O nouă pagină ecumenică: Global Christian Forum

de Andrzej Choromanski

oficial al secţiunii occidentale din Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

Creştinismul mondial a străbătut o profundă transformare de la începutul mişcării ecumenice moderne din urmă cu peste un secol. În 1948 a fost instituit Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), care astăzi reuneşte 350 de comunităţi ecleziale, care reprezintă cea mai mare parte a tradiţiilor protestante şi ortodoxe. Cu Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica Catolică s-a unit în mod irevocabil la mişcarea ecumenică, devenind rapid unul dintre principalii actori ecumenici. În cursul secolului al XX-lea, mişcarea evanghelică s-a răspândit ca o realitate înzestrată cu o identitate specifică, trans-eclezială. Secolul trecut a fost marcat şi de o urcare spectaculoasă a penticontalismului, care a interesat diferite Biserici dincolo de graniţele geografice şi confesionale. Conform unor estimări plauzibile, unul din patru creştini din lume aparţine astăzi unei confesiuni penticostale.

Mişcarea ecumenică, mişcarea evanghelică şi cea penticostală au apărut mai mult sau mai puţin în aceeaşi perioadă. Cele trei mişcări, fiecare cu modalitate proprie, au adus o nouă vitalitate creştinismului mondial şi au generat o mare transformare în viaţa tuturor Bisericilor. Totuşi, ele au luat drumuri separate, ignorându-se reciproc şi uneori chiar contrapunându-se una alteia. Noile Biserici evanghelice şi penticostale nu numai că nu aveau nicio experienţă de participare la mişcarea ecumenică, ci adesea erau suspicioase faţă de ecumenism, considerat ca o mişcare pur "politică". Diversitatea enormă în cadrul creştinismului modern a cerut un nou efort ecumenic pentru a continua să se construiască şi să se cultive relaţiile.

Ca răspuns la această provocare, la sfârşitul secolului al XX-lea a fost instituit Global Christian Forum (GCF). Începuturile GCF sunt strâns legate cu CEB. Ideea de a crea un nou "spaţiu" ecumenic pentru acele Biserici care, din diferite motive, era şovăielnice să adere la CEB, a fost propusă pentru prima dată în ultimul deceniu din secolul al XX-lea de reverendul Konrad Raiser, pe atunci secretar general al CEB. Acest "spaţiu" sau "platformă" avea să reprezinte un instrument ulterior pentru a ajunge la un obiectiv care nu era la îndemâna CEB.

În august 1998, un grup de 28 de lideri creştini din Bisericile membre ale CEB, din Biserica Catolică şi din mişcările evanghelice şi penticostale s-au întâlnit la Institutul ecumenic din Bossey, lângă Geneva, în Elveţia, pentru a înfrunta provocarea de a crea un spaţiu pentru un dialog intra-eclezial mai amplu. Grupul a adoptat ideea "forumului" ca model posibil pentru o întâlnire mai reprezentativă şi mai incluzătoare a diferitelor familii creştine, bazată mai degrabă pe participare decât pe apartenenţa la un organism instituţionalizat.

Obiectivul stabilit a fost exprimat în termeni de unitate, reconciliere şi relaţii mai incluzătoare. Această idee a fost prezentată după aceea în timpul celei de-a opta adunări a CEB la Harare, în Zimbabwe, în decembrie 1998. Aprobată de adunare, realizarea propunerii a fost încredinţată unui comitet independent care în anii următori i-a perfecţionat viziunea. Încă de la început, a fost important să se asigure ca aceia care erau noi la mişcarea ecumenică să-şi poată face auzit glasul. Pentru aceasta, s-a decis să se acorde jumătate din scaune Bisericilor penticostale, evanghelice şi apartenente la aproape toate curentele din creştinismul modern: Biserici independente africane, anglicani, baptişti, "disciples", evanghelici, "friends", luterani, menoniţi, metodişti, moravi, veterocatolici, ortodocşi, ortodocşi orientali, penticostali, reformaţi, catolici, armata mântuirii, adventişti de ziua a şaptea. Participanţii au sugerat să se organizeze o serie de consultări asemănătoare în principalele regiuni ale lumii. În anii următori, s-au ţinut "forumuri" regionale în Africa, în Asia şi în Pacific, în Caraibe, în Europa, în America Latină, în Orientul Mijlociu şi în America de Nord.

