PS Petru Gherghel: Scrisoare pastorală

Tinerii în jurul lui Isus

"Tată sfânt, păstrează-i în numele tău, ca ei să fie una ca şi noi" (In 17,11).

"Iar ei spuneau unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?" (Lc 24,32).

Dragi tineri,

Această rugăciune a lui Isus era adresată Tatălui pentru apostolii săi pe care el i-a ales ca să-i trimită în lume pentru a vesti tuturor evanghelia mântuirii. Ea este tot atât de valabilă şi pentru ucenicii şi apostolii de azi, printre care trebuie să vă simţiţi mereu şi voi, prieteni şi ucenici ai săi, apostoli ai zilelor noastre. Şi, aşa cum a făcut cu cei doi ucenici, care, speriaţi şi tulburaţi de cele ce se întâmplaseră la Ierusalim, se îndreptau spre Emaus, la fel se apropie şi de voi, cei din zilele noastre, pentru a vă însoţi şi a vă încuraja pe drumul vostru de slujire şi de mărturie în mijlocul lumii.

Sinodul Episcopilor din luna noiembrie 2018 s-a încheiat cu un apel către întreaga Biserică, şi anume ca fiecare să descopere forţa şi dinamismul de a purta mesajul lui Isus cel viu şi continuu prezent în lume, mai ales voi, dragi tineri, cu o inimă plină de entuziasm caracteristic vârstei şi energiei de care dispuneţi.

Purtători de o sănătoasă nelinişte care îi face dinamici, tinerii - se afirmă în partea a doua a documentului final al Sinodului - pot să fie primii, chiar înaintea păstorilor şi a celor mai în vârstă, în a transmite şi a vesti bogăţia şi frumuseţea evangheliei între semeni. Pentru aceasta, ei trebuie ascultaţi, respectaţi şi însoţiţi. Graţie tinerilor, Biserica se poate reînnoi, scuturându-se "de oboseală şi încetineală". Aşa se explică chemarea Sinodului de a privi la Isus, tânăr printre tineri, şi la mărturia sfinţilor, printre care se află numeroşi tineri, "profeţi ai schimbării" în bine.

Trăind cu bucurie amintirea acestui glas al generaţiei tinerilor, mă bucur să le adresez o invitaţie pentru o misiune specială în cadrul comunităţilor unde fiecare este chemat să-l urmeze pe Cristos. El a venit ca să cheme lumea la unitate şi la un program ce reprezintă adevărul. Tinerii cu entuziasmul lor pot fi gata oricând să realizeze un ideal al comuniunii şi al fraternităţii, deoarece Dumnezeu a ţinut să aşeze în fiecare chipul şi imaginea sa, care caută mereu unitatea şi solidaritatea creştină şi umană.

În această lumină şi speranţă, Sfântul Părinte a ţinut să le ofere tuturor participanţilor la Sinod - bineînţeles şi tinerilor care au avut bucuria de a fi printre părinţii sinodali - un cadou plin de semnificaţii: o medalie de bronz cu un basorelief reprezentându-l pe Isus împreună cu tânărul ucenic pe care îl iubea într-un chip special: sfântul apostol şi evanghelist Ioan.

O analiză temeinică a documentului final al Sinodului ne ajută pe toţi să înţelegem că tinerii trebuie să aibă fericirea de a-l întâlni pe cel care părea un călător străin spre Emaus, în compania căruia cei doi ucenici au avut o experienţă unică şi cuceritoare, simţindu-i forţa de a-i convinge şi de a-i lămuri, după cum notează evanghelistul Luca (Lc 24,13-35).

Tinerii trebuie să se lase invitaţi de călătorul de la Ierusalim spre Emaus, care, vorbindu-le celor doi, i-a cucerit atât de mult, încât nu se mai puteau despărţi de el, lucru dedus din invitaţia adresată de a rămâne cu ei. La momentul intim al frângerii pâinii, ei au ajuns să-l descopere în întregime ca fiind învăţătorul, cel care le explicase aşa de grăitor Scripturile. Fascinaţi de cuvintele sale convingătoare, ei n-au mai putut rămâne indiferenţi, singuri şi departe. După ce el s-a făcut invizibil ochilor trupului - nu şi celor ai sufletului -, au alergat spre Ierusalim, ca să le spună şi celorlalţi ucenici marea lor experienţă.

Este vrednic de amintit că papa Francisc, cel care a făcut posibil ca tinerii să se bucure de onoarea de a avea un sinod pentru ei şi cu ei, nu încetează să exprime, cu mare încredere, că tinerii sunt şi reprezintă speranţa lumii, definindu-i: "Zorii speranţei, care niciodată nu trebuie să se descurajeze, să-şi piardă curajul, ci să stăruie cu mult zel în a învinge pesimismul şi resemnarea că nu se mai poate face nimic, că totul e pierdut. Vă rog, nu resemnării! Ascultaţi bine! Un tânăr nu poate să fie resemnat! Nu resemnării! Totul se poate schimba". Aşa le-a spus celor peste 100.000 de tineri adunaţi la Palermo în ziua de 15 septembrie 2018.

Cu ocazia acelei întâlniri, papa Francisc a ţinut să-i cuprindă pe toţi într-o rugăciune spontană şi profundă: "Doamne Dumnezeule, priveşte-i pe aceşti tineri. Tu cunoşti pe fiecare dintre ei. Tu ştii ce gândesc. Tu ştii că au voinţa de a merge înainte, de a face o lume mai bună. Doamne, fă-i căutători ai binelui şi ai fericirii; fă-i activi pe drumul lor şi în întâlnirea cu alţii; fă-i îndrăzneţi în slujire! Fă-i uniţi în căutarea rădăcinilor şi în înaintarea lor în viaţă, pentru a da roade, pentru a avea identitate, pentru a avea apartenenţă. Doamne Dumnezeule, însoţeşte-i pe toţi aceştia pe cale şi binecuvântează-i pe toţi. Amin".

Fiind la începutul unui nou an calendaristic, an în care am propus o grijă deosebită pe care trebuie să o acordăm tinerilor, în lumina misiunii lor şi a exemplului tinerei fecioare şi martire Veronica Antal, ne bucurăm să vă amintim că, potrivit apelului părinţilor sinodali, în lumina învăţăturii papei Francisc, menirea tinerilor este de o mare importanţă, iar misiunea lor în trăirea credinţei, demnă de atenţia noastră, a tuturor celor implicaţi în pastoraţie. Tinerii vor putea realiza o profundă schimbare în bine, dacă se vor lăsa însoţiţi de Cristos cel înviat, aşa cum au experimentat cei doi ucenici în drumul lor spre Emaus.

Vă propunem, dragi tineri, pentru luna ianuarie, în Octava de Rugăciuni pentru Unitatea Creştinilor, care se celebrează începând cu 18 ianuarie 2019, să experimentaţi mai mult ca oricând apropierea de fraţii de alte confesiuni, sub coordonarea păstorilor voştri sufleteşti. Vă invităm să creaţi cu cei de alte confesiuni creştine un climat prietenesc şi frăţesc, în căutarea unei slujiri adevărate a spiritului unităţii şi solidarităţii, pentru a răspândi în lume armonie şi apropiere. Astfel împliniţi dorinţa şi rugăciunea lui Isus care vă întâlneşte în prezentul vieţii voastre şi vă face cunoscută dorinţa lui divină: "Ca toţi să fie una!" (In 17,21).

Vă încredinţăm vouă acest vis al maestrului şi învăţătorului tuturor, afirmat cu atâta forţă de papa Ioan Paul al II-lea şi confirmat de papa Francisc, în a realiza "o singură turmă şi un singur păstor", într-o Biserică unică în jurul lui Cristos. Cu el vom avea bucurie şi pace. Cu el vom avea un nou entuziasm pentru paşii noştri.

Dragi tineri, rugăciunea voastră să fie mereu aceasta: "Rămâi cu noi, Doamne Isuse, căci se face seară. Rămâi mereu cu noi, şi vom fi plini de zel şi iubire adevărată!

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Alte scrisori pastorale ale PS Petru Gherghel sunt publicate în secţiunea: "Bibliotecă" la pagina Documente episcopale.

lecturi: 999.