Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN ROMÂNIA

(31 mai - 2 iunie 2019)

Sfânta Liturghie

Catedrala catolică "Sfântul Iosif" (București), vineri, 31 mai 2019

Evanghelia pe care am ascultat-o ne introduce în atmosfera întâlnirii între două femei care se îmbrățișează și umplu totul de fericire și de laudă. Copilul tresaltă de bucurie și Elisabeta își binecuvântează verișoara pentru credința sa; Maria cântă minunile pe care Domnul le-a înfăptuit în slujitoarea sa umilă, printr-un măreț imn de speranță pentru cei care nu mai pot cânta pentru că și-au pierdut glasul... Cântarea ei de speranță vrea să ne trezească și pe noi și ne invită să o intonăm astăzi, oprindu-ne la trei aspecte prețioase pe care le deducem din contemplarea primei discipole: Maria merge, Maria întâlnește, Maria se bucură.

Maria merge... de la Nazaret la casa lui Zaharia și a Elisabetei: este prima dintre călătoriile Mariei pe care ne-o povestește Scriptura, prima dintre multele ce vor urma. Va merge din Galileea la Betleem, unde îl va naște pe Iisus; va fugi în Egipt ca să își salveze copilul de Irod; se va duce și la Ierusalim în fiecare an de Paște, până la ultimul Paște, în timpul căruia își va urma Fiul până la Calvar. Aceste călătorii au o trăsătură: nu au fost niciodată ușor de străbătut, au cerut curaj și răbdare. Ele ne învață că Prea Sfânta Fecioară știe ce înseamnă urcușurile, cunoaște urcușurile noastre: ne este soră de drum. Pentru că are experiența oboselii, știe cum să ne ia de mână când întâlnim teren accidentat, când ne trezim în serpentinele cele mai abrupte ale vieții. Ca o mamă bună, Maria știe că iubirea progresează în lucrurile mici de fiecare zi. Iubirea și iscusința maternă sunt în stare să transforme o grotă de animale în casa lui Isus, numai cu câteva scutece sărăcăcioase și cu un munte de duioșie (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 286). Contemplarea Mariei ne îngăduie să ne îndreptăm privirea la atâtea femei, mame și bunici, de pe aceste meleaguri care, cu jertfă și ascundere, cu devotament și hotărâre, plăsmuiesc prezentul și țes visurile de mâine. Prin dăruire tăcută, dârză și neobservată, care nu se tem să-și suflece mânecile și să ia asupra lor greutățile pentru a duce mai departe viața copiilor și a întregii familii, nădăjduind "împotriva oricărei speranțe" (Rom 4,18). Este o amintire vie faptul că în poporul vostru dăinuie și pulsează un puternic sentiment de speranță, în ciuda condițiilor care o pot umbri sau care caută să o stingă. Privind la Maria și la multe chipuri materne, simțim mai profund și lărgim spațiul pentru speranță (cf. Documentul de la Aparecida, 536), care dă naștere viitorului și-l deschide. Să o spunem cu tărie: în lumea de lângă noi există spațiu pentru speranță. De aceea, Maria merge și ne invită să mergem împreună.

Maria o întâlnește pe Elisabeta (cf. Lc 1,39-56), deja înaintată în vârstă. Dar tocmai ea, cea în vârstă, vorbește despre viitor. Tocmai ea profețește: "umplută de Duhul Sfânt" (v. 41), o numește "fericită" pe Maria, pentru că "a crezut" (v. 45), anticipând ultima fericire din Evanghelii: fericit cel ce crede (cf. In 20,29). Iată, tânăra merge în întâmpinarea celei în vârstă, căutând rădăcinile, iar cea în vârstă renaște și profețește despre cea tânără, dându-i viitor. Astfel, cei tineri și cei în vârstă își dau întâlnire, se îmbrățișează și sunt capabili să trezească ce este mai bun în celălalt. Este miracolul provocat de cultura întâlnirii, în care nimeni nu este respins ca rebut sau etichetat, dimpotrivă, toți sunt prețioși, întrucât sunt indispensabili pentru a revela chipul Domnului. Nu le este frică să meargă împreună și, când asta se întâmplă, Dumnezeu vine și face minuni în poporul său. Chiar Duhul Sfânt ne încurajează să ieșim din noi înșine, din blocajele și preocupările noastre egoiste, pentru a ne învăța să privim dincolo de aparențe și a ne dărui posibilitatea de a cuvânta bine despre alții - "a-i binecuvânta" - mai ales despre atâția frați ai noștri rămași singuri în fața intemperiilor, lipsiți poate nu doar de un acoperiș sau de o bucățică de pâine, ci de prietenia și căldura unei comunități care să-i îmbrățișeze, care să-i ocrotească și să-i găzduiască. Cultura întâlnirii ne determină pe noi creștinii să trăim miracolul maternității Bisericii, care îi caută, îi apără și îi unește pe fiii săi. În Biserică, unde se întâlnesc rituri diferite, atunci când nu au întâietate afilierea personală, propriul grup sau propria etnie, ci poporul care știe să-l laude împreună pe Dumnezeu, se întâmplă lucruri mărețe. Să o spunem din nou cu tărie: fericit cel ce crede (cf. In 2019) și are curajul de a crea întâlnire și comuniune.

