Papa Francisc: Angelus (3 martie 2019)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi prezintă parabole scurte, cu care Isus vrea să le indice discipolilor săi drumul care trebuie parcurs pentru a trăi cu înţelepciune. Cu întrebarea: "Poate un orb să conducă un alt orb?" (Lc 6,39), el vrea să sublinieze că un conducător nu poate fi orb, ci trebuie să vadă bine, adică trebuie să aibă înţelepciunea pentru a conduce cu înţelepciune, altminteri riscă să provoace daune persoanelor care se încred în el. Astfel Isus atrage atenţia celor care au responsabilităţi educative sau de comandă: păstorii de suflete, autorităţile publice, legislatorii, învăţătorii, părinţii, îndemnându-i să fie conştienţi de rolul lor delicat şi să discearnă mereu drumul corect pe care să conducă persoanele.

Şi Isus împrumută o expresie sapienţială pentru a se indica pe sine însuşi ca model de învăţător şi conducător care trebuie urmat: "Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său" (v. 40). Este o invitaţie de a urma exemplul său şi învăţătura sa pentru a fi conducători siguri şi înţelepţi. Şi această învăţătură este cuprinsă mai ales în predica de pe câmpie, pe care de trei duminici liturgia ne-o propune în Evanghelie, indicând atitudinea blândeţii şi a milostivirii pentru a fi persoane sincere, umile şi drepte. În textul de astăzi găsim o altă frază semnificativă, aceea care îndeamnă să nu fim îngâmfaţi şi ipocriţi. Spune aşa: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău?" (v. 41). De atâtea ori, ştim cu toţii, este mai uşor sau comod a observa şi a condamna defectele şi păcatele altuia, fără a reuşi să le vedem pe ale noastre cu tot atâta luciditate. Noi ascundem mereu defectele noastre, le ascundem chiar de noi înşine; în schimb, este uşor a vedea defectele altuia. Ispita este aceea de a fi indulgenţi cu noi înşine - mânecă largă cu noi înşine - şi duri cu ceilalţi. Este mereu util să-l ajutăm pe aproapele cu sfaturi înţelepte, dar în timp ce observăm şi corectăm defectele aproapelui nostru, trebuie să fim conştienţi şi noi că avem defecte. Dacă eu cred că nu am defecte, nu pot să-i condamn sau să-i corectez pe ceilalţi. Toţi avem defecte: toţi. Trebuie să fim conştienţi de asta şi, înainte de a-i condamna pe ceilalţi, trebuie să ne privim pe noi înşine înăuntru. Astfel putem să acţionăm în mod credibil, cu umilinţă, mărturisind caritatea.

Cum putem înţelege dacă ochiul nostru este liber sau dacă este împiedicat de o bârnă? Tot Isus ne spune: "Nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii" (v. 43-44). Fructele sunt acţiunile, dar şi cuvintele. Şi din cuvinte se cunoaşte calitatea pomului. De fapt, cine este bun scoate din inima sa şi din gura sa binele şi cine este rău scoate răul, practicând exerciţiul cel mai vătămător între noi, care este murmurarea, bârfa, a vorbi de rău despre alţii. Asta distruge; distruge familia, distruge şcoala, distruge locul de muncă, distruge cartierul. De la limbă încep războaiele. Să ne gândim un pic, noi, la această învăţătură a lui Isus şi să ne punem întrebarea: eu vorbesc rău despre alţii? Eu încerc mereu să-i murdăresc pe alţii? Pentru mine este mai uşor să văd defectele altuia decât pe ale mele? Şi să încercăm să ne corectăm măcar un pic: ne va face bine tuturor.

Să invocăm susţinerea şi mijlocirea Mariei pentru a-l urma pe Domnul pe acest drum.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut pe voi toţi, care proveniţi din Roma, din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi pelerinii din Varşovia, Madrid, Ibiza şi Formentera.

Salut comunitatea din Seminarul mic din Dieceza de Otranto aflată în pelerinaj la Roma cu părinţii.

Astăzi sunt prezente atâtea parohii italiene, atâţia tineri de la Mir şi atâţia elevi din şcoli. Nu-mi este posibil să numesc fiecare grup, dar vă mulţumesc tuturor pentru prezenţa voastră şi vă încurajez să mergeţi cu bucurie, cu generozitate, mărturisind pretutindeni bunătatea şi milostivirea Domnului.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 555.