Referendumul pentru familie pe înţelesul tuturor

Într-o zi cineva deschide un proces de succesiune. Voia documente pe casa pe care părinţii o aveau de la părinţii de pe tată. Conform procedurilor el a devenit reclamant, iar ceilalţi: unchi, mătuşi, verişori, au devenit pârâţi. Procesul a început, dar reclamantul nu era luat în serios. Mereu era ridiculizat şi banalizat de către pârâţi. Aceştia au mers până acolo încât au scos chiar şi un testament prin care bătrânul bunic lăsa tot ce avea unuia dintre nepoţi.

"Până la urmă fiecare ţinem deja câte ceva, doar nu o să ne lase fără", îşi spuneau ei, şi continuau să râdă de efortul pe care îl făcea reclamantul.

Procesul a mers mai departe, fără ca pârâţii să se fi prezentat atunci când procedurile au presupus-o. Nu s-au prezentat niciodată, nu au cerut nimic, ba mai mult au "inventat" tot felul de motive prin care să descurajeze iniţiativa reclamantului.

La final reclamantul a câştigat totul, mai ales din cauza neprezentării pârâţilor. Aceştia au fost nevoiţi să cedeze inclusiv părţile lor, de data aceasta, nu râzând, ci plângând. Nu luaseră în serios iniţiativa reclamantului!

Asemănarea şchiopătează în multe aspecte, dar ne putem folosi măcar de unele...

Că la baza familiei, de când lumea, stă un bărbat şi o femeie, ne este foarte clar. Nimeni nu poate dubita.

Şi totuşi, cineva s-a gândit să ne deschidă un "proces". Vrea partea sa! Vrea să-i fie recunoscută cu documente! Aici intră toată această avalanşă care se năpusteşte, mai ales de vreo câţiva ani, asupra familiei, iar această avalanşă are şi un nume, fie el şi prescurtat "LGBT".

Există riscul să ridiculizăm cererea lor, să râdem, să considerăm că altele sunt problemele familie de astăzi... Că de ce să cheltuiască statul bani, când poate să facă o grămadă de alte lucruri bune cu ei De ce să ne deplasăm să votăm, să ajutăm partidele de la guvernare şi pe politicienii care le conduc? Dacă nu ne deranjează, de ce să-i deranjăm? etc.

Iar "procesul", sub ochii noştri, poate pe lângă indiferenţa noastră, merge mai departe... Iar ziua victoriei lor ne va surprinde: "Dar n-am crezut că doi bărbaţi pot trăi împreună!" "Cum adică, dacă i-am spus acestei tinere că e lesbiană, cum, am discriminat-o? Trebuie să dau amendă?" "Cum? Băiatul meu la şcoală a fost învăţat că nu e băiat, ci este ce alege el să fie?" "De ce să mă daţi în judecată? Că nu am vrut să pregătesc florile pentru nunta celor doi bărbaţi?" "Nu, nu se poate, cum să pregătesc eu tort pentru nunta a două lesbiene? Nu, aşa ceva nu se poate!" "Ai văzut, vecină, doi bărbaţi se însoară! Ferească Dumnezeu, ce a ajuns lumea!"

Dacă ignorăm astăzi pericolul, mâine vom plăti consecinţele, iar acestea vor fi greu de contabilizat. Se va trece la recunoaşterea lor ca persoane care să nu mai fie arătate cu degetul; apoi la recunoaşterea parteneriatului civil, mai ales între persoane de acelaşi sex care vor să convieţuiască; apoi la recunoaşterea căsătoriei (civile) dintre ele; iar de aici nu mai e decât un pas la a li se recunoaşte şi dreptul de a înfia copii...

Participând la referendumul pentru familie din zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, avem şansa de a proteja pentru viitor familia în România, familia formată din bărbat şi femeie, aşa cum am primit-o de la părinţii noştri şi vrem să o oferim generaţiilor de mâine! Este momentul să arătăm cât de frumos e să te naşti şi să creşti într-o familie, ce frumos e când mama te mângâie, te hrăneşte, îţi conduce paşii prin lume, iar tatăl îţi insuflă curaj şi te învaţă că nu trebuie să te temi de greutăţile vieţii!

Fii responsabil şi votează!

Pr. Felician Tiba
Oficiul pentru Pastoraţia Familiei

* * *

lecturi: 61.