Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Spre misterul pascal

Interviu luat teologului Casei Pontificale

De Nicola Gori

Postul Mare celebrează apogeul său cu Săptămâna Sfântă, un timp prețios pe care Biserica îl oferă credinciosului pentru a se întoarce la esențialul credinței și a redescoperi raportul profund cu Dumnezeu. Vorbește despre asta în acest interviu la "L'Osservatore Romano" părintele dominican Wojciech Giertych, teolog al Casei Pontificale.

Care este sensul acestor zile pe care ne pregătim să le trăim?

Suntem de acum la sfârșitul Postului Mare și ne pregătim pentru celebrarea Paștelui Domnului. Momentul central al istoriei mântuirii este Pătimirea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, urmată de darul Duhului Sfânt. În fiecare an celebrăm cu mare solemnitate liturgia pascală; însă trebuie amintit că fiecare liturghie, fiecare sacrament în Biserică își scoate forța sa supranaturală din deschiderea Inimii lui Isus din care provine harul răscumpărător. În darul lui Cristos găsim mântuirea. Știm bine că păcatele noastre sunt adevărate. Sensibilitatea naturală percepe imediat că păcatul nu concordă cu înclinația spre bine care există în natura noastră și care își are fundamentul în ordinea morală obiectivă înrădăcinată în înțelepciunea lui Dumnezeu. Totuși, în același timp, descoperim limitele forțelor noastre morale naturale. Astfel ne aflăm într-un soi de capcană. Vrem binele și facem răul. Mintea cunoaște binele, chiar dacă uneori în mod confuz, și forțele umane sunt rănite, incapabile să adere pe deplin la binele suprem. Misterul pascal este darul lui Dumnezeu, care oferă drumul de mântuire și eliberare. Toată Revelația ne prezintă oferta Tatălui veșnic. Postul Mare este tocmai acest timp deosebit care ne face disponibili, deschiși și pregătiți să primim plinătatea darului lui Dumnezeu.

În timpurile noastre apar tot mai clare dimensiunile multiple ale răului, care sunt peste tot. Dumneavoastră nu credeți că o căutare a lui Dumnezeu poate să devină o fugă de realitatea lumii și de păcatul său? Nu este mai important de a găsi mijloacele reale pentru a frâna răul, a limita influența sa și a apăra pe cei slabi de pericol?

În fond, întrebarea este dacă trebuie să mântuim lumea și Biserica folosind mijloace umane, sau dimpotrivă, trebuie să mântuim Biserica și lumea folosind mijloace divine. Există mulți în lume care caută mijloacele naturale pentru a rezolva diferite probleme. Nu negăm acest efort, însă Biserica, întemeiată de Cristos și înzestrată cu harul său, are mijloacele supranaturale și acestea sunt unicul mijloc adevărat pe care-l are ea. În această privință, gândirea etică se împarte în trei curente: cel care este centrat pe fapte căutându-le calificativ moral; cel care este centrat pe normele și procedurile legale sperând să găsească apărarea în acelea; și privirea creștină centrată pe harul lui Cristos, care poate să fie primit prin credința vie și trăită în concret prin diferite virtuți insuflate de Dumnezeu în suflete. Tocmai pentru aceasta, sfântul Paul conclude că nu sunt decisive preceptele legale "ci doar credința care lucrează prin iubire" (Gal 5,6). Așadar, este important să ne deschidem la iubire, la iubirea supranaturală, care este "instalată" în suflet, ca un program instalat în computer. Într-adevăr, Dumnezeu cere colaborarea noastră, cerșește mâinile noastre, inimile noastre și generozitatea noastră prin care iubirea lui Dumnezeu poate să fie prezentă aici, acum, unde suntem noi.

Acesta este sensul Postului Mare?

Desigur. Toată liturgia din Postul Mare poate să fie tratată ca un comentariu la cuvintele pe care le auzim la începutul liturghiei: "Să ne recunoaștem păcatele pentru ca astfel să fim vrednici să participăm la sfintele taine". Liturgia începe cu conștiința faptului că noi toți suntem păcătoși, suntem slabi și avem nevoie de ajutorul divin, pentru că forțele noastre naturale lipsesc și sunt limitate în capacitatea lor. În timpul Postului Mare toată liturgia ne ajută să recentrăm atenția noastră la Cristos și la Răscumpărarea realizată de el. Biserica ne mai sugerează trei mijloace, care ajută să clarificăm cele trei virtuți teologale ale credinței, speranței și iubirii, care provin de la Dumnezeu și sunt îndreptate spre Dumnezeu: prin rugăciune, post și pomană credincioșii îl regăsesc pe Dumnezeu și se pregătesc pentru celebrarea Paștelui. Rugăciunea, care constă în activarea credinței și a iubirii, orientează mintea să meargă înainte spre mister, care este mai mare decât calculele umane, prin unicul motiv care este iubirea față de Dumnezeu. Postul, nu numai de la mâncare, ci și de la celelalte lucruri - de exemplu, de la internet - eliberează de distrageri și de idolii falși pentru a asigura primatul Dumnezeului adevărat. Și pomana invită la o caritate practică, ce tinde nu numai spre bunăstarea fizică a săracului, ci mai ales spre mântuirea sa veșnică.

