Vizita Sfântului Părinte Francisc la Loreto (luni, 25 martie 2019)

Întâlnirea cu credincioşii

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Şi mulţumesc pentru primirea voastră călduroasă! Mulţumesc.

Cuvintele îngerului Gabriel adresate Mariei: "Bucură-te, cea plină de har" (Lc 1,28), răsună în mod singular în acest sanctuar, loc privilegiat pentru a contempla misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. De fapt, aici sunt păstrate zidurile care, conform tradiţiei, provin din Nazaret, unde Sfânta Fecioară a rostit "da"-ul său, devenind mamă a lui Isus. De când ceea ce este denumită "casa Mariei" a devenit prezenţă venerată şi iubită pe această colină, Mama lui Dumnezeu nu încetează să obţină binefaceri spirituale în cei care, cu credinţă şi evlavie, vin aici să rămână în rugăciune. Printre aceştia mă pun şi eu şi îi mulţumesc lui Dumnezeu care mi-a dat acest har chiar în sărbătoarea Bunei-Vestiri.

Salut autorităţile, cu recunoştinţă pentru primire şi colaborare. Îl salut pe Monseniorul Fabio Dal Cin, care s-a făcut interpret al sentimentelor voastre ale tuturor. Cu el îi salut pe ceilalţi prelaţi, preoţi, persoane consacrate, cu un gând special faţă de părinţii capucini, cărora le este încredinţată păzirea acestui ilustru sanctuar atât de îndrăgit de poporul italian. Sunt buni aceşti capucini! Mereu în confesional, mereu, până acolo încât tu intri în sanctuar şi mereu este cel puţin acolo, sau doi sau trei sau patru, dar mereu, fie în timpul zilei fie la sfârşitul zilei, şi aceasta este o muncă dificilă. Sunt buni şi le mulţumesc în special pentru această slujire preţioasă a confesionalului, continuată în timpul întregii zile. Mulţumesc! Şi vouă tuturor, cetăţeni din Loreto şi pelerini veniţi aici, vă adresez salutul meu cordial.

În această oază de tăcere şi de evlavie vin atâţia, din Italia şi din orice parte a lumii, pentru a lua forţă şi speranţă. Mă gândesc îndeosebi la tineri, la familii, la bolnavi.

Sfânta Casă este casa tinerilor, pentru că aici Fecioara Maria, tânăra plină de har, continuă să vorbească noilor generaţii, însoţind pe fiecare în căutarea propriei vocaţii. Pentru aceasta am voit să semnez aici Exortaţia apostolică rod al Sinodului dedicat tinerilor. Se intitulează "Christus vivit - Cristos trăieşte". În evenimentul Bunei-Vestiri apare dinamica vocaţiei exprimată în cele trei momente care au ritmat Sinodul: 1) ascultarea Cuvântului-proiectului lui Dumnezeu; 2) discernământul; 3) decizia.

Primul moment, cel al ascultării, este manifestat de acele cuvinte ale îngerului: "Nu te teme, Marie, [...] Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus" (v. 30-31). Întotdeauna Dumnezeu este cel care ia iniţiativa de a chema la urmarea sa. Dumnezeu este cel care ia iniţiativa, El ne precede mereu, El precede, El face drum în viaţa noastră. Chemarea la credinţă şi la un drum coerent de viaţă creştină sau de consacrare specială este o erupţie discretă, dar puternică a lui Dumnezeu în viaţa unui tânăr, pentru a-i oferi în dar iubirea sa. Trebuie să fim prompţi şi disponibili să ascultăm şi să primim glasul lui Dumnezeu, care nu se recunoaşte în zgomot şi în agitaţie. Planul său cu privire la viaţa noastră personală şi socială nu se percepe rămânând la suprafaţă, ci coborând la un nivel mai profund, unde acţionează forţele morale şi spirituale. Acolo Maria îi invită pe tineri să coboare şi să se sintonizeze cu acţiunea lui Dumnezeu.

Al doilea moment al oricărei vocaţii este discernământul, exprimat în cuvintele Mariei: "Cum va fi aceasta?" (v. 34). Maria nu se îndoieşte; întrebarea sa nu este o lipsă de credinţă, dimpotrivă, exprimă tocmai dorinţa sa de a descoperi "surprizele" lui Dumnezeu. În ea este atenţia de a percepe toate exigenţele proiectului lui Dumnezeu cu privire la viaţa sa, de a-l cunoaşte în toate faţetele sale, pentru a face mai responsabilă şi mai completă propria colaborare. Este atitudinea proprie a discipolului: fiecare colaborare umană la iniţiativa gratuită a lui Dumnezeu trebuie să se inspire dintr-o aprofundare a propriilor capacităţi şi aptitudini, conjugată cu conştiinţa că întotdeauna Dumnezeu este cel care dăruieşte, care acţionează; astfel şi sărăcia şi micimea celor pe care Domnul îi cheamă ca să-l urmeze pe calea evangheliei se transformă în bogăţia manifestării Domnului şi în forţa Atotputernicului.

Decizia este al treilea pasaj care caracterizează orice vocaţie creştină şi este explicat de răspunsul Mariei dat îngerului: "Fie mie după cuvântul tău" (v. 38). "Da"-ul său spus proiectului de mântuire al lui Dumnezeu, realizat prin intermediul Întrupării, este încredinţarea întregii sale vieţi lui. Este "da"-ul încrederii depline şi a disponibilităţii totale la voinţa lui Dumnezeu. Maria este modelul oricărei vocaţii şi inspiratoarea oricărei pastoraţii vocaţionale: tinerii care sunt în căutare sau se întreabă cu privire la viitorul lor, pot găsi în Maria pe cea care îi ajută să discearnă proiectul lui Dumnezeu cu privire la ei înşişi şi forţa pentru a adera la el.

Mă gândesc la Loreto ca la un loc privilegiat unde tinerii pot veni în căutarea propriei vocaţii, la şcoala Mariei! Un pol spiritual în slujba pastoraţiei vocaţionale. De aceea doresc ca să fie relansat Centrul "Ioan Paul al II-lea" în slujba Bisericii din Italia şi la nivel internaţional, în continuitate cu indicaţiile reieşite din Sinod. Un loc unde tinerii şi educatorii lor pot să se simtă primiţi, însoţiţi şi ajutaţi să discearnă. Pentru aceasta mai cer cu căldură fraţilor capucini o slujire în plus: slujirea de a extinde orarul de deschidere a bazilicii şi a Sfintei Case în timpul serii şi chiar a începutului nopţii atunci când sunt grupuri de tineri care vin să se roage şi să discearnă vocaţia lor. Sanctuarul Sfintei Case de la Loreto, şi din cauza situării sale geografice în centrul peninsulei, se prestează pentru a deveni, pentru Biserica din Italia, loc de propunere pentru o continuare a întâlnirilor mondiale ale tinerilor şi ale familiei. De fapt, este necesar ca entuziasmului pregătirii şi celebrării acestor evenimente să-i corespundă după aceea realizarea pastorală, care să dea trup bogăţiei conţinuturilor, prin propuneri de aprofundare, de rugăciune şi de împărtăşire.

Casa Marie este şi casa familiei. În situaţia delicată a lumii de astăzi, familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie asumă o importanţă şi o misiune esenţiale. Este necesar să se redescopere planul trasat de Dumnezeu pentru familie, pentru a-i reafirma măreţia şi caracterul de neînlocuit în slujba vieţii şi a societăţii. În casa din Nazaret, Maria a trăit multiplicitatea relaţiilor familiale ca fiică, logodnică, soţie şi mamă. Pentru aceasta fiecare familie, în diferitele sale componente, găseşte aici primire, inspiraţie de a trăi propria identitate. Experienţa familială a Sfintei Fecioare vrea să arate că familia şi tinerii nu pot să fie două sectoare paralele ale pastoraţiei din comunităţile noastre, ci trebuie să meargă strâns unite, pentru că foarte des tinerii sunt ceea ce o familie le-a dat lor în perioada creşterii. Această perspectivă recompune în unitate o pastoraţie vocaţională atentă să exprima faţa lui Isus în multiplele sale aspecte, ca preot, ca soţ, ca păstor.

Ca Mariei este casa bolnavilor. Aici găsesc primire cei care suferă în trup şi în spirit, şi Mama aduce tuturor milostivirea Domnului din generaţie în generaţie. Boala răneşte familia şi bolnavii trebuie să fie primiţi în familie. Vă rog, să nu cădem în acea cultură a rebutului care este propusă de multiplele colonizări ideologice care ne atacă astăzi. Casa şi familia sunt prima îngrijire a bolnavului în iubirea lui, în susţinerea lui, în încurajarea lui şi în îngrijirea lui. Iată pentru ce sanctuarul Sfintei Case este simbol al oricărei case primitoare şi sanctuar al bolnavilor. De aici le trimit lor, tuturor, pretutindeni în lume, un gând afectuos şi le spun: voi sunteţi în centrul lucrării lui Cristos, pentru că împărtăşiţi şi purtaţi în urma lui crucea de fiecare zi. Suferinţa voastră poate să devină o colaborare decisivă pentru venirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi surori! Vouă şi celor care sunt legaţi de acest sanctuar, Dumnezeu, prin intermediul Mariei, încredinţează o misiune în acest timp al nostru: să duceţi Evanghelia păcii şi a vieţii contemporanilor noştri adesea distraşi, cuprinşi de interese pământeşti sau cufundaţi într-un climat de ariditate spirituală. Este nevoie de persoane simple şi înţelepte, umile şi curajoase, sărace şi generoase. Aşadar, persoane care, la şcoala Mariei, primesc fără rezerve Evanghelia în propria viaţă. Astfel, prin sfinţenia poporului lui Dumnezeu, din acest loc vor continua să se răspândească în Italia, în Europa şi în lume mărturii de sfinţenie în orice stare de viaţă, pentru a reînnoi Biserica şi a însufleţi societatea cu plămada Împărăţiei lui Dumnezeu.

Sfânta Fecioară să-i ajute pe toţi, în special pe tineri, să parcurgă drumul păcii şi al fraternităţii întemeiate pe primire şi pe iertare, pe respectarea celuilalt şi pe iubirea care este dăruire de sine. Mama noastră, stea luminoasă de bucurie şi de seninătate, să dăruiască familiilor, sanctuare ale iubirii, binecuvântarea şi bucuria vieţii. Maria, izvorul oricărei mângâieri, să aducă ajutor şi întărire celor care sunt în încercare.

Cu acest intenţii, acum ne unim împreună în rugăciunea Angelus.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 458.