Se schimbă Sinodul Episcopilor, mai mult spaţiu ascultării credincioşilor

De Andrea Tornielli

Papa Francisc vrea să facă stabilă implicarea "poporului lui Dumnezeu" în adunările Sinodului Episcopilor: cu constituţia apostolică Episcopalis communio, semnată la 15 şi făcută publică marţi 18 septembrie 2018, pontiful retuşează regulile pentru adunările episcopilor. Sinoadele vor fi rezultatul unei consultări extinse a credincioşilor în dieceze şi Secretariatul General va fi într-un fel implicat şi prezent în faza de realizare.

Sinodul Episcopilor, un rod al Conciliului, deşi fiind "foarte vechi în inspiraţia sa", a fost instituit la 15 septembrie 1965 de fericitul şi de acum apropiatul sfânt Paul al VI-lea, care a voit astfel să-i asocieze mai direct pe păstorii diecezelor să colaboreze cu papa, dat fiind că fiecare episcop "posedă simultan şi inseparabil responsabilitatea faţă de Biserica particulară încredinţată îngrijirilor sale pastorale şi grija faţă de Biserica universală". Şi Sinodul Episcopilor, explică Francisc, "este chemat, ca orice altă instituţie ecleziastică, să devină tot mai mult un canal adecvat pentru evanghelizarea lumii actuale, mai multe decât pentru auto-protejare".

Instituţia sinodală a evoluat treptat în decursul anilor. Şi încă de la începutul pontificatului său Francisc a acordat "o atenţie deosebită" Sinodului şi "ulterioarelor sale dezvoltări": "Convingerea fermă că toţi păstorii sunt constituiţi pentru slujirea poporului sfânt al lui Dumnezeu, la care ei aparţin în virtutea sacramentului botezului, trebuie să însufleţească această operă de reînnoire".

Papa reafirmă că, aşa cum afirmă Conciliul, episcopii "când învaţă" în comuniune cu pontiful "trebuie să fie ascultaţi de toţi" şi credincioşii "trebuie să fie în acord cu evaluarea" episcopului lor. Dar "este la fel de adevărat că viaţa Bisericii şi în Biserică este pentru fiecare episcop condiţia pentru exercitarea misiunii sale de a învăţa". Astfel, episcopul "este în acelaşi timp învăţător şi discipol". Este "conducător şi păstor", dar "este şi discipol atunci când, ştiind că Duhul este oferit fiecărui botezat, se pune în ascultarea glasului lui Cristos care vorbeşte prin intermediul întregului popor al lui Dumnezeu", care ca totalitate a credincioşilor "nu poate greşi în credinţă". Aşadar episcopul trebuie "să meargă în faţa" turmei sale indicând calea, "să meargă la mijloc, pentru a întări" poporul în unitate şi "să meargă în spate pentru ca nimeni să nu rămână în urmă", dar mai ales "pentru a urmări flerul pe care îl are poporul lui Dumnezeu pentru a găsi noi drumuri". "Glasul oilor" trebuie ascultat şi prin organismele diecezane care au misiunea de a-l sfătui pe episcop.

"Şi Sinodul Episcopilor - scrie Francisc - trebuie să devină tot mai mult un instrument privilegiat de ascultare a poporului lui Dumnezeu". Şi "deşi în compoziţia sa se configurează ca un organism esenţialmente episcopal", nu trăieşte "separat de restul credincioşilor", ci "dimpotrivă, este un instrument potrivit pentru a da glas întregului popor al lui Dumnezeu".

Pentru aceasta este "de mare importanţă" ca în pregătirea Sinoadelor "să primească o atenţie specială consultarea tuturor Bisericilor particulare". În această primă fază episcopii, urmând indicaţiile Secretariatului General, "supun problemele care trebuie tratate în adunarea sinodală" preoţilor, diaconilor şi credincioşilor laici din Bisericile lor, "fie singular fie asociaţi, fără a neglija aportul preţios care poate să vină de la consacraţi şi de la consacrate". Este fundamentală "contribuţia organismelor de participare din Biserica universală, în special consiliul prezbiteral şi consiliul pastoral, de la care pornind poate începe cu adevărat să ia formă o Biserică sinodală".

După această consultare a credincioşilor urmează, în timpul celebrării Sinodului, "discernământul din partea păstorilor", uniţi "în căutarea unui consens care provine nu din logici umane, ci din ascultarea comună faţă de Duhul lui Cristos. Atenţi la sensus fidei al poporului lui Dumnezeu - pe care trebuie să ştie să-l distingă cu atenţie de fluxurile adesea schimbătoare ale opiniei publice". Faptul că Sinodul are în mod normal o funcţie consultativă "nu-i diminuează importanţa", dat fiind că scopul său "este mereu căutarea adevărului sau a binelui Bisericii".

Apoi, după celebrarea Sinodului trebuie "să urmeze faza punerii sale în practică, având scopul de a demara în toate Bisericile particulare receptarea concluziilor sinodale", primite de papa. Deoarece "culturile sunt foarte diferite între ele şi fiecare principiu general are nevoie să fie înculturat, dacă vrea să fie respectat şi aplicat".

La Sinod pot să fie chemaţi şi cei care nu sunt episcopi. Şi însăşi adunarea Sinodului se poate desfăşura în mai multe perioade "distincte între ele". Însuşi Secretariatul General, în faza post-sinodală, "promovează prin iniţiativă proprie, împreună cu dicasterul vatican competent, punerea în practică a orientărilor sinodale" aprobate de pontif.

Şi graţie Sinodului Episcopilor "va apare mai clar" că în Biserică există "o profundă comuniune fie între păstori şi credincioşi, fiind fiecare slujitor hirotonit un botezat între botezaţi, constituit de Dumnezeu pentru a paşte turma sa", fie între episcopi şi papa care este un "episcop între episcopi, chemat în acelaşi timp - ca succesor al apostolului Petru - să conducă Biserica de Roma care prezidează în iubire toate Bisericile. Asta împiedică faptul ca fiecare subiect să poată subzista fără celălalt". Tocmai "încurajând o convertire a papalităţii" care să o facă mai fidelă faţă de "necesităţile actuale ale evanghelizării", activitatea Sinodului - explică Francisc - "va putea în modul său să contribuie la restabilirea unităţii între toţi creştinii".

Urmează, în textul constituţiei - care va fi urmat de o instrucţiune de punere în practică - articolele detaliate care conţin dispoziţii vechi şi noi. Între acestea posibilitatea pentru Secretariatul General să "promoveze convocarea unei reuniuni pre-sinodale cu participarea unor credincioşi".

(După Vatican Insider, 18 martie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.