Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa Francisc: Omilia de la Liturghia Crismei (18 aprilie 2019)

Evanghelia lui Luca pe care tocmai am ascultat-o ne face să retrăim emoția acelui moment în care Domnul își însușește profeția lui Isaia, citind-o solemn în mijlocul celor din satul său. Sinagoga din Nazaret era plină de rude, vecini, cunoscuți, prieteni... și nu prea mult prieteni. Și toți aveau îndreptată privirea spre el. Biserica are mereu îndreptată privirea spre Isus, Unsul pe care Duhul îl trimite pentru a unge poporul lui Dumnezeu.

Evangheliile ne prezintă adesea această imagine a Domnului în mijlocul mulțimilor, înconjurat și presat de oamenii care-i aduc bolnavii, îl roagă să alunge duhurile rele, ascultă învățăturile sale și merg cu el. "Oile mele ascultă glasul meu și eu le cunosc și ele mă urmează" (In 10,27-28).

Domnul nu a negat niciodată acest contact direct cu oamenii, a menținut mereu harul apropierii, cu poporul în ansamblul său și cu fiecare persoană în mijlocul acelor mulțimi. Îl vedem în viața sa publică, și așa a fost de la început: strălucirea pruncului a atras cu docilitate păstori, regi și bătrâni visători ca Simeon și Ana. Așa a fost și pe cruce: inima sa atrage pe toți la sine (cf. In 12,32): Veronici, cireneeni, tâlhari, centurioni...

Nu este peiorativ termenul "mulțime". Probabil pentru urechea cuiva, mulțime ar putea să sune ca o masă anonimă, nediferențiată... Dar în evanghelie vedem că atunci când interacționează cu Domnul - care se pune în ele ca un păstor în turmă - mulțimile se transformă. În sufletul oamenilor se trezește dorința de a-l urma pe Isus, încolțește admirația, ia formă discernământul.

Aș vrea să reflectez cu voi cu privire la aceste trei haruri care caracterizează relația dintre Isus și mulțimi.

Harul urmării

Luca spune că mulțimile "îl căutau" (Lc 4,42) și "îl urmau" (Lc 14,25), îl "îmbulzeau", îl "îngrămădeau" (cf. Lc 8,42-45) și "se adunau ca să-l asculte" (Lc 5,15). Această urmare a oamenilor merge dincolo de orice calcul, este o urmare fără condiții, plină de afect. Contrastează cu meschinăria discipolilor a căror atitudine față de oameni frizează cruzimea atunci când îi sugerează Domnului să-i lase să plece, ca să-și caute ceva de mâncare. Aici - eu cred - a început clericalismul: în această voință de a-și asigura mâncarea și propria comoditate dezinteresându-se de oameni. Domnul a frânt această ispită. "Dați-le voi să mănânce" (Mc 6,37), a fost răspunsul lui Isus: "îngrijiți-vă de oameni!".

Harul admirației

Al doilea har pe care-l primește mulțimea atunci când îl urmează pe Isus este acela al unei admirații pline de bucurie. Oamenii sunt uimiți de Isus (cf. Lc 11,14), de minunile sale, dar mai ales de însăși persoana sa. Oamenilor le plăcea mult să-l salute pe drum, să fie binecuvântați de el și să-l binecuvânteze, ca acea femeie care în mijlocul mulțimii a binecuvântat-o pe mama sa. Și Domnul, la rândul său, admira credința oamenilor, se bucura pentru asta și nu pierdea ocazia pentru a o evidenția.

Harul discernământului

Al treilea har pe care-l primesc oamenii este cel al discernământului: "Când au aflat mulțimile, au mers după el" (Lc 9,11). "Mulțimile au fost cuprinse de uimire pentru învățătura lui, deoarece el învăța ca unul care are autoritate" (Mt 7,28-29; cf. Lc 5,26). Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu venit în trup, trezește în oameni această carismă a discernământului; desigur nu un discernământ de specialiști în probleme disputate. Când fariseii și învățătorii legii discutau cu el, ceea ce oamenii recunoșteau era autoritatea lui Isus: forța doctrinei sale capabile să intre în inimi și faptul că duhurile rele i se supuneau; și că în afară de asta, pentru un moment, lăsa fără cuvinte pe cei care puneau în desfășurare dialoguri viclene: oamenii se bucurau de asta. Știau să distingă și se bucurau.

Să aprofundăm un pic această viziune evanghelică a mulțimii. Luca indică patru mari grupuri care sunt destinatari preferențiali ai ungerii Domnului: săracii, prizonierii de război, orbii, cei asupriți. Îi numește în general, dar după aceea vedem cu bucurie că, în cursul vieții Domnului, acești unși vor căpăta chip și nume proprii. Așa cum ungerea cu untdelemn se aplică pe o parte și acțiunea sa binefăcătoare se extinde pe tot trupul, tot așa Domnul, preluând profeția lui Isaia, numește diferite "mulțimi" la care Duhul îl trimite, urmând dinamica a ceea ce putem numi o "preferențialitate inclusivă": harul și carisma care se dăruiește unei persoane sau unui grup în mod deosebit redundă, ca orice acțiune a Duhului, în folosul tuturor.

Săracii (ptochoi) sunt cei care au fost umiliți, precum cerșetorii care se apleacă pentru a cere. Dar este săracă (ptoche) și văduva, care unge cu degetele sale cei doi bănuți care erau tot ceea ce avea în ziua aceea pentru a trăi. Ungerea acelei văduve pentru a da de pomană trece neobservată pentru ochii tuturor, în afară de cei ai lui Isus, care privește cu bunătate micimea sa. Cu ea Domnul poate să-și împlinească în plinătate misiunea sa de a vesti săracilor evanghelia. În mod paradoxal, vestea bună că există astfel de persoane o ascultă discipolii. Ea, femeia generoasă, nici nu și-a dat seama de faptul că "a apărut în evanghelie" (adică gestul său avea să fie menționat în evanghelie): vestea bună că acțiunile sale "cântăresc" în Împărăție și contează mai mult decât toate bogățiile lumii, ea o trăiește în ea însăși, ca toți sfinții și sfintele "de la ușa vecină".

Orbii sunt reprezentați de una din fețele cele mai simpatice din Evanghelie: aceea a lui Bartimeu (Mc 10,46-52), cerșetorul orb care a recăpătat vederea și, începând din acel moment, a avut ochi numai pentru a-l urma pe Isus de-a lungul drumului. Ungerea privirii! Privirea noastră, căreia ochii lui Isus pot să-i redea acea strălucire pe care numai iubirea gratuită o poate da, acea strălucire care zilnic ne este furată de imaginile interesate sau banale cu care ne scufundă lumea.

Pentru a-i numi pe asupriți (tethrausmenous), Luca folosește o expresie care conține cuvântul "traumă". Acesta este suficient pentru a evoca parabola, probabil preferata lui Luca, aceea a bunului samaritean care unge cu untdelemn și pansează rănile (traumata: Lc 10,34) omului care a fost bătut mortal și zăcea pe marginea drumului. Ungerea trupului rănit al lui Cristos! În acea ungere se află remediul pentru toate traumele care lasă persoane, familii și întregi popoare în ofsaid, ca excluși și superflui, la marginile istoriei.

Prizonierii sunt prizonierii de război (aichmalotos), cei care erau conduși cu vârful suliței (aichmé). Isus va folosi expresia referindu-se la detenția și la deportarea din Ierusalim, orașul său iubit (Lc 21,24). Astăzi orașele se închid nu atât cu vârful suliței, ci cu mijloacele mai subtile de colonizare ideologică. Numai ungerea culturii noastre proprii, făurită de munca și de arta înaintașilor noștri, poate să elibereze orașele noastre de aceste noi sclavii.

Venind la noi, iubiți frați preoți, nu trebuie să uităm că modelele noastre evanghelice sunt acești "oameni", această mulțime cu fețe concrete, pe care ungerea Domnului îi ridică și le dă viață. Ei sunt cei care completează și fac reală ungerea Duhului în noi, care am fost unși pentru a unge. Am fost luați din mijlocul lor și fără teamă putem să ne identificăm cu acești oameni simpli. Fiecare dintre noi are propria istorie. Un pic de amintire ne va face mult bine. Ei sunt imagine a sufletului nostru și imagine a Bisericii. Fiecare întrupează inima unică a poporului nostru.

Noi preoții suntem săracul și am vrea să avem inima văduvei sărace când dăm de pomană și atingem mâna cerșetorului și îl privim în ochi. Noi preoții suntem Bartimeu și în fiecare dimineață ne sculăm ca să ne rugăm cerând: "Doamne, să văd!" (Lc 18,41). Noi preoții suntem, în vreun punct al păcatului nostru, rănitul bătut mortal de tâlhari. Și vrem să fim, noi cei dintâi, în mâinile compătimitoare ale bunului samaritean, pentru a putea avea compasiune față de alții cu mâinile noastre.

Vă mărturisesc că atunci când miruiesc și hirotonesc îmi place să ung bine cu crismă fruntea și mâinile celor care sunt unși. Ungând bine se experimentează că acolo se reînnoiește propria ungere. Asta vreau să spun: nu suntem distribuitori de ulei în sticlă. Suntem unși pentru a unge. Ungem distribuindu-ne pe noi înșine, distribuind vocația noastră și inima noastră. În timp ce ungem suntem unși din nou de credința și de afectul poporului nostru. Ungem murdărindu-ne mâinile atingând rănile, păcatele, neliniștile oamenilor; ungem parfumându-ne mâinile atingând credința lor, speranțele lor, fidelitatea lor și generozitatea fără rezerve a dăruirii lor pe care atâția iluștri le califică drept superstiție.

Cel care învață să ungă și să binecuvânteze se vindecă de meschinărie, de abuz și de cruzime.

Să ne rugăm, fraților preaiubiți, punându-ne cu Isus în mijlocul credincioșilor noștri, este locul cel mai frumos. Tatăl să reînnoiască în noi revărsarea Duhului său de sfințenie și să ne facă să ne unim pentru a implora milostivirea sa pentru poporul încredințat nouă și pentru lumea întreagă. Astfel, mulțimile neamurilor, reunite în Cristos, să poată deveni unicul popor credincios al lui Dumnezeu, care va avea plinătatea sa în Împărăție (cf. Rugăciunea de consacrare a preoților).

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 499.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat