Icoana de la Cacica - istorie şi semnificaţie

Cu ocazia vizitei papei Francisc la Iaşi, la 1 iunie 2019, icoana Maicii Domnului va fi adusă de la Sanctuarul din Cacica şi aşezată în catedrala "Sfânta Fecioara Maria Regină" din Iaşi. Pregătirea pentru acest moment de întâlnire extraordinar va avea un caracter marian, credincioşii fiind invitaţi să se roage într-un mod special timp de nouă zile, adică o novenă, în faţa acestei icoane. Cu câteva momente înainte de sosirea papei Francisc la Iaşi, icoana va fi purtată în procesiune spre locul întâlnirii, adică pe scena special amenajată din faţa Palatului Culturii, pentru a arăta că Maica Domnului, stăpână preaiubită în această ţară care este "grădina ei", îi veghează cu prezenţa sa spirituală şi iconică pe toţi cei care vor să trăiască în credinţă şi rugăciune această întâlnire cu papa.

Icoana Maicii Domnului de la Cacica este copia unei dintre cele mai cunoscute icoane ale Fecioarei Maria din lumea catolică. Este vorba despre "Madona Neagră" (Czarna Madonna) de la Czestochowa (Polonia). Până în prezent, ea a fost vizitată şi văzută de mii de pelerini din ţară şi din străinătate, în sanctuarul internaţional de la Cacica, din inima Bucovinei.

Icoana a ajuns la Cacica pentru prima dată în urmă cu aproximativ 210 ani. Contextul istoric care a prilejuit stabilirea ei în această localitate este cel al venirii polonezilor în această zonă a Bucovinei, pentru a extrage zăcămintele de sare descoperite aici. În amintirea pelerinajelor de la Czestochowa, noii veniţi au adus cu ei o copie a icoanei care exista în renumitul sanctuarul marian. Istoria acesteia merge în trecut până în secolul al XVII-lea. Mai întâi, icoana a stat într-o biserică a iezuiţilor din Stanislawow, sudul Poloniei, ca mai apoi să fie aşezată în prima biserică din Cacica, ctitorită în anul 1809. După aproape 100 de ani, mai exact la 16 octombrie 1904, este sfinţită actuala biserică, iar icoana care o reprezintă pe "Madona Neagră" este aşezată la loc de cinste, în altarul principal, întâmpinând cu frumuseţea ei pe orice pelerin imediat după păşirea pragului bisericii.

Trecerea timpului şi-a pus amprenta peste icoană, ea necesitând lucrări de restaurare. Prima parte a lucrărilor s-a desfăşurat la Iaşi, la Palatul Culturii, în perioada septembrie 2009 - mai 2010. Negăsindu-se în România un bijutier specializat în acest tip de lucrări, icoana a fost dusă la Czestochowa, în Polonia, şi încredinţată unor specialişti care, în condiţii optime, au finalizat procesul de restaurare într-un interval de câteva luni. Aceasta s-a concretizat în curăţarea picturii propriu-zise şi de asemenea în refacerea coroanei şi a mantiei Fecioarei. Vechea mantie din lemn a fost împodobită cu foiţă de aur alb şi galben.

Până în momentul de faţă, icoana Maicii Domnului de la Cacica a vizitat toate comunităţile catolice din Dieceza de Iaşi, între anii 2010 şi 2014, când Dieceza de Iaşi a reflectat cu precădere la identitatea familiei creştine şi vocaţia acesteia pentru lumea contemporană. Pelerinajul venerării icoanei s-a numit "Peregrinatio Mariae", în traducere "Pelerinajul Mariei", subliniind o realitate spirituală, şi anume că Maria însăşi a mers la toţi cei care îi recunosc maternitatea şi ocrotirea, pentru a-i întări în credinţă şi în drumul spre mântuire.

Un alt moment important din "biografia" acestei icoane, care merită menţionat, este "vizita" pe care a făcut-o la Vatican şi întâlnirea ei cu papa Francisc. Acest lucru s-a întâmplat la 30 aprilie 2014, în prezenţa unei delegaţii conduse de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Sfântul Părinte, cu această ocazie, a binecuvântat noile veşminte şi coroane ale Maicii Domnului. Acestea au fost realizate de artişti de la sanctuarul Maicii Domnului de la Czestochowa şi Gdansk (Polonia). Încoronarea oficială a avut la Cacica, prilejuită de pelerinajul internaţional de la 15 august 2014.

Având dimensiunile de 86x60 cm, icoana o reprezintă pe preasfânta Fecioară Maria ţinând în braţe pe pruncul Isus. Pictura pe pânză este acoperită cu un basorelief din lemn aurit, lăsând să se vadă feţele şi palmele lui Isus şi ale Maicii Domnului. Maria şi Isus au pe cap coroane. Mâna dreaptă a Fecioarei este îndreptată către Isus, sugerând îndemnul ei evanghelic: "Faceţi tot ce vă va spune!" În mâna stângă, pruncul Isus strânge la piept o carte, iar mâna dreapta o are ridicată în semn de binecuvântare.

Sfintei Fecioare Maria îi sunt încredinţaţi tinerii şi toate familiile creştine, care doresc să trăiască în această lume vocaţia creştină, inspirându-se şi lăsându-se călăuziţi de cea care este invocată ca Regină a Familiilor şi Ajutor al creştinilor.

*

Sanctuarul de la Cacica

Sanctuarul de la Cacica îşi începe istoria la 16 iulie 1903, când localnicii împreună cu preoţii lor au considerat că este necesară construirea unei noi biserici. Lucrările au fost puse sub egida Fecioarei Maria, prin cuvintele "In Te Mater speravi" (În tine, Mamă, am sperat), şi coordonate de episcopul Iosif Weber. La 16 octombrie 1904 a avut loc sfinţirea bisericii, contribuţia credincioşilor de la Cacica şi a celorlalte comunităţi din Bucovina fiind decisivă pentru accelerarea şi finalizarea lucrărilor într-un timp atât de scurt.

Biserica este construită în stil neogotic, materialul principal folosit fiind piatra şi cărămida roşie. Înălţimea ei măsoară 50 m la turlă, lungimea 36 m, iar lăţimea este de 17,5 m. Deasupra intrării în biserică, în fereastra mare de la cor, a fost amplasată figura lui Cristos, din piatră, pe cruce, iar în partea ei inferioară se vede monograma aurită a Mariei, cu înscrisul în limba polonă: "O, Marie neprihănit zămislită, roagă-te pentru noi!"

Biserica primeşte titlul de Sanctuar Diecezan în anul 1996, prin decretul PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, luându-se în consideraţie importanţa tot mai mare a acesteia ca loc de rugăciune pentru numeroşii pelerini care veneau aici. Un an mai târziu, cu acordul Conferinţei Episcopilor din România, Sanctuarul de la Cacica devine Sanctuar Naţional, cu toate demnităţile şi privilegiile, cu propriul status.

Marele Jubileu din anul 2000 aduce sanctuarului o nouă recunoaştere: biserica din Cacica este recunoscută public de către sfântul papă Ioan Paul al II-lea, şi devine Basilica Minor, la 14 martie 2000. Acesta este un titlu onorific pentru o biserică, acordat numai de către papa. Astfel este întărită legătura respectivei biserici cu episcopul Romei şi, de asemenea, îi este evidenţiată importanţa în regiunea unde se află. De regulă, bisericile frecventate de pelerini mulţi primesc acest titlu.

Pr. Cristian Diac

* * *

Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc

lecturi: 6661.