În afară de iniţiativele regionale, GCF organizează evenimente la nivel mondial. Până astăzi, au avut loc trei adunări mondiale de lideri creştini care provin din toate continentele şi din toate tradiţiile creştine. Prima s-a desfăşurat la Limuru, în Kenya, în noiembrie 2007. Cei 245 de reprezentanţi din 72 de ţări au reflectat împreună despre tema "Drumul nostru cu Isus Cristos, reconciliatorul". În timpul acestei întâlniri a fost adoptată declaraţia-ghid de intenţii ale GCF. În ea se afirmă că GCF vrea să fie "un spaţiu deschis în care reprezentanţii unei ample game de Biserici creştine şi de organizaţii interconfesionale, care îl mărturisesc pe Dumnezeul întreit şi pe Isus Cristos ca desăvârşit în divinitatea şi umanitatea sa, să se poată aduna pentru a promova respectul reciproc, şi pentru a explora şi a înfrunta împreună provocările comune".

A doua întâlnire mondială a fost organizată la Manado, în Indonezia, în octombrie 2011. Cei 287 de participanţi care provin din 81 de ţări au tratat tema "Viaţa împreună în Isus Cristos: potenţaţi de Duhul Sfânt". Unele "mega-biserici" din diferite continente erau prezente pentru prima dată.

A treia adunare s-a ţinut la Bogota, în Columbia, în aprilie 2018. Cei 251 de reprezentanţi din 55 de ţări, s-au reunit în jurul temei "Iubirea fraternă să rămână trainică" (Evr 13,1). În mesajul adresat participanţilor, papa Francisc a scris că Forumul "este o ocazie plină de har pentru reprezentanţii din multe comunităţi creştine de a se întâlni ca fraţi şi surori şi de a călători spre împlinirea rugăciunii lui Isus ca toţi să poată fi una pentru ca lumea să creadă (cf. In 17,21).

Din când în când, GCF organizează şi evenimente centrate pe teme specifice de interes comun pentru toţi creştinii. În noiembrie 2015 la Tirana, în Albania, s-a ţinut o consultare despre tema "Discriminare, persecuţie, martiriu: a-l urma pe Cristos împreună". Au luat parte peste 250 de persoane din toate continentele; participanţii din Bisericile suferinde şi cei solidari cu ei erau prezenţi în număr egal. A fost vorba despre un eveniment foarte semnificativ, care a dat mărturie despre solidaritatea creştină universală în faţa tragediei persecuţiei.

În iunie 2017 la Accra, în Ghana, a fost organizată o consultare despre tema "Chemarea la misiune şi percepţia prozelitismului". Circa 30 de experţi şi lideri de Biserici s-au întâlnit pentru a reflecta asupra semnificaţiei prozelitismului şi asupra influenţei sale asupra multor tradiţii creştine.

Obiectivul principal al GCF este să permită o cunoaştere reciprocă, să creeze încredere între Biserici care n-au fost niciodată în dialog între ele şi să înfrunte împreună înţelegeri greşite şi prejudecăţi. Fără a pretinde să ia locul organizaţiilor şi instituţiilor ecumenice existente, GCF vrea să propună un "spaţiu" sau o "platformă" unde reprezentanţii Bisericilor să se poată întâlni liber pentru a vorbi, a se ruga împreună, a învăţa unii de la alţii şi a-şi schimba opinii despre preocupări comune cu scopul de a găsi răspunsuri mai eficace.

Metodologia folosită în întâlnirile GCF a fost dezvoltată în mod pronunţat empiric. Este o combinare a modului ecumenic de a lucra, cu documente şi discuţii despre teme specifice, cu împărtăşirea de istorii personale de credinţă în stil carismatic şi cu momente de rugăciune comună.

Patru organisme creştine sunt considerate "pilaştrii" lui GCF: Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, pentru Biserica Catolică, Federaţia Penticostală Mondială, Alianţa Evanghelică Mondială şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Cu scopul de a evita o "instituţionalizare", GCF menţine o structură modestă. Un secretar, reverendul Casely Essamuah, metodist (Ghana - Statele Unite) în funcţie din 2018, este unicul angajat cu program plin. Supervizarea generală este încredinţată unui comitet internaţional de 25 de persoane care reprezintă diferite Biserici şi organizaţii care se reunesc o dată pe an.

(După L'Osservatore Romano, 26 ianuarie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.

lecturi: 517.