Papa Francisc: Angelus (16 decembrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această a treia duminică din Advent liturgia ne invită la bucurie. Ascultaţi bine: la bucurie. Profetul Sofonia se adresează cu aceste cuvinte micii porţiuni a poporului lui Israel: "Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului!" (3,14). A striga de bucurie, a ne veseli, a jubila: aceasta este invitaţia din această duminică. Locuitorii cetăţii sfinte sunt chemaţi să se bucure pentru că Domnul a revocat condamnarea sa (cf. v. 15). Dumnezeu a iertat, n-a voit să pedepsească! Prin urmare, pentru popor nu mai există motiv de tristeţe, nu mai există motiv de descurajare, ci totul duce la o recunoştinţă bucuroasă faţă de Dumnezeu, care vrea mereu să răscumpere şi să mântuiască pe cei pe care-i iubeşte. Şi iubirea lui Dumnezeu faţă de poporul său este neîncetată, comparabilă cu duioşia unui tată faţă de copii, a soţului faţă de soţie, aşa cum spune tot Sofonia: "Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie" (v. 17). Aceasta este - aşa se numeşte - duminica bucuriei: a treia duminică din Advent, înainte de Crăciun.

Acest apel al profetului este deosebit de potrivit în timpul în care ne pregătim pentru Crăciun, pentru că se aplică lui Isus, Emanuel, Dumnezeu-cu-noi: prezenţa sa este izvorul bucuriei. De fapt, Sofonia proclamă: "Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău"; şi puţin după aceea repetă: "Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează" (v. 15.17). acest mesaj îşi are semnificaţia sa deplină în momentul bunei vestiri aduse Mariei, relatată de evanghelistul Luca. Cuvintele adresate de îngerul Gabriel Fecioarei sunt ca un ecou ale cuvintelor profetului. Ce spune arhanghelul Gabriel? "Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine" (Lc 1,28). "Bucură-te", îi spune Sfintei Fecioare Maria. Într-un sat pierdut din Galileea, în inima unei tinere femei necunoscute de lume, Dumnezeu aprinde scânteia fericirii pentru lumea întreagă. Şi astăzi aceeaşi veste este adresată Bisericii, chemate să primească Evanghelia pentru ca să devină trup, viaţă concretă. Spune Bisericii, nouă tuturor: "Bucură-te, comunitate creştină mică, săracă şi umilă dar frumoasă în ochii mei pentru că doreşti cu ardoare Împărăţia mea, îţi este foame şi sete de dreptate, ţeşi cu răbdare ţesături de pace, nu mergi pe urma celor puternici ci rămâi cu fidelitate alături de cei săraci. Şi astfel nu-ţi este frică de nimic, ci inima ta este în bucurie". Dacă noi trăim astfel, în prezenţa Domnului, inima noastră va fi mereu în bucurie. Bucuria "de nivel înalt", când există, deplină, şi bucuria umilă de toate zilele, adică pacea. Pacea este bucuria cea mai mică, dar este bucurie.

Şi sfântul Paul astăzi ne îndeamnă să nu ne neliniştim, să nu disperăm deloc, ci în orice împrejurare să-i prezentăm lui Dumnezeu cererile noastre, necesităţile noastre, preocupările noastre "cu rugăciuni şi cereri" (Fil 4,6). Conştiinţa că în dificultăţi putem să ne adresăm mereu Domnului şi că El nu respinge niciodată invocaţiile noastre, este un mare motiv de bucurie. Nicio preocupare, nicio frică nu va reuşi vreodată să ne ia seninătatea care vine nu din lucruri umane, din mângâierile umane, nu, seninătatea care vine de la Dumnezeu, din faptul de a şti că Dumnezeu conduce cu iubire viaţa noastră, şi face asta mereu. Şi în mijlocul problemelor şi suferinţelor, această certitudine alimentează speranţa şi curajul.

Însă pentru a primi invitaţia Domnului la bucurie trebuie să fim persoane dispuse să ne punem în discuţie. Ce înseamnă asta? Exact ca aceia care, după ce au ascultat predica lui Ioan Botezătorul, îl întreabă: tu predici aşa, iar noi, "ce trebuie să facem?" (Lc 3,10). Eu ce trebuie să fac? Această întrebare este primul pas pentru convertirea pe care suntem invitaţi s-o facem în acest timp al Adventului. Fiecare dintre noi să se întrebe: ce trebuie să fac? Un lucru micuţ, dar "ce trebuie să fac?". Şi Fecioara Maria, care este mama noastră, să ne ajute să deschidem inima noastră la Dumnezeul-care-vine, pentru ca El să inunde cu bucurie toată viaţa noastră.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Săptămâna trecută a fost aprobat la Marrakech, în Maroc, Pactul Mondial pentru o Migraţiune Sigură, Ordonată şi Regulamentară, care vrea să fie un cadru de referinţă pentru toată comunitatea internaţională. De aceea, doresc ca ea, graţie acestui instrument, să poată acţiona cu responsabilitate, solidaritate şi compasiune faţă de cel care, din diferite motive, a părăsit propria ţară, şi încredinţez această intenţie rugăciunilor voastre.

Vă salut pe voi toţi, familii, grupuri parohiale şi asociaţii, care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut pelerinii din Sevilla, Hamburg, München şi Chapelle, din Belgia. Salut credincioşii din Pescara, Potenza, Bucchianico, Fabriano şi Blera; misionarii laici combonieni; şi scoutiştii din Jesolo şi Ca' Savio.

Şi acum în adresez în mod special vouă, dragi copii din Roma, veniţi pentru binecuvântarea "Pruncuşorilor", însoţiţi de episcopul auxiliar, Monseniorul Ruzza. Mulţumesc Centrului Oratorii Romane şi voluntarilor. Dragi copii, când, în casele voastre, vă veţi reculege în rugăciune în faţa ieslei, îndreptându-vă privirea spre Isus Prunc, veţi simţi uimirea... Voi mă veţi întreba: ce înseamnă "uimirea"? Este un sentiment mai puternic, este mai mult decât o emoţie comună. Înseamnă a-l vedea pe Dumnezeu: uimirea pentru marele mister al lui Dumnezeu făcut om; şi Duhul Sfânt vă va pune în inimă umilinţa, duioşia şi bunătatea lui Isus. Isus este bun, Isus este duios, Isus este umil. Acesta este adevăratul Crăciun! Nu uitaţi. Aşa să fie pentru voi şi pentru cei din familiile voastre. Eu îi binecuvântez pe toţi "Pruncuşorii".

Urez tuturor o duminică frumoasă şi o frumoasă săptămână a treia din Advent. Cu bucurie, multă bucurie, şi multă pace când nu este posibilă bucuria. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 29.