Cu limbajul băştinaşilor digitali

A patra congregaţie generală a Sinodului

Şi Sinodul începe să spună lucrurile importante. Fără bârfe. Cu o "privire de iubire", care devine ascultare şi apoi dialog, a atins vineri, 5 octombrie 2018, înainte de amiază, în a patra congregaţie generală, probleme fierbinţi cum ar fi primirea dată migranţilor şi aşa-numiţilor "tineri nimeni" pentru că sunt rebutaţi. Lucrările au început la ora 9, în prezenţa papei, cu rugăciunea de la Ora Medie şi meditaţia cardinalului preşedinte de rând Bo. Au fost douăzeci de intervenţii ale părinţilor sinodali, la care s-au adăugat contribuţiile vii ale trimisului special fr?re Alois de la Taizé, a trei auditoare şi a cinci auditori.

"Astăzi mulţi vorbesc despre tineri, dar nu mulţi le vorbesc tinerilor": cuvintele lui Paul al VI-lea au fost un pic firul conducător al lucrărilor dinainte de amiază. Tinerii au mărturisit "experienţele lor pozitive de Biserică" şi au împărtăşit visele lor, dar au sugerat şi propuneri şi noutăţi, dând glas celor de vârsta lor pe care-i reprezintă aici. Au voit să spună părerea lor şi cu privire la problema gravă a abuzurilor, cerând dreptate. Şi au invocat un rol mai incisiv pentru femei. Tineri şi tinere, aşadar, vor să se angajeze în prima linie şi personal în Biserică "prin vocaţie". Şi vor să facă asta acum.

În aulă au urmat reflecţii profunde, dar şi provocatoare. Primite cu deschidere de părinţii sinodali, care au recunoscut noilor generaţii, definite "lichide", potenţialităţi enorme pentru a face binele în toate domeniile, tocmai prin deschiderea lor naturală la schimbare, la bucurie, la speranţa, cu o alipire generoasă de valorile solidare. Şi cunoaşterea doctrinei sociale ale Bisericii ar putea da trup setei lor de dreptate şi de adevăr, de pace şi de solidaritate. În concret, vorbind tocmai despre dreptate şi solidaritate, a fost repropusă problema tinerilor refugiaţi: de primit dar şi de ajutat în ţările lor de origine.

Însă, s-a afirmat, tinerii trebuie consideraţi un adevărat "loc teologic" şi nu o simplă "zonă pastorală". În această perspectivă este nevoie înainte de toate de o adevărată ascultare: o afirmaţie devenită inderogabilă în fiecare intervenţie din aulă, aşa încât a culminat în propunerea de a institui o "slujire de ascultare" încredinţată şi laicilor.

Tinerii, s-a afirmat, au nevoie mai mult de martori credibili şi de gesturi autentice decât de atâtea cuvinte. Au nevoie să meargă împreună cu generaţiile adulţilor pentru a trăi cu adevărat Biserica drept comuniune de iubire. Şi trebuie să se simtă nu numai primiţi, ci protagonişti. În schimb, s-a afirmat, astăzi lipsesc însoţitori la înălţime capabili şi să respecte sanctuarul conştiinţei fiecărui tânăr. Precum şi educatorii şi formatorii trebuie să se actualizeze, în stilul şi în limbajul de comunicare, confruntându-se cu web-ul: cu aspectele sale pozitive dar şi cu riscurile, inclusiv cel al "singurătăţii îmbelşugate". Aşadar există necesitatea unei convertiri misionare curajoase şi în structurile educative catolice. Această angajare formativă a Bisericii este astăzi, de altfel, împiedicată fie de riscul unei secularizări pătrunzătoare care îi slăbeşte identitatea catolică fie de criza economică ce le împiedică celor mai săraci accesul la studii.

Şi că tinerii sunt noii săraci este de acum o realitate de fapt. De aceea trebuie să se vorbească despre "opţiune preferenţială". O viziune culturală a dialogului cu tinerii este aşadar fundamentală. Analizând bine noile modele etico-sociale, pentru a recurge după aceea la un nou limbaj care să reuşească într-adevăr să vorbească cu "băştinaşii digitali" şi "info-obezii", suspendaţi între "bulimia informatică şi anorexia viselor".

După aceea a fost reafirmată centralitatea familiei - remarcată îndeosebi necesitatea paternităţii responsabile - precum şi a parohiilor, care nu trebuie să aştepte ca tinerii să meargă să bată la uşa casei parohiale. Şi odată ce ei au intrat în parohie, a fost sugerat, catehezele şi omiliile să nu fie plictisitoare şi liturgiile să fie celebrate mereu în mod demn, cu o atenţie faţă de frumuseţea muzicii. În sfârşit, împărtăşirea de experienţe pastorale locale a adus la cunoştinţă şi episoade grave de discriminări ale tinerilor creştini, precum şi episoade de intoleranţă religioasă violentă.

Fiind încheiate intervenţiile despre prima parte din Instrumentum laboris, vineri după-amiază, începând de la 16.30, are loc prima sesiune a cercurilor mici.

(După L'Osservatore Romano, 6 octombrie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.