune esenţială în viaţa Învăţătorului lor, de fapt fiecare acţiune importantă a sa este caracterizată de pauze prelungite de rugăciune. În afară de asta, sunt fascinaţi pentru că văd că El nu se roagă ca alţi învăţători din templu, ci rugăciunea sa este o legătură intimă cu Tatăl, aşa încât doresc să fie părtaşi de aceste momente de unire cu Dumnezeu, pentru a gusta complet dulceaţa sa.

Astfel, într-o zi, aşteaptă ca Isus să termine rugăciunea, într-un loc retras, şi apoi îi cer: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!" (v. 1). Răspunzând la întrebarea explicită a discipolilor, Isus nu dă o definiţie abstractă a rugăciunii, nici nu învaţă o tehnică eficace pentru a ne ruga şi "a obţine" ceva. În schimb el îi invită pe discipolii săi să trăiască experienţa rugăciunii, punându-i direct în comunicare cu Tatăl, trezind în ei nostalgia faţă de o relaţie personală cu Dumnezeu, cu Tatăl. Aici se află noutatea rugăciunii creştine! Ea este dialog între persoane care se iubesc, un dialog bazat pe încredere, susţinut de ascultare şi deschid la angajare solidară. Este un dialog al Fiului cu Tatăl, un dialog între fii şi Tată. Aceasta este rugăciunea creştină.

De aceea le oferă rugăciunea "Tatăl nostru", probabil cel mai preţios dar lăsat nouă de Învăţătorul divin în misiunea sa pământească. După ce ne-a dezvăluit misterul său de Fiu şi de frate, cu acea rugăciune Isus ne face să pătrundem în paternitatea lui Dumnezeu; vreau să subliniez asta: când Isus ne învaţă Tatăl Nostru ne face să intrăm în paternitatea lui Dumnezeu şi ne indică modul pentru a intra în dialog de rugăciune şi direct cu El, pe calea destăinuirii filiale. Şi un dialog între tătic şi fiul său, al fiului cu tăticul. Ceea ce cerem în "Tatăl nostru" este deja realizat în întregime pentru noi în Fiul Unicul Născut: sfinţirea Numelui, venirea Împărăţiei, darul pâinii, al iertării şi al eliberării de rău. În timp ce noi cerem, deschidem mâna pentru a primi. Pentru a primi darurile pe care Tatăl ni le-a arătat în Fiul. Rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Domnul este sinteza oricărei rugăciuni şi noi o adresăm Tatălui mereu în comuniune cu fraţii. Uneori se întâmplă că în rugăciune există distrageri dar de atâtea ori simţim voinţa de a ne opri asupra primului cuvânt: "Tată" şi să simţim acea paternitate în inimă.

Apoi Isus relatează parabola prietenului insistent şi spune Isus: "trebuie insistat în rugăciune". Mie îmi vine în minte ceea ce fac copii pe la trei ani, trei ani şi jumătate: încep să ceară lucruri pe care nu le înţeleg. În ţara mea se numeşte "vârsta de ce - urilor", cred că şi aici este la fel. Copiii încep să-l privească pe tata şi spun: "Tată, de ce?, Tată, de ce?". Cer explicaţii. Să fim atenţi: când tata începe să explice motivul, ei vin cu o altă întrebare fără a asculta toată explicaţia. Ce se întâmplă? Se întâmplă că pruncii se simt nesiguri cu privire la multe lucruri pe care încep să le înţeleagă pe jumătate. Vor doar să atragă asupra lor privirea tatălui şi pentru aceasta: "De ce, de ce, de ce?". Noi, în Tatăl Nostru, dacă ne oprim asupra primului cuvânt, vom face acelaşi lucru când eram copii, să atragem asupra noastră privirea tatălui. Să spunem: "Tată, Tată", şi să spunem şi "De ce?" şi El ne va privi.

Să-i cerem Mariei, femeia care se roagă, să ne ajute să ne rugăm "Tatăl Nostru" uniţi cu Isus pentru a trăi Evanghelia, conduşi de Duhul Sfânt.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Am aflat cu durere ştirea despre naufragiul dramatic, petrecut în zilele trecute în apele Mediteranei, în care şi-au pierdut viaţa zeci de migranţi, între care femei şi copii. Reînnoiesc un apel din inimă pentru ca toată comunitatea internaţională să acţioneze cu promptitudine şi hotărâre, pentru a evita repetarea unor asemenea tragedii şi a garanta siguranţa şi demnitatea tuturor. Vă invit să vă rugaţi împreună cu mine pentru victime şi pentru familiile lor. Şi să cerem cu inima: "Tată, de ce?" [urmează un minut de tăcere]

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din diferite părţi ale lumii: familiile, grupurile parohiale, asociaţiilor.

Îndeosebi, salut Surorile Sfintei Elisabeta care provin din diferită ţări, grupul AVART Organización Internacional de Arte y Cultura Mexicana din Puebla (Mexic) şi tinerii din parohia "Sfânta Rita de Cascia" din Torino. Văd un steag uruguaian, dar nu văd mate-ul! Bine aţi venit! Salut şi polonezii numeroşi pe care-i văd aici cu steagurile precum şi grupul de spanioli.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1442.