Maria care merge și o întâlnește pe Elisabeta ne amintește unde a dorit Dumnezeu să locuiască și să trăiască. Ne amintește care este sanctuarul său și în ce loc îi putem asculta pulsul, anume, în mijlocul poporului său, acolo locuiește, acolo trăiește, acolo ne așteaptă. Să fim conștienți că pe noi ne invită profetul să nu ne temem, să nu ne descurajăm. Pentru că Domnul Dumnezeul nostru este în mijlocul nostru, El este un mântuitor puternic (cf. Sof 3,16-17), este în mijlocul poporului său. Acesta este secretul creștinului: Dumnezeu este în mijlocul nostru ca un mântuitor puternic. Această certitudine, ca și pentru Maria, ne dă dreptul să cântăm și să tresăltăm de bucurie. Maria se bucură, se bucură pentru este purtătoarea lui Emanuel, a lui Dumnezeu cu noi. "A fi creștini este bucurie în Duhul Sfânt" (Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 122). Fără bucurie rămânem paralizați, sclavi ai mâhnirilor noastre. Deseori problema credinței nu constă în lipsa de mijloace, de structuri și de cantitate, nici măcar în prezența celui care nu ne acceptă. Problema credinței este lipsa bucuriei. Credința se clatină atunci când ne lăsăm duși de valul tristeții și al descurajării. Când trăim în neîncredere, închiși în noi înșine, contrazicem credința, pentru că în loc să ne simțim fiii pentru care Dumnezeu face lucruri mari (cf. v. 49), reducem totul la măsura problemelor noastre și uităm că nu suntem orfani; în tristețe noi uităm că nu suntem orfani, că avem un Tată în mijlocul nostru, mântuitor puternic. Maria ne vine în ajutor pentru că, în loc să micșoreze, preamărește, adică îl "mărește" pe Domnul, laudă măreția sa. Iată secretul bucuriei. Maria, mică și umilă, pornește de la măreția lui Dumnezeu și, în ciuda problemelor sale - care nu erau puține - stăruie în bucurie, pentru că se încrede cu totul în Domnul. Ea ne amintește că Dumnezeu poate înfăptui întotdeauna minuni, dacă rămânem deschiși față de El și dacă suntem la fel față de frații noștri. Să ne gândim la mărturisitorii de seamă ai acestor meleaguri: oameni simpli care s-au încredințat lui Dumnezeu în mijlocul persecuțiilor. Nu și-au pus speranța în lume, ci în Domnul, și așa au mers mai departe. Aș vrea să le mulțumesc acestor umili învingători, acestor sfinți de alături care ne arată calea. Lacrimile lor nu au fost fără rost, au fost rugăciuni care s-au ridicat la cer și au udat la rădăcină speranța acestui popor.

Dragi frați și surori, Maria merge, întâlnește și se bucură, pentru că a purtat ceva mai mare decât ea însăși: a fost purtătoarea unei binecuvântări. Ca și ea, nici noi să nu ne temem să fim purtătorii binecuvântării de care România are nevoie. Voi să fiți promotorii culturii întâlnirii, care să dezmintă indiferența, care să dezmintă diviziunea și să permită acestui pământ să cânte cu tărie milostivirile Domnului!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

* * *

Secțiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc


 

lecturi: 1684.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat