In memoriam pr. Pavel Solomon, coleg de Seminar, confrate întru Preoţie

"Solo": aşa a fost şi aşa va rămâne pentru noi, cei 14 colegi de preoţie din seria "Anului marian" 1988. Apelativul nu provine de la "solitudine", nici nu are de-a face cu protagoniştii scenelor lirice. Este, simplu, prescurtarea numelui de familie: Solomon. La Botez, părinţii i-au pus numele Apostolului Neamurilor, Pavel, intuind parcă vocaţia fiului lor: preot printre străini. Pavel era comunicativ şi iubitor de companie, dar ştia când să se retragă pentru a nu deranja. E adevărat, îi plăcea să fie lider! Parcă era croit pentru asta. Avea calităţile umane, intelectuale şi creştine necesare unui veritabil conducător. Amabil, binevoitor, inteligent, sportiv, cu mult bun simţ, atent la cei din jur, dispus să ajute şi să ia apărarea celor în dificultate, ordonat în ţinuta exterioară, măsurat în toate şi cu simţul răspunderii, fără a fi arogant ori dispreţuitor. După primii ani de preoţie, ca vicar la Parohia Catedralei din Iaşi, şi-a împlinit ministerul pastoral în Austria, la Bregenz: capelan, paroh şi decan.

"Ne întâlneam rar: o dată sau, ocazional, de două ori pe an. Ceva mai des vorbeam la telefon. Dar îl simţeam mereu aproape, cu vocea lui caldă, cu mesajele esenţiale, cu atenţie pentru amănuntele care fac viaţa de preot frumoasă şi eficace, cu delicateţe faţă de cei vulnerabili. Ultima dată când ne-am văzut, fără să ne-o spunem, eram conştienţi amândoi că este şi un moment al despărţirii în această viaţă. M-a surprins firescul dialogului la care l-am lăsat să dea tonul, grija lui pentru alţii, lipsa totală a lamentărilor... Şi-a purtat crucea suferinţei cu o tărie şi demnitate rar întâlnită. Ne-am strâns în braţe ca de obicei. Eu, cu ceva mai multă putere. A «ripostat» glumind pe seama fragilităţii trupului său, până cu puţin timp în urmă atât de sportiv. Am rămas uniţi în rugăciune şi aşa vom rămâne până la re-vederea fericită în care credem şi pe care o sperăm" (Pr. Ieronim).

"Aş avea multe de împărtăşit despre trăirile avute în cei şase ani de Seminar, fiindu-i coleg de bancă. La fel despre cei 31 de ani de preoţie. Am ţinut mereu legătura; cel puţin o dată pe luna ne auzeam si ne împărtăşeam din bucuriile, durerile şi speranţele noastre. Îmi voi aminti cu plăcere momentele de încurajare reciprocă, de trăire a preoţiei în slujba celorlalţi, de prea multa corectitudine şi disciplină ce şi-o impunea, de dorinţa lui ca noi, preoţii, şi să trăim ca o adevărată familie. Îmi amintesc, mai ales, de ultima întâlnire cu Pavel. Era în luna ianuarie a.c., când venise acasă să-şi vadă mama, fraţii, surorile. Văzându-l atât de afectat de boală cei dragi îşi ascundeau cu greu lacrimile. «Vezi - mi-a spus el - ei plâng şi eu, care sunt bolnav, trebuie să-i încurajez! Sunt pregătit... şi accept tot ce va hotărî Domnul pentru mine»". (Pr. Petrică)

"După un examen de dogmatică, în timp ce ne verificam răspunsurile confruntând lucrările, am văzut că pe lucrarea lui Pavel pr. Anton Lucaci, profesorul nostru de teologie dogmatică, a subliniat ambele nume «Paul Solomon». A fost un moment frumos, cu mici «remarci» colegiale, dar toţi am înţeles aluzia clară la cele două mari personalităţi biblice: înţeleptul Solomon şi marele evanghelizator Paul. Dincolo de inteligenţa deosebită pe care i-a dăruit-o Dumnezeu, Pavel era un om al rugăciunii. La una din întâlnirile colegiale anuale, seara târziu, l-am văzut afară. Se plimba. M-am apropiat pentru a discuta cu el. Cu delicateţea-i obişnuită, mi-a spus că în ziua aceea nu se rugase Rozariul şi că mai avea puţin şi apoi putem vorbi. Mi-am amintit mai târziu de un alt moment similar din timpul studiilor din Seminar. În ziua când am fost la probă pentru reverendă, la Tămăşeni, tot la fel, seara, aproape de stingere, am văzut că Pavel nu era în cameră şi am ieşit să-l caut. Era pe balconul de la capătul culoarului cu rozariul în mână". (Pr. Iosif)

O candelă care a ars până la ultima picătură pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Aşa a trăit pe pământ, aşa continuă să trăiască în gândurile noastre şi, sperăm, în Casa Tatălui.

Dumnezeu să-ţi ierte toate greşelile şi lipsurile omeneşti şi ale ministerului, dragă părinte şi scump coleg Pavel, şi să te primească în rândul slujitorilor săi credincioşi!

Pr. Ieronim Iacob

* * *

A trecut la Domnul pr. Pavel Solomon

lecturi: 6238.