Papa Francisc: Angelus (24 martie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această a treia duminică din Postul Mare (cf. Lc 13,1-9) ne vorbeşte despre milostivirea lui Dumnezeu şi despre convertirea noastră. Isus relatează parabola smochinului neroditor. Un om a plantat un smochin în via sa şi cu atâta încredere în fiecare vară merge să caute roadele sale, dar nu le găseşte, pentru că acel pom este neroditor. Determinat de acea dezamăgire repetată timp de trei ani, se gândeşte aşadar să taie smochinul, pentru a planta un altul. Deci îl cheamă pe viticultorul care se află în vie şi îi exprimă insatisfacţia sa, spunându-i să taie pomul, aşa încât să nu ocupe terenul degeaba. Însă viticultorul îi cere stăpânului să aibă răbdare şi în cere o prorogare de un an, în timpul căruia el însuşi se va preocupa să rezerve o îngrijire mai atentă şi delicată smochinului, pentru a stimula productivitatea sa. Aceasta este parabola. Ce reprezintă această parabolă? Ce reprezintă personajele din această parabolă?

Stăpânul îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl şi viticultorul este imagine a lui Isus, în timp ce smochinul este simbol al omenirii indiferente şi uscate. Isus mijloceşte la Tatăl în favoarea omenirii - şi face asta mereu - şi îl roagă să aştepte şi să-i mai acorde timp, pentru ca în ea să poată răsări roadele iubirii şi dreptăţii. Smochinul pe care stăpânul din parabolă vrea să-l extirpe reprezintă o existenţă sterilă, incapabilă să dăruiască, incapabilă să facă binele. Este simbol al celui care trăieşte pentru el însuşi, sătul şi liniştit, aşezat în propriile comodităţi, incapabil să-şi îndrepte privirea şi inima spre cei care sunt lângă el şi se află în condiţie de suferinţă, de sărăcie, de necaz. Acestei atitudini de egoism şi de sterilitate spirituală se contrapune marea iubire a viticultorului faţă de smochin: îl face pe stăpân să aştepte, are răbdare, ştie să aştepte, îi dedică timpul său şi munca sa. Promite stăpânului să aibă o grijă deosebită de acel pom nefericit.

Şi această asemănare a viticultorului manifestă milostivirea lui Dumnezeu, care ne lasă nouă un timp pentru convertire. Noi toţi avem nevoie să ne convertim, să facem un pas înainte, şi răbdarea lui Dumnezeu, milostivirea, ne însoţeşte în asta. În pofida sterilităţii, care uneori marchează existenţa noastră, Dumnezeu are răbdare şi ne oferă posibilitatea de a ne schimba şi de a face progrese pe drumul binelui. Însă amânarea implorată şi acordată aşteptând ca pomul în sfârşit să aducă roade indică şi urgenţa convertirii. Viticultorul îi spune stăpânului: "Mai lasă-l şi anul acesta" (v. 8). Posibilitatea convertirii nu este nelimitată; de aceea este necesar s-o percepem imediat; altminteri ea ar fi pierdută pentru totdeauna. Noi putem să ne gândim în acest Post Mare: ce trebuie să fac eu pentru a mă apropia mai mult de Domnul, pentru a mă converti, pentru "a tăia" acele lucruri care nu merg? "Nu, nu, eu voi aştepta următorul Post Mare". Dar vei fi viu în următorul Post Mare? Să ne gândim astăzi, fiecare dintre noi: ce trebuie să fac în faţa acestei milostiviri a lui Dumnezeu care mă aşteaptă şi care iartă mereu? Ce trebuie să fac? Noi putem să avem mare încredere în milostivirea lui Dumnezeu, dar fără a abuza de ea. Nu trebuie să justificăm lenea spirituală, ci să mărim angajarea noastră de a corespunde cu promptitudine acestei milostiviri cu sinceritatea inimii.

În timpul Postului Mare Domnul ne invită la convertire. Fiecare dintre noi trebuie să se simtă interpelat de această chemare, corectând ceva în propria viaţă, în propriul mod de a gândi, de a acţiona şi de a trăi relaţiile cu aproapele. În acelaşi timp, trebuie să imităm răbdarea lui Dumnezeu care are încredere în capacitatea tuturor de a se putea "ridica din nou" şi a relua drumul. Dumnezeu este Tată şi nu stinge flacăra slabă, ci însoţeşte şi îngrijeşte pe cel care este slab pentru ca să se întărească şi să aducă propria contribuţie de iubire comunităţii. Fecioara Maria să ne ajute să trăim aceste zile de pregătire pentru Paşte ca un timp de reînnoire spirituală şi de deschidere încrezătoare la harul lui Dumnezeu şi la milostivirea sa!

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Din 27 februarie sunt în desfăşurare în Nicaragua colocvii importante pentru a rezolva grava criză socio-politică în care se află ţara. Însoţesc cu rugăciunea iniţiativa şi încurajez părţile să găsească o soluţie paşnică pentru binele tuturor cât mai curând.

Ieri la Tarragona, Spania, a fost beatificat Mariano Mullerat i Soldevila, tată de familie şi medic, tânăr, a murit la 39 de ani, care s-a îngrijit de suferinţele fizice şi morale ale fraţilor, mărturisind cu viaţa şi cu martiriul primatul carităţii şi al iertării. Un exemplu pentru noi, pe care atât de mult de costă să iertăm, pentru noi toţi. El să mijlocească pentru noi şi să ne ajute să parcurgem drumurile iubirii şi fraternităţii, în pofida dificultăţilor şi suferinţelor. Aplauze pentru noul fericit!

Astăzi se celebrează Ziua în amintirea misionarilor martiri. În cursul anului 2019, în toată lumea numeroşi episcopi, preoţi, surori şi credincioşi laici au îndurat violenţe; în timp ce au fost ucişi patruzeci de misionari, aproape dublu decât în anul precedent. A aminti acest calvar contemporan al fraţilor şi surorilor persecutaţi sau ucişi din cauza credinţei lor în Isus, este o obligaţie de recunoştinţă pentru toată Biserica, dar şi un stimulent de a mărturisi cu curaj credinţa noastră şi speranţa noastră în Cel care pe Cruce a învins pentru totdeauna ura şi violenţa cu iubirea sa.

Să ne rugăm pentru numeroasele victime ale ultimelor atentate inumane petrecute în Nigeria şi în Mali. Domnul să primească aceste victime, să-i vindece pe răniţi, să-i mângâie pe rude şi să convertească inimile inumane. Să ne rugăm: "Bucură-te, Marie...".

Vă salut pe voi toţi, care sunteţi din Roma, din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi pelerinii din Pola (Croaţia), Coslada (Spania) şi comunitatea Seminarului Pontifical Francez. Salut credincioşii din Dogana, Carpi, Faenza, Castellammare di Stabia; grupul de femei asociate pentru a înfrunta împreună patologia lor deosebită; scoutiştii din Campobasso, miruiţii din Cervarese Santa Croce, tinerii de la mărturisirea de credinţă din Renate, Veduggio şi Rastignano, elevii din Institutele Fraţilor Şcolilor Creştine din Torino şi Vercelli şi pe cei din şcoala S. Dorotea din Montecchio Emilia.

Mâine, sărbătoarea Bunei Vestiri, voi merge la Loreto, în Casa Fecioarei. Am ales acest loc pentru semnarea exortaţiei apostolice dedicate tinerilor. Cer rugăciunea voastră, pentru ca "da"-ul Mariei să devină "da"-ul atâtora dintre noi.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 451.