Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa Francisc: Omilia la Miercurea Cenușii (6 martie 2019)

"Sunați din trâmbiță, consacrați un post" (Il 2,15), spune profetul în prima lectură. Postul Mare se deschide cu un sunet strident, cel al unei trâmbițe care nu mângâie urechile, ci convoacă un post. Este un sunet puternic, care vrea să încetinească viața noastră care aleargă mereu, dar adesea nu știe bine încotro. Este o chemare să ne oprim - un "oprește-te!" -, să mergem la esențial, să postim de la superfluul care distrage. Este un deșteptător pentru suflet.

La sunetul acestui deșteptător se adaugă mesajul pe care Domnul îl transmite prin gura profetului, un mesaj scurt și din inimă: "Întoarceți-vă la mine" (v. 12). A ne întoarce. Dacă trebuie să ne întoarcem, înseamnă că am mers în altă parte. Postul Mare este timpul pentru a regăsi ruta vieții. Pentru că în parcursul vieții, ca în fiecare drum, ceea ce contează cu adevărat este a nu pierde din vedere ținta. În schimb când în călătorie ceea ce interesează este a privi peisajul sau a se opri pentru a mânca, nu se merge departe. Fiecare dintre noi poate să se întrebe: pe drumul vieții, caut ruta? Sau mă mulțumesc să trăiesc cu ziua, gândindu-mă numai să mă simt bine, să rezolv vreo problemă sau să mă distrez un pic? Care este ruta? Oare căutarea sănătății, care astăzi atâția spun că vine înainte de orice dar care mai devreme sau mai târziu va trece? Oare bunurile și bunăstarea? Dar nu suntem în lume pentru asta. Întoarceți-vă la mine, spune Domnul. La mine. Domnul este ținta călătoriei noastre în lume. Ruta trebuie trasată după el.

Pentru a regăsi ruta, astăzi ne este oferit un semn: cenușa pe cap. Este un semn care ne face să ne gândim la ce anume avem în cap. Gândurile noastre urmăresc adesea lucruri trecătoare, care pleacă și vin. Stratul subțire de cenușă pe care-l vom primi este pentru a ne spune, cu delicatețe și adevăr: din atâtea lucruri pe care le ai prin cap, în urma cărora în fiecare zi alergi și te frămânți, nu va rămâne nimic. Oricât te frămânți, de la viață nu vei duce cu tine nicio bogăție. Realitățile pământești dispar, ca praful în vânt. Bunurile sunt provizorii, puterea trece, succesul apune. Cultura aparenței, dominantă astăzi, care induce să se trăiască pentru lucrurile care trec, este o mare înșelare. Pentru că este ca o flacără: o dată terminată, rămâne numai cenușă. Postul Mare este timpul pentru a ne elibera de iluzia de trăi urmărind praful. Postul Mare înseamnă a redescoperi că suntem făcuți pentru focul care arde mereu, nu pentru cenușa care imediat se stinge; pentru Dumnezeu, nu pentru lume; pentru veșnicia cerului, nu pentru înșelăciunea pământului; pentru libertatea de fii, nu pentru sclavia lucrurilor. Putem să ne întrebăm astăzi: de care parte mă aflu? Trăiesc pentru foc sau pentru cenușă?

În această călătorie de întoarcere la esențial care este Postul Mare, Evanghelia propune trei etape, pe care Domnul ne cere să le parcurgem fără ipocrizia, fără ficțiuni: pomana, rugăciunea, postul. La ce anume folosesc? Pomana, rugăciunea și postul ne duc la singurele trei realități care nu dispar. Rugăciunea ne leagă cu Dumnezeu; caritatea ne leagă cu aproapele; postul ne leagă cu noi înșine. Dumnezeu, frații, viața mea: iată realitățile care nu se termină în nimic, pe care trebuie investit. Iată unde ne invită Postul Mare să privim: spre sus, cu rugăciunea, care eliberează de o viață orizontală, plată, unde se găsește timp pentru eu dar este uitat Dumnezeu. Și apoi spre celălalt, cu caritatea, care eliberează de vanitatea averii, de la a crede că lucrurile merg bine dacă merg bine pentru mine. În sfârșit, ne invită să privim înăuntru, cu postul, care eliberează de alipirile de lucruri, de mondenitatea care anesteziază inima. Rugăciune, caritate, post: trei investiții pentru o comoară care durează.

Isus a spus: "Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră" (Mt 6,21). Inima noastră se îndreaptă mereu într-o direcție: este ca o busolă în căutare de orientare. Putem s-o comparăm și cu un magnet: are nevoie să se lipească de ceva. Dar dacă se lipește numai de lucrurile pământești, mai devreme sau mai târziu devine sclav al lor: lucrurile de care trebuie să ne slujim devin lucruri de slujit. Aspectul exterior, banii, cariera, distracțiile: dacă trăim pentru ele, vor deveni idoli care ne folosesc, sirene care ne vrăjesc și apoi ne trimit la derivă. În schimb, dacă inima se lipește de ceea ce nu trece, ne regăsim pe noi înșine și devenim liberi. Postul Mare este timpul de har pentru a elibera inima de vanități. Este timp de vindecare de dependențele care ne seduc. Este timp pentru a ne îndrepta privirea spre ceea ce rămâne.

Așadar unde să ne îndreptăm privirea de-a lungul drumului din Postul Mare? Este simplu: spre Răstignit. Isus pe cruce este busola vieții, care ne orientează spre cer. Sărăcia lemnului, tăcerea Domnului, despuierea sa din iubire ne arată necesitatea unei vieți mai simple, liberă de prea multele preocupări față de lucruri. Isus de pe cruce ne învață curajul puternic al renunțării. Pentru că încărcați cu poveri prea mari nu vom merge niciodată înainte. Avem nevoie să ne eliberăm de tentaculele consumismului și de lațurile egoismului, de la a vrea tot mai mult, de la a nu ne mulțumi niciodată, de inima închisă în fața nevoilor săracului. Isus, care pe lemnul crucii arde de iubire, ne cheamă la o viață înflăcărată de el, care nu se pierde printre cenușa lumii; o viață care arde de caritate și nu se stinge în mediocritate. Este greu de trăit așa cum cere el? Da, este dificil, dar conduce la țintă. Ne arată asta Postul Mare. Ea începe cu cenușa, dar la sfârșit ne duce la focul din noaptea de Paști; să descoperim că, în mormânt, trupul lui Isus nu devine cenușă, ci învie glorios. Este valabil și pentru noi, care suntem pământ: dacă noi cu fragilitățile noastre ne întoarcem la Domnul, dacă luăm calea iubirii, vom îmbrățișa viața care nu apune. Și cu siguranță vom fi în bucurie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

* * *

Considerație la Miercurea Cenușii - 2019

Postul Mare, timp de pocăință și de reflecție

Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare 2019

Conferință de presă de prezentare a Mesajului Sfântului Părinte pentru Postul Mare

Itinerar spiritual în timpul Postului Mare pentru tineri: Îmbrățișați de Cristos (versiune online și ca aplicație)

Itinerar spiritual pentru Postul Mare adresat tinerilor


 

lecturi: 524.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat