Ruşinea faţă de Monseniorul Shao Zhumin, episcop sechestrat de poliţie

De Bernardo Cervellera

Ştirea despre o altă arestare - a cincea în doi ani - a Monseniorului Pietro Shao Zhumin, episcop de Wenzhou, a trecut sub tăcere. Cu excepţia câtorva mass-media spaniole şi engleze şi unele rare situri italiene în afară de AsiaNews, pare să târască un episcop, foarte cunoscut în China datorită orientării sale şi curajului său, să îndure zeci de zile de îndoctrinare ca în timpurile Revoluţiei culturale, nu este o ştire vrednică de cunoaştere, ba chiar este ceva deranjant, care merită să fie redus la tăcere.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă un bun episcop italian, să spunem simpaticul Monsenior Matteo Zuppi de Bologna, ar fi răpit de un grupă de fundamentalişti islamici pentru a-l îndoctrina şi a-l face musulman, bineînţeles: fără a atinge un fir de păr, aşa cum se întâmplă pentru Monseniorul Shao. Îmi imaginez că toate primele pagini ar avea titluri de-o şchioapă. În cazul episcopului de Wenzou nu este vorba despre fundamentalişti islamici, ci despre fundamentalişti "ai independenţei": ei vor să-l convingă pe episcop că a aparţine la Asociaţia Patriotică, ce vrea să construiască o Biserică "independentă" de Sfântul Scaun, este ceva bun pentru el, pentru Biserică şi pentru lume.

Din punct de vedere dogmatic, rămâne adevărat mereu ceea ce a spus Benedict al XVI-lea în Scrisoarea către catolicii chinezi, că statutul AP este "inconciliabil cu învăţătura catolică". Şi de mai multe ori în trecut, papa Francisc a spus că Scrisoarea lui Benedict al XVI-lea "este încă valabilă".

Ruşinea mass-media

Eu cred că tăcerea mass-media - în special a mass-media catolice - se naşte înainte de toate din ruşine. Cu puţine luni în urmă, la 22 septembrie, ele au exaltat aşa de mult acordul dintre China şi Sfântul Scaun încât au dat impresia că de acum înainte totul va fi în coborâre. În schimb a admite că pentru Biserica din China există încă multe probleme de persecuţie reprezintă un afront care - este de înţeles - cu greu se poate mărturisi. Dacă după aceea adăugăm la arestarea episcopului bisericile închise şi sigilate, crucile distruse, cupolele rase la pământ, sanctuarele demolate, interdicţia stabilită de poliţie pentru minorii de 18 ani să meargă la biserică sau să participe la catehism, ne dăm seama că acordul cu privire la numirile episcopilor - aşa cum am spus în trecut - este bun pentru că evită apariţia de episcopi schismatici, dar lasă intactă situaţia în care AP şi Frontul Unit se percep adevăraţii conducători ai Bisericii Catolice din China (şi nu papa). Acest lucru este confirmat de lecţiile pe care cele două organisme le desfăşoară în multe regiuni din China, în care reafirmă preoţilor şi episcopilor că "în pofida acordului China-Vatican", Biserica trebuie să continue să fie "independentă" (de papa şi de Sfântul Scaun).

Din păcate acordul "provizoriu", nepublicat şi secret, permite Chinei să dea propria interpretare. Frontul Unit şi AP îi constrâng pe preoţi şi pe episcopi să se înscrie în Biserica "independentă", spunând că "papa este de acord cu noi", aşa încât mulţi catolici subterani suspectează cu amărăciune că Vaticanul i-a abandonat în viscol.

Unii dintre aşa-numiţii "experţi" despre China minimalizează faptele de persecuţie, spunând că ea are loc numai în "puţine locuri". În realitate se înregistrează persecuţii în multe regiuni: Hebei, Henan, Zhejiang, Shanxi, Guizhou, Mongolia internă, Xinjiang, Hubei... Şi cu siguranţă vor fi alte locuri care n-au reuşit să răspândească ştiri.

O altă "reducere" se află în a spune că aceste lucruri au loc în periferie, dar în centru, la Beijing, se vrea cu adevărat ca acordul să funcţioneze. Rămâne faptul că din octombrie, după congresul Partidului Comunist, Frontul Unit şi AP sunt sub controlul direct al Partidului: este practic imposibil ca centrul (Xi Jinping, secretar general al Partidului) să nu ştie ceea ce se întâmplă în periferie, cu cazuri aşa de răsunătoare care zdruncină comunitatea internaţională.

Complexul papolatric

În afară de ruşine, cred că există alte două motive care determină la tăcere.

Primul este un soi de "complex papolatric": de vreme ce papa Francisc este un susţinător al acordului cu China şi un făuritor curajos al dialogului cu cultura chineză, pare că a scoate în evidenţă persecuţiile este o ofensă adusă pontifului. Aparte faptul că papa Francisc a subliniat mereu că lui îi place sinceritatea şi nu adularea, el a spus mereu că dialogul se face între două identităţi, neascunzând propria identitate şi dacă propria identitate este făcută din martiri, nu poate fi ascunsă.

Este adevărat că de acum în interiorul Bisericii, despre orice s-ar vorbi, există mereu întrebarea "este în favoarea sau împotriva lui Francisc?". Asta derivă din faptul că în prezent grupuri de conservatori şi de progresişti din toată lumea fac un braţ de fier pentru a dărâma sau a ridica persoana lui Francisc pentru a salvgarda propria viziune eclezială. Şi o dată, graţie acestei viziuni ideologice, şi AsiaNews a fost suspectată că este "împotriva papei Francisc". A căuta adevărul şi binele pentru Biserica din China nu mi se pare un complot împotriva pontifului, faţă de care rămânem afecţionaţi ca de conducătorul nostru al Bisericii şi semn vizibil al unităţii noastre. Dar cine se arată aşa de apărător al papei şi aşa de tăcut cu privire la persecuţia creştinilor din China, riscă să nu-l iubească nici pe Francisc, nici Biserica, ci numai proiectul său ideologic pentru Biserica viitoare, în timp ce lasă ca aceea de astăzi să fie sufocată.

Complexul piaţă-latric

Al doilea motiv ar putea să se refere mai ales la mass-media aşa-numite "laice", datorită unui complex "piaţă-latric" (n.red. "mercatolatrico" în italiană), de divinizare a pieţei chineze. Se tace despre persecuţie şi arestări pentru că este "lucru prea mic" în comparaţie cu războiul taxelor vamale dintre China şi SUA şi cu viitorul de superputere al Imperiului de Mijloc. Mass-media şi librăriile sunt pline de articole şi cărţi care aduc osanale Beijingului, sau îl depreciază în funcţie de partea de care sunt, a Chinei sau a SUA. În acest caz, nu se percepe că libertatea religioasă dintr-o ţară este semn al "bunătăţii" sale. Chiar papa Francisc, întâlnind la 5 noiembrie participanţii la World Congress of Mountain Jews, a spus că "libertatea religioasă un bine suprem de tutelat, un drept uman fundamental, fortăreaţă împotriva pretenţiilor totalitariste". De aceea, cine vrea cu adevărat libertate de comerţ în China, ar trebui să apere înainte de toate libertatea religioasă. Ştiu ceva despre asta diferiţi mari întreprinzători chinezi care voind cu orice preţ să comercializeze şi să investească în străinătate, trebuie să asculte de restricţiile guvernului central. Aşadar Monseniorul Shao Zhumin nu este un "lucru mic", ci semnul modului în care evoluează China.

Merită de amintit un ultim lucru: Monseniorul Shao Zhumin este episcop dintr-o Biserică de acum unificată, unde nu mai există diviziune între catolici oficiali şi subterani, exact ceea ce spera papa Francisc în Mesajul adresat catolicilor chinezi şi din lume, publicat la puţine zile după acord. Şi totuşi, AP, în afară de a sechestra episcopul, în aceste zile le-a interzis preoţilor "oficiali" să meargă pentru a aduce omagiu la mormintele preoţilor şi episcopilor "subterani". Şi acesta este semnul că dezbinarea în Biserica chineză nu este voită înainte de toate de catolici, ci de Partid. Această politică - ce durează de 60 de ani - nu ni se pare în favoarea evanghelizării Chinei, ci - aşa cum s-a spus de atâtea ori în trecut de înseşi AP - este un pas spre suprimarea tuturor creştinilor.

(După AsiaNews, 13 noiembrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 20.