Dumneavoastră reveniți mereu la raportul nostru cu Dumnezeu. Perspectiva verticală poate face să uităm atenția orizontală?

Nu, avem nevoie de amândouă. Așa se compune crucea. Însă primul loc merge spre raportul cu Dumnezeu, un raport filial, plin de încredere, care este posibil și dinăuntrul lumii noastre slabe și păcătoase. Astfel, prin urmare, suntem determinați spre raportul orizontal spre aproapele, cu unicul motiv just care este același Dumnezeu. Îi iubim pe aproapele în vederea lui Dumnezeu, pentru că vrem ca și ei să fie sfinți, adevărații fii ai lui Dumnezeu. Postul Mare, cu rugăciunea, postul și pomana, dar și cu reculegerile, cu predicile și lecturile, ne amintește cum în realitatea noastră de păcătoși, mai mult, în lumea noastră pătată de păcat putem cu toate acestea să coasem din nou raportul viu cu Dumnezeu, profitând de roadele Misterului pascal, care sunt disponibile în sacramente.

De ce atâta insistență asupra păcatului?

Păcatul este o realitate evidentă a vieții noastre. Pentru a ne da seama de asta nu este nevoie să citim ziarele, este suficient să privim în conștiințele noastre. Noi toți suntem purtători ai păcatului, însă fiind creștini, botezați, în același timp, suntem deja răscumpărați. Perspectivă Răscumpărării deschide ochii și astfel putem recunoaște adevăratul adevăr cu privire la noi înșine. Asta evită să conducă la deprimare și la centrarea asupra răului, pentru că păcatul este deja răscumpărat. Suntem după înviere! Și astfel durerea care provine din păcate poate să fie prezentată la jertfa lui Cristos, care cu dăruirea sa a învins puterea răului și a morții. Postul Mare și sărbătorile de Paște sunt o ocazie frumoasă pentru a trăi spiritual această dramă.

Cum răspundeți celui care afirmă că insistența asupra milostivirii poate să genereze indiferență față de rău?

Milostivirea divină nu neagă realitatea păcatului. Cel care crede în forța răscumpărării oferite în Misterul pascal și prin urmare în sacramente, poate să privească răul direct în față. Credinciosului nu-i este frică de rău, pentru că găsește pacea în Cristos și harul său: In Te Domine speravi, non confundar in aeternum. Gândindu-ne la asta trebuie să se evite căderea într-o antropologie falsă. Umanitatea nu se împarte în două, cei care sunt neprihăniți și cei care sunt păcătoși. Noi toți suntem fii ai lui Adam. Binele și răul se întâlnesc în inima fiecăruia dintre noi. Reflectând asupra Misterului pascal pe care-l celebrăm în Săptămâna Sfântă trebuie notat că în fond nu există ipocrizie în învățătura Bisericii. Misterul revelat nu are nevoie să se întemeieze pe credibilitatea externă, pentru că este întemeiat pe Dumnezeu, nu pe comportamentul credincioșilor creștini și al preoților înșiși. Noi toți știm că suntem păcătoși. Credința este bazată pe promisiunile lui Dumnezeu și pe harul oferit în sacramente, nu pe exemplul frumos al preoților! Ei înșiși sunt păcătoși și trebuie să ceară ajutorul lui Dumnezeu cu umilință, luptând ca toți pentru a menține credința vie în inimile lor. Ca toți, au momentele în care fidelitatea lor este slabă și asta nu trebuie să surprindă, însă harul lui Cristos este tot mai puternic.

Omul nu trăiește singur, ci în cadrul cosmosului, creat de Dumnezeu. Ce raport există între darul Răscumpărării și natura creată?

Nu este îndoială că același Dumnezeu este Creator și Răscumpărător, așadar nu poate să existe contradicție între cele două "mâini" ale lui Dumnezeu. Răscumpărarea are o influență asupra întregii lumi create. Și cu privire la această temă găsim o expresie destul de misterioasă în sfântul Paul, care scrie: "creația așteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu" (Rom 8,19). Ce înseamnă? Este greu de dat un răspuns clar și simplu, dar încet-încet astăzi devenim mai conștienți de responsabilitatea noastră față de creație. Virtuțile "ecologice", ca toate cele morale, depind pentru plinătatea lor de virtuțile teologale. Raportul filial cu Dumnezeu are un impact asupra întregii vieți, și cea socială și cea care implică întreaga lume creată.

(După L'Osservatore Romano, 17 aprilie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 418.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat