Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Conferință de presă a Sfântului Părinte Francisc în zborul de întoarcere din călătoria apostolică în Panama (27 ianuarie 2019)

Gisotti:

Bună seara!

Sfinte Părinte, încă avem în urechi strigătul "la juventud del Papa", "la juventud de Jesucristo", așa cum a spus și mons. Ulloa [arhiepiscop de Panama]. Această mare bucurie, intensă din aceste zile care au dat atâta energie. Și cred că toți am văzut pe fața dumneavoastră bucuria acestei întâlniri, ca și pe fețele tinerilor. Eu am adus aici ceva ce mulți dintre jurnaliști, cred că aproape toți, cunosc: Acesta nu va fi un document care intră în magisteriul papei, însă este un document la care știu că dumneavoastră, Sanctitate, țineți mult. Acesta este un cântec pe care l-a scris o tânără din Honduras, Marta Avila, a cărei imagine v-am dat-o ieri. Acest cântec este practic un cântec împotriva agresivității și a fost cam semnul unei întâlniri a papei cu Scholas Occurrentes. Asta pentru a spune cum a fost prezent și elementul durerii acestor tineri, precum și acela al bucuriei pe care am văzut-o în atâtea ocazii. Vreau să vă spun numai o imagine care m-a lovit mult, Sfinte Părinte: când dumneavoastră treceați cu papamobilul și salutați, vedeam atâția tineri care după ce v-au salutat, eventual chiar și pentru o clipă, se îmbrățișau. Acest lucru m-a atins: adică împărtășirea bucuriei, tinerii care se îmbrățișau după ce v-au văzut chiar și numai pentru o clipă. Asta este probabil o lecție pentru noi, adulții. Tinerii, când sunt fericiți, împărtășesc bucuria, nu o țin pentru ei: asta este ceva ce voiam să împărtășesc cu dumneavoastră și cu jurnaliștii.

Sfinte Părinte, dumneavoastră ați avut - printre multele surprize pe care ni le-ați făcut în aceste zile - și o întâlnire cu UNICEF, chiar în ultimele momente ale salutului de rămas-bun, în nunțiatură.

Nu știu dacă înainte de a da cuvântul jurnaliștilor cu întrebările, vreți adresați câteva cuvinte de salut...

Papa Francisc:

Bună seara și apoi odihnă plăcută pentru că este sigur că toți sunt obosiți, după această călătorie așa de tare. Mulțumesc pentru munca voastră. Am trăit lucruri pe care nu mi le imaginam, surprize, ca această tânără de 16 ani din Honduras: victimă a agresivității, care a cântat cu o voce foarte frumoasă un cântec pe care l-a scris ea. Precum și întâlnirea, înainte de a ieși din nunțiatură, cu persoane de la UNICEF din America Centrală, cu câteva mărturii a doi tineri și apoi ai celor care lucrează: am auzit lucruri care ating inima. A fost o călătorie puternică. Cuvântul vă aparține.

Gisotti:

O călătorie care are atâtea călătorii înăuntru; deci, vă rog să rămâneți la tema acestei călătorii care a reprezentat lumea prin tinerii care erau prezenți. Desigur, primul cuvânt aparține presei locale, din Panama: Edwin Cabrera Uribe de la Radiopanamá. Vă va adresa două întrebări în numele întregului grup al jurnaliștilor panamezi. Mulțumesc, Edwin.

Edwin Cabrera Uribe (în spaniolă)

Sfinte Părinte, înainte de toate multe mulțumiri, în numele celor șase colegi și al meu, ca panamezi. Ceea ce dumneavoastră ne-ați dăruit este mare, foarte mare. Întrebarea: Sfinte Părinte, dumneavoastră ați vorbit astăzi voluntarilor spunându-le că ei au trăit o misiune, o misiune. Le-ați spus: "Acum știți cum bate inima atunci când se trăiește o misiune". Întrebarea este: care a fost misiunea papei Francisc în Panama? Ce anume v-a impresionat? Ce anume v-a înduioșat? Papa Francisc a împlinit misiunea sa la ZMT centro-americană? Pentru că s-a desfășurat în Panama, dar încă din Polonia s-a spus că era centro-americană. Și pe drum avem o misiune suspendată cu Nicaragua, nu este adevărat?

Papa Francisc: (în spaniolă)

Misiunea mea într-o ZMT este misiunea lui Petru, care este să întărească în credință. Și asta nu se face cu indicații reci și poruncitoare, ci lăsându-mi atinsă inima și răspunzând la ceea ce se întâmplă acolo. Eu nu concep, pentru că eu o trăiesc așa, eu nu concep, îmi este greu să mă gândesc că vreunul poate să împlinească o misiune numai cu capul. Pentru a îndeplini o misiune trebuie să simți, și când simți, ești lovit. Te lovește viața, te lovesc problemele... În aeroport îl salutam pe președinte și mi-au adus un copil african, simpatic, mic așa. Mi-au spus: "Uitați, acest copil trecea granița Columbiei, mama a murit și el a rămas singur. Are 5 ani. El este din Africa, însă încă nu știm din ce țară, pentru că nu vorbește nici engleză, nici portugheză, nici franceză. Vorbește numai limba tribului său. L-am cam adoptat noi". Un copil cu figură vicleană, se mișca bine... Însă drama unui copil abandonat de viață, pentru că mama sa a murit și polițistul l-a predat autorităților pentru ca să se îngrijească de el. Aceasta te lovește și astfel misiunea începe să capete culoare, își spune ceva, te mângâie. Nu este un lucru raționat. Misiunea mereu te implică. Cel puțin pe mine mă implică. Poate pentru că sunt "italian" și îmi vine dinăuntru și mă implic. Eu spun mereu tinerilor: voi ceea ce faceți în viață trebuie să faceți mergând și cu trei limbaje: cel al capului, cel al inimii, cel al mâinii. Și cele trei limbaje armonizate, în așa fel încât să gândiți ceea ce simțiți și ceea ce faceți, să simțiți ceea ce gândiți și ceea ce faceți, să faceți ceea ce simțiți și ceea ce gândiți. Nu știu să fac un bilanț al misiunii. Eu cu toate acestea merg la rugăciune și rămân acolo în fața Domnului, uneori adorm în fața Domnului, dar ducând toate aceste lucruri pe care le-am trăit în misiune și îi cer ca el să întărească în credință prin intermediul meu. Așa este cum înțeleg eu misiunea papei și cum o trăiesc eu. Au fost cazuri, de exemplu, în care au fost prezentate dificultăți de tip dogmatic, și eu nu mă simt în stare să răspund numai cu rațiunea, îmi vine în mod spontan să acționez într-un alt mod.

Edwin Cabrera Uribe: (în spaniolă)

În general, ZMT din Panama a răspuns la așteptările dumneavoastră?

Papa Francisc: (în spaniolă)

Evident, termometrul pentru a vedea dacă o călătorie a răspuns la așteptări este oboseala, iar eu sunt distrus!

Edwin Cabrera Uribe: (în spaniolă)

Și în sfârșit, Sfinte Părinte, o problemă comună în toată America Centrală, inclusiv Panama și bună parte din America Latină: sarcinile fetelor, ale fetelor tinere, sarcini precoce. Numai în Panama au fost 10.000 anul trecut și în America Centrală n-a fost diferit. Contestatarii Bisericii Catolice învinovățesc Biserica pentru că se opune educației sexuale în școli. Biserica Catolică gestionează multe școli și universități în America Latină. Aș vrea să cunosc opinia papei Francisc despre tema educației sexuale?

Papa Francisc: (în spaniolă)

Eu cred că în școli trebuie făcută educație sexuală. Sexul este un dar al lui Dumnezeu, nu este un monstru, este un dar al lui Dumnezeu pentru a iubi. Apoi faptul că unii îl folosesc pentru a câștiga bani sau a exploata pe alții este o altă problemă. Însă trebuie oferită o educație sexuală obiectivă, așa cum este, fără colonizări ideologice. Pentru că dacă în școli se dă educație sexuală plină de colonizări ideologice, distrugi persoana. Sexul ca dar al lui Dumnezeu trebuie să fie educat, nu cu rigiditate, a educa vine de la "e-ducere", a scoate ceea ce este mai bun din persoană și a o însoți pe drum. Problema este în responsabilii educației, atât la nivel național cât și local sau din fiecare unitate școlară: ce învățători se aleg pentru această misiune și ce cărți de text... Eu am văzut de toate culorile. Există lucruri care maturizează și lucruri care dăunează. Cred că asta... Nu știu dacă este obiectiv sau nu, ca să nu fie educație sexuală în Panama și spun asta fără a intra în problemele politice din Panama. Trebuie să se aibă educație sexuală pentru copii. Idealul este ca să înceapă acasă, cu părinții. Nu este posibil întotdeauna, din cauza atâtor situații ale familiei, sau pentru că nu știu cum să facă asta. Școală înlocuiește asta, și trebuie să facă asta, altminteri va rămâne un gol care după aceea va fi umplut de orice ideologie.

Gisotti:

Sfinte Părinte, acum vă adresează întrebarea Javier Brocal, de la Romereports.

Javier Martínez-Brocal:

Sfinte Părinte, aș vrea mai întâi să vă dau o veste bună: ați depășit recordul, pentru că în patru zile - au fost suficiente numai patru zile pentru a cuceri inima acestei țări, Panama. Aș vrea să vă adresez o întrebare. O spun în italiană, pentru că de acum răspunsurile sunt în italiană. În aceste zile dumneavoastră ați vorbit cu atâtea persoane, cu atâția tineri; cu siguranță ați vorbit și cu mulți care se îndepărtează de Biserică sau care au dificultăți. După părerea dumneavoastră, care este dificultatea pe care o au tinerii, care sunt motivele care îi îndepărtează de Biserică? Mulțumesc.

Papa Francisc:

Motivele sunt multe! Unele sunt personale, dar cel mai general, primul cred că este lipsa de mărturie a creștinilor, a preoților, a episcopilor. Nu spun a papilor pentru că e prea mult (râd), dar și a lor. Lipsa de mărturie. Dacă un păstor face pe antreprenorul sau organizatorul unui plan pastoral, dacă un păstor nu este aproape de oameni, acest păstor nu dă mărturie de păstor; păstorul trebuie să fie cu oamenii, păstor și turmă, s-o spunem cu acești termeni. Păstorul trebuie să fie în fața turmei, pentru a indica drumul; în mijlocul turmei, pentru a simți mirosul oamenilor și a înțelege ce anume simt oamenii, de ce anume au nevoie, cum simt; și în spatele turmei pentru a păzi. Dar dacă un păstor nu trăiește cu pasiune, oamenii se simt abandonați sau cu o anumită senzație de dispreț, se simt orfani. Am subliniat păstorii, dar și creștinii, catolicii ipocriți, care merg în fiecare duminică la Liturghie și apoi nu plătesc al treisprezecelea salariu, plătesc la negru, exploatează oamenii, apoi merg în Caraibe, nu numai "la papers" [pentru afaceri], ci în concediu, cu exploatarea oamenilor... "Dar eu sunt catolic, merg în fiecare duminică la Liturghie!". Dacă tu faci asta, dai o contra-mărturie. Și asta este după părerea mea ceea ce îndepărtează mai mult pe oameni de Biserică. Și laicii, toți... Eu aș spune: nu spune că ești un catolic dacă nu dai mărturie; spune: eu sunt de educație catolică, dar sunt lânced, sunt monden, cer scuze, nu priviți la mine ca model. Asta trebuie spus. Mie îmi este frică de catolicii care se cred perfecți. Însă istoria se repetă: același lucru i se întâmpla lui Isus cu învățătorii legii. "Îți mulțumesc, Doamne, pentru că nu sunt ca acest sărman păcătos". Nu merge. Aceasta este lipsa de mărturie. Există alte motive, dificultăți personale, uneori. Dar cel mai general este acesta.

Gisotti:

Sfinte Părinte, acum vă adresează întrebarea Caroline Pigozzi de la "Paris Match".

Papa Francisc:

Înainte de toate vreau să vă mulțumesc. L-am întâlnit pe părintele Benoist de Sinety, a concelebrat cu mine... este un om bun... precum și cei două sute de tineri din Paris.

Caroline Pigozzi:

Este foarte fericit și are o altă scrisoare pentru dumneavoastră, Sanctitate, pe care v-o voi da săptămâna viitoare, pentru că trebuie s-o scrie...

Papa Francisc:

Foarte bine. Mulțumesc pentru că mi-ați dat cartea aceea [Benoist de Sinety, Il faut que des voix s'él?vent. Accueil des migrants, un appel au courage, Paris 2018].

Caroline Pigozzi:

Oricum, Sfinte Părinte, am văzut timp de patru zile atâția tineri rugându-se cu multă intensitate. Printre ei există probabil unii care vor să îmbrățișeze viața călugărească, se poate crede că un anumit număr are vocația. Dar poate că vreunul ezită crezând că este un drum dificil deoarece nu se poate căsători. Este posibil să ne gândim că în Biserica Catolică, urmând ritul oriental, dumneavoastră veți permite bărbaților căsătoriți să devină preoți?

Papa Francisc:

În Biserica Catolică, în ritul oriental, pot să facă asta și se face opțiunea, celibatară sau ca soț - înainte de diaconat.

Caroline Pigozzi:

Dar acum, cu Biserica Catolică de rit latin, se poate crede că dumneavoastră veți vedea acea decizie?

Papa Francisc:

De rit latin... Îmi vine în minte o frază a sfântului Paul al VI-lea: "Prefer să-mi dau viața înainte de a schimba legea celibatului". Mi-a venit în minte și vreau s-o spun, pentru că este o frază curajoasă, într-un moment mai dificil decât acesta, era în anii 1968-1970... Personal, cred că celibatul este un dar oferit Bisericii. În al doilea rând, eu nu sunt de acord să se permită celibatul opțional, nu. Ar rămâne numai vreo posibilitate în locurile foarte îndepărtate, mă gândesc la insulele din Pacific... Dar una este a gândi când există necesitate pastorală, acolo, păstorul trebuie să se gândească la credincioși. Este o carte a părintelui Lobinger [episcopul Fritz Lobinger, Preti per domani, EMI, 2009], interesantă - acesta este un lucru în discuție între teologi, nu este decizia mea. Decizia mea este: celibatul opțional înainte de diaconat nu. Este ceva al meu, personal, eu n-aș face-o, asta rămâne clar. Sunt un "închis"? Poate. Nu mă simt să stau în fața lui Dumnezeu cu această decizie. Întorcându-ne la părintele Lobinger, a spus: "Biserica face Euharistia și Euharistia face Biserica". Dar unde nu este Euharistia, în comunități - gândiți-vă dumneavoastră, Caroline, la insulele din Pacific...

Caroline Pigozzi:

... și în Amazonia...

Papa Francisc:

... poate că acolo... în atâtea locuri, spune Lobinger: cine face Euharistia? În acele comunități "directorii", să spunem, organizatorii acelor comunități sunt diaconi sau surori sau laici, direct. Și Lobinger spune: se poate hirotoni un bătrân căsătorit - este teza sa - s-ar putea hirotoni un bătrân căsătorit, dar numai care să exercite munus sanctificandi, adică să celebreze Liturghia, să administreze sacramentul Reconcilierii și să dea Ungerea Bolnavilor. Hirotonirea sacerdotală dă cele trei munera: regendi - a conduce, păstorul -; docendi - a învăța - și sanctificandi. Asta vine cu hirotonirea. Episcopul i-ar da numai facultățile pentru munus sanctificandi: aceasta este teza, cartea este interesantă. Și probabil poate ajuta să se gândească problema. Cred că problema trebuie să fie deschisă în acest sens, unde există problemă pastorală, din cauza lipsei de preoți. Nu spun că trebuie să se facă, pentru că n-am reflectat, nu m-am rugat suficient cu privire la asta. Însă teologii trebuie să studieze. Un exemplu este părintele Lobinger... el era un fidei donum din Africa de Sud... este deja bătrân. Dau acest exemplu pentru a semnifica punctele în care trebuie să se facă. Vorbeam cu un oficial de la Secretariatul de Stat, un episcop, care a trebuit să lucreze într-o țară comunistă la începutul revoluției; când am văzut cum mergea acea revoluție - în anii Cincizeci, mai mult sau mai puțin - episcopii au hirotonit în secret țărani, buni, religioși. Apoi, după ce a trecut criza, după treizeci de ani, treaba s-a rezolvat. Și îmi spunea emoția pe care a avut-o atunci când, la o concelebrare îi vedea pe acești țărani, cu mâinile de țăran, care îmbrăcau alba pentru a concelebra cu episcopii. În istoria Bisericii acest lucru a existat. Este un lucru de studiat, de gândit și de făcut rugăciune.

Caroline Pigozzi:

... sunt și acei protestanți căsătoriți care devin catolici...

Papa Francisc:

Da, dumneavoastră mă întrebați despre ceea ce a făcut papa Benedict, este adevărat. Eu uitasem asta: Anglicanorum coetibus, preoții anglicani deveniți catolici și care mențin viața [conjugală], ca și cum ar fi orientali. Îmi amintesc într-o audiență de miercuri că am văzut atâția, cu colar, și atâtea femei cu ei și copii ținându-i de mână pe preoți..., și mi-au explicat cum era treaba. Este adevărat: mulțumesc pentru că mi-ați amintit asta.

Gisotti:

Acum vă adresează întrebarea Lena Klimkeit de la DPA.

Lena Klimkeit:

Sfinte Părinte, în timpul lui Via Crucis, vineri, un tânăr a rostit cuvinte foarte puternice despre avort; vreau să le repet o clipă: "Există un mormânt care strigă la cer și denunță cruzimea teribilă a omenirii, este mormântul care se deschide în sânul mamelor din care se smulge o viață nevinovată. Dumnezeu să ne dea harul să ne umanizăm cu adevărat, să apărăm cu fermitate viața și să facem în așa fel încât legile care ucid viața nevinovată să fie eliminate pentru totdeauna". Aceasta este o poziție foarte radicală, după părerea mea. Mă întreb, și aș vrea să vă întreb, dacă această poziție respectă și suferința femeilor aflate în această situație și dacă ea corespunde mesajului milostivirii?

Papa Francisc:

Mesajul milostivirii este pentru toți, și pentru persoana umană care este în gestație. Este pentru toți. După ce s-a făcut acest faliment există totuși milostivire. Însă o milostivire dificilă, pentru că problema nu este de a da iertarea, ci de a însoți o femeie care a conștientizat că a avortat. Sunt drame teribile. Odată am auzit un medic care vorbea despre o teorie conform căreia - nu-mi amintesc bine... - o celulă a fătului abia zămislit merge la măduva spinării a mamei și acolo primește o amintire și fizică. Aceasta este o teorie, dar pentru a spune: o femeie atunci când se gândește la ceea ce a făcut... Eu îți spun adevărul: trebuie să fii în confesional și tu trebuie să dai mângâiere acolo, să nu pedepsești nimic. Pentru aceasta eu am deschis facultatea de a ierta [de păcatul] avortul prin milostivire, pentru că de atâtea ori - dar întotdeauna - trebuie să se întâlnească cu copilul. Eu sfătuiesc, de atâtea ori, când ele plâng și au această angoasă: "Copilul tău este în cer, vorbește cu el, cântă-i nani-nani pe care nu l-ai cântat, pe care nu l-ai putut cânta". Și acolo se află o cale de reconciliere a mamei cu copilul. Cu Dumnezeu există deja: este iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu iartă mereu. Însă milostivirea este ca ea [femeia] să elaboreze asta. Drama avortului. Pentru a o înțelege bine, trebuie să fii într-un confesional. Este teribil.

Gisotti:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Următoarea întrebare este a lui Valentina Alazraki. Dacă îmi amintesc bine este la a 150-a călătorie apostolică...

Valentina Alazraki:

Papa Francisc, în aceste zile aici în Panama ați spus că sunteți foarte aproape de Venezuela, că vă simțiți foarte aproape de venezuelani și astăzi ați cerut o soluție dreaptă și pașnică, respectând drepturile umane ale tuturor. Venezuelanii vor să știe ce înseamnă asta, așteaptă cuvântul dumneavoastră, vor să știe dacă această soluție trece prin recunoașterea lui Juan Guaidó, care a fost confirmat de multe țări, alții cer alegeri pe termen scurt, alegeri libere pentru ca oamenii să poată vota; simt că dumneavoastră sunteți un papă latinoamerican și vor să simtă sprijinul dumneavoastră, ajutorul dumneavoastră și sfatul dumneavoastră. Mulțumesc.

Papa Francisc:

Eu, în acest moment, sprijin tot poporul venezuelan, pentru că este un popor care suferă, cei care stau de o parte și cei care stau de cealaltă parte, pentru că tot poporul suferă. Dacă eu aș spune "dați dreptate acestor țări sau acelor țări care spun asta...", m-aș afla într-un rol pe care nu-l cunosc, ar fi o imprudență pastorală din partea mea și aș dăuna. Cuvintele pe care le-am spus le-am gândit și regândit. Și cred că prin acele cuvinte am exprimat apropierea mea și ceea ce simt. Eu sufăr pentru ceea ce se întâmplă în Venezuela în acest moment și pentru aceasta am cerut să se pună în acord..., o soluție dreaptă și pașnică. Ceea ce mă înspăimântă este vărsarea de sânge. Și cer și larghețe în ajutor din partea celor care pot să ajute la rezolvarea problemei. Problema violenței mă terorizează... După toate eforturile făcute în Columbia, gândiți-vă la ceea ce s-a întâmplat în școala cadeților de poliție alaltăieri, ceva înspăimântător. Sângele nu este o soluție. Pentru aceasta trebuie să fiu... nu-mi place cuvântul "echilibrat", trebuie să fiu păstor, al tuturor. Și dacă este nevoie de ajutor, de comun acord, să ceară asta. Acesta este drumul. Mulțumesc.

Gisotti:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Este rândul lui Junno Arocho Esteves de la Catholic News Service.

Junno Arocho Esteves:

Bună seara, Sanctitate. În timpul prânzului său cu un grup de tineri pelerini, o tânără americană ne-a povestit că v-a întrebat despre durerea și despre supărarea atâtor catolici, îndeosebi în Statele Unite, datorită crizei abuzurilor. Atâția catolici americani se roagă pentru Biserică, dar mulți se simt trădați, dărâmați, după recentele știri despre abuzuri și mușamalizare din partea unor episcopi și au pierdut încrederea în ei. Sanctitate, care sunt așteptările și speranțele dumneavoastră pentru întâlnirea din februarie, pentru ca Biserica să poată reîncepe să reconstruiască încrederea între credincioși și episcopii lor?

Papa Francisc:

Acesta este viclean! A pornit de la călătorie și a ajuns acolo... Felicitări! Mulțumesc pentru întrebare. Ideea s-a născut în C9 [Consiliul cardinalilor], pentru că acolo noi vedeam că unii episcopi nu înțelegeau bine sau nu știau ce să facă, sau făceau un lucru bun și un altul greșit. Și am simțit responsabilitatea de a da o "cateheză" despre această problemă Conferințelor Episcopale. Pentru această sunt chemați președinții [la întâlnirea din februarie]. O cateheză pentru ca, mai întâi, să se conștientizeze drama: ce înseamnă un băiat abuzat, o fată abuzată. Eu primesc cu regularitate persoane abuzate. Îmi amintesc de unul de 40 de ani care nu putea să se roage. Este teribil, suferința, este teribilă. Deci mai întâi: să conștientizeze acest lucru. Al doilea: să știe ce trebuie să se facă, procedura. Pentru că uneori episcopul nu știe ce anume să facă, pentru că este un lucru care a crescut foarte tare, și [cunoașterea a ceea ce trebuie să se facă] n-a ajuns peste tot, să spunem așa. Și apoi, trebuie să se facă programe, generale, dar să ajungă la toate Conferințele Episcopale: ce trebuie să facă episcopul; ce trebuie să facă arhiepiscopul care este mitropolitul; ce trebuie să facă președintele Conferinței Episcopale. Dar ca să fie clar, în așa manieră încât să existe - s-o spunem în termeni un pic juridici - protocoale care să fie clare. Acesta este elementul principal. Însă mai înainte de ceea ce trebuie făcut vine ceea ce am spus mai înainte: să se conștientizeze. Apoi [în întâlnirea din februarie] se va face rugăciune, va exista vreo mărturie pentru a ajuta să se conștientizeze și apoi vreo liturgie penitențială pentru a cere iertare pentru toată Biserica. Lucrează bine în pregătirea acestor lucruri. Eu îmi permit să spun că am perceput un pic de așteptare umflată: trebuie dezumflate așteptările, [ducându-le] la aceste puncte pe care eu le spun. Pentru că problematica abuzurilor va continua, este o problemă umană, dar umană peste tot! Am citit o statistică alaltăieri, una din acele statistici care spun: 50% s-a denunțat, din acest 50, 20% s-a ascultat - și diminuează - și se termina astfel: 5% s-a condamnat. Este teribil, teribil. Este o dramă umană pe care trebuie să o conștientizăm. Și noi, rezolvând problema în Biserică, dar conștientizând, vom ajuta la rezolvarea ei și în societate, în familii, unde rușinea acoperă totul. Dar mai întâi trebuie să conștientizăm, să avem protocoalele și să mergem înainte. Aceasta este treaba. Și... felicitări!

Gisotti:

Nu știu dacă este spațiu pentru o altă întrebare... Poate pe scurt: Manuela Tulli de la ANSA. Dacă puteți să fiți rapidă pentru că - tocmai - urmează să aducă cina. Mulțumesc, Manuela.

Manuela Tulli:

Bună seara, Sfinte Părinte. Dumneavoastră în timpul acestei ZMT ați spus că este absurd și iresponsabil a-i considera pe migranți ca purtători ai răului social. În Italia, noile politici cu privire la migranți au dus la închiderea lui CARA din Castelnuovo di Porto, pe care dumneavoastră o cunoașteți bine. Era o experiență unde se vedeau semințe de integrare, copiii mergeau la școală, iar acum acele persoane riscă o dezrădăcinare. Dumneavoastră ați ales să celebrați cu ei Joia Sfântă din 2016. Aș vrea să vă întreb ce anume simțiți cu privire la decizia închiderii lui CARA din Castelnuovo di Porto, unde dumneavoastră ați fost ca să celebrați Joia Sfântă din 2016. Și acum riscul este o dispersare a acelei experiențe, cu copii care...

Papa Francisc:

Da, am auzit glasuri despre ceea ce se întâmpla în Italia, dar eram cufundat în ZMT, astfel că nu cunosc bine situația dar îmi imaginez. Este adevărat că problema migranților este o problemă foarte complexă, foarte complexă. Este o problemă pentru care avem nevoie de amintire, adică să ne întrebăm dacă patria mea a fost făcută de migranți. Noi, argentinienii: toți migranți. Statele Unite: toți migranți. Această amintire. Un episcop, un cardinal - nu-mi amintesc care - a scris un articol foarte frumos despre o problemă de "lipsă de amintire", așa se numea. Acesta este un punct. Apoi, cuvintele pe care eu le folosesc: a primi, inima deschisă pentru a primi; a însoți; a face să crească și a integra. De asemenea spun: guvernantul trebuie să folosească prudența pentru că prudența este virtutea guvernantului. Asta am spus aici, în ultimul zbor, aceste cuvinte. Da, este o ecuație dificilă. Mie îmi vine în minte exemplul suedez care, în anii 1970, cu dictaturile - Operațiunea Condor din America Latină -, a primit atâția migranți, atâția, dar toți integrați. Văd și ce face "Sfântul Egidiu", de exemplu: integrează imediat. Însă suedezii, anul trecut, au spus: "Opriți-vă un pic pentru că nu putem termina parcursul". Și aceasta este prudența guvernantului. Este o problemă de caritate, de iubire, de solidaritate și eu reafirm că națiunile mai generoase în asta, în a primi - pentru celelalte aspecte n-au reușit să facă asta așa de mult - au fost Italia și Grecia. Și un pic Turcia, un pic. Dar Grecia a fost foarte generoasă. Și Italia, mult. Când m-am dus la Lampedusa, era începutul, anul 2013. Dar este adevărat că trebuie să se gândească în mod realist. Apoi există un alt lucru important, de care trebuie ținut cont: un mod de a rezolva problema migrațiilor este a ajuta țările de unde vin. Migranții ori vin din cauza foamei ori vin din cauza războiului. Trebuie investit acolo unde este foame, și Europa este capabilă să facă asta, în așa fel încât să ajute să se crească. Dar există mereu, vorbind despre Africa, există mereu acel imaginar colectiv pe care noi îl avem în inconștient: Africa trebuie exploatată. Acest lucru este istoric și acest lucru doare. Migranții din Orientul Mijlociu au găsit alte căi de ieșire; Libanul este o minunăție de generozitate: are peste un milion de sirieni. Iordania este același lucru: sunt deschiși, fac ceea ce pot, sperând să reintegreze. De asemenea și Turcia a primit pe unii. Și noi în Italia am primit pe unii. Dar este o problemă complexă, despre care trebuie să se vorbească fără prejudecăți, ținând cont de toate aceste lucruri care mi-au venit în minte.

Gisotti:

Mulțumim, Sfinte Părinte. Așadar, poftă bună, călătorie plăcută și peste o săptămână ne revedem pentru o altă călătorie foarte importantă [în Emiratele Arabe Unite].

Papa Francisc:

Vă mulțumesc mult pentru munca voastră. Aș vrea să spun numai un lucru despre Panama: am simțit un sentiment nou. Eu cunosc America Latină, dar Panama nu. Și mi-a venit acest cuvânt: Panama este o națiune "nobilă". Eu am găsit noblețe. Asta vreau să spun. Și vreau să spun un alt lucru, pe care l-am spus atunci când m-am întors din Columbia, vorbind despre experiența din Cartagena și din alte orașe, un lucru pe care noi în Europa nu-l vedem: care este orgoliul, în acest caz al panamezilor? Îi ridică pe copii și îți spun: "Aceasta este victoria mea, acesta este viitorul meu, acesta este orgoliul meu!". Asta, în iarna demografică pe care o trăim în Europa - în Italia este sub zero - trebuie să ne facă să ne gândim: care este orgoliul? Turismul, vila, cățelul, sau a crește un copil? Mulțumesc! Rugați-vă pentru mine, am nevoie de asta. Mulțumesc!

Gisotti:

Mulțumim, Sfinte Părinte.

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 484.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat