Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

"Citesc din cartea asta și plâng!"

Lecturile spirituale ale Veronicăi Antal

"În viața spirituală nu e așa de greu să te îneci, pe când îți închipui că încă mai înoți" (T. Merton).

Disciplina spirituală nu este opțională pentru creștinul care, ajungând la maturitatea credinței, renunță la a mai "bea lapte" și începe să se hrănească spiritual cu "hrană tare" (cf. 1Cor, 3,1-3). Autorul Scrisorii către evrei le atrăgea atenția destinatarilor săi că, în loc să "crească în Cristos" prin primirea și trăirea adevăratei învățături, au devenit "nepăsători la cele auzite". Și adaugă: "Într-adevăr, voi, care de atâta timp trebuia să fiți învățători, aveți din nou nevoie ca cineva să vă învețe principiile de la început ale cuvântului lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, și nu de mâncare solidă. Cine se hrănește cu lapte nu este deprins cu învățătura dreptății, pentru că este un copil. Dar mâncarea solidă este a celor desăvârșiți, care, prin deprindere, au simțurile obișnuite să deosebească binele de rău" (Evr 5,12-14).

"Hrana tare" sau "mâncarea solidă" a credinței creștinului matur cuprinde un "meniu" bogat, din care face parte și ceea ce, în spiritualitatea și formarea creștină, se numește lectura spirituală. Pe aceasta, slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, - care urmează să fie ridicată la cinstea altarelor în data de 22 septembrie 2018, la Nisiporești -, a trăit-o în mod exemplar, drept dovadă că perseverența ei în această practică creștină a atras atenția celor care au cunoscut-o în timpul vieții și care ne dau o frumoasă mărturie în acest sens. Sora sa, Angela, povestește că "în timpul liber, mai cu seamă iarna și primăvara, Veronica citea cărți, citea, citea...".

Din aceste mărturii reiese foarte clar că lectura spirituală i-a fost Veronicăi hrană, îndrumător și oglindă.

Hrană

O fostă colegă a slujitoarei lui Dumnezeu își amintește că "încă din anii de școală, ea a început să citească cu mare plăcere reviste și cărți cu conținut religios" (mărturiile sunt preluate din cartea scrisă de pr. Alexandru Suceu despre Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, cu adăugiri și revizuiri de pr. Damian Pătrașcu, Ed. "Serafica", Roman, 2018).

Nu se știe dacă Veronica s-a bucurat să aibă în casă Biblia sau măcar Noul Testament, pe care să-l citească și să-l mediteze, ținând cont că în vremea în care a trăit ea rar puteai găsi o Biblie, însă credincioșii, însetați de cele ale lui Dumnezeu, își mai puteau încă procura și citi cărți și publicații creștine. Știm sigur că printre aceste tipărituri se număra și cunoscuta revistă Viața - apărută la Săbăoani prin grija pr. Grațian Carpati-Săsăreanu OFMConv. la 14 aprilie 1913 -, la care părinții Veronicăi erau abonați, precum și Almanahul revistei populare catolice "Viața".

Această revistă, mult dorită și așteptată de credincioșii catolici din Moldova, urmărea drept scop, conform mărturiei pr. Grațian, să publice "toate cele ce privesc pe un creștin adevărat și pe un cetățean bun în viața de toate zilele... Vom căuta din răsputeri ca poporul nostru să aibă o viață sufletească cât se poate mai nobilă și mai sfântă, și o viață pământească cât se poate mai fericită" (Pr. Grațian Carpati-Săsăreanu, Un cuvânt către parohienii mei, în "Viața", nr. 1, Săbăoani, 14 aprilie 1913, p. 5).

Oamenii dedicați lui Dumnezeu au o viziune spirituală și profetică a lucrurilor, de aceea operele lor sunt durabile și de mare folos pentru edificarea și mântuirea poporului lui Dumnezeu. În programul revistei căreia i-a dat "viață", pr. Grațian a exprimat exact ceea ce, peste câteva decenii, avea să caute din tot sufletul tânăra Veronica Antal.

Conform mărturiilor, era o fată "de la țară", bine legată și voinică, cu bun simț și bunăcuviință, harnică și îngrijită, simplă, modestă, binevoitoare, serioasă și determinată când era vorba de trăirea și apărarea valorilor creștine. Se bucura de o inteligență bună, manifestată încă din fragedă copilărie printr-o înclinație vădită spre realitățile religioase și spirituale. Într-o mărturie a mamei sale citim că "iubea viața retrasă, de rugăciune și jertfă". De asemenea, că "avea un citit foarte frumos și devora multe reviste și cărți religioase. Setea de Dumnezeu o atrăgea la picioarele altarului, iar aceasta cu prețul multor osteneli".

Un mare părinte al Bisericii, sfântul Vasile cel Mare, bazându-se pe propria sa experiență de formare creștină , le scria tinerilor creștini: "Să primim, deci, acele scrieri care ne sfătuiesc spre bine". Și le adresa următoarea provocare: "Atleții se supun la nenumărate oboseli, ca să-și mărească prin fel de fel de mijloace puterea lor trupească... Dar noi, cărora ne stau înainte premiile vieții veșnice, atât de minunate în număr și în măreție, încât cu cuvântul nu pot fi rostite, le vom putea lua oare fără să ne obosim, dormind fără grijă și ducând o viață fără nici o socoteală? Dacă ar fi așa, atunci lenevia ar avea mare trecere în viață" (Sf. Vasile cel Mare, Cuvânt către tineri).

Într-adevăr, înțelept și bine clădit spiritual este creștinul care nu așteaptă ocazii extraordinare ca să-și desăvârșească viața în Cristos, ci caută, în condițiile reale ale vieții de fiecare zi, cu sârguință și osteneală, după pilda albinelor, "hrana" ce-i poate îndestula sufletul și-l poate apăra de alte pericole. Veronica a dat dovadă de această înțelepciune, fiind convinsă că Domnul dă "hrană la vreme potrivită", el își "deschide mâinile sale și satură cu dărnicie orice vietate" (Ps 145, 15b-16).

În acest parcurs de dezvoltare spirituală al Veronicăi Antal care-și "hrănea" sufletul din scrierile sfinte, putem observa similitudini cu itinerariul spiritual al unei alte sfinte contemporane, foarte îndrăgită și invocată de credincioși, Tereza a Pruncului Isus, cunoscută pentru interesul ei față de lectura și meditarea cărților spirituale. Putem citi în Istoria unui suflet o pagină memorabilă în acest sens. Scrie sfânta Tereza: "Eram la vârsta cea mai periculoasă prin care trec tinerele, dar bunul Dumnezeu a făcut pentru mine ceea ce înfățișează Ezechiel în profețiile sale: «Trecând pe lângă mine, Isus a văzut că îmi venise timpul să fiu iubită; El a făcut un legământ cu mine și eu am devenit a sa... M-a acoperit cu mantia sa, m-a spălat cu parfumuri scumpe, m-a îmbrăcat în rochii brodate, dându-mi coliere și podoabe fără preț... M-a hrănit cu făina cea mai curată, cu miere și ulei din abundență... atunci am devenit frumoasă în ochii săi și a făcut din mine o regină atotputernică» [...]. Voi vorbi numai despre hrana pe care mi-a dăruit-o din abundență. De mult timp mă hrăneam cu "făina curată" din Imitațiune, era singura carte care îmi făcea bine căci încă nu descoperisem comorile ascunse în Evanghelie. Știam pe de rost aproape toate capitolele din Imitațiunea mea scumpă; această cărticică nu mă părăsea niciodată; vara o purtam în buzunar, iarna în manșon, astfel încât devenise o prezență obișnuită... La 14 ani, pornind de la dorința mea de cunoaștere Bunul Dumnezeu găsi că era necesar să adauge "la făina curată, miere și ulei din abundență". Miere și ulei pe care m-a făcut să le găsesc în conferințele abatelui Arminjon... Lectura acestei cărți a fost încă un har, unul dintre cele mai mari ale vieții mele. O citeam la fereastra camerei de studiu și impresia pe care mi-o lăsa în suflet era prea intimă și prea dulce ca să o pot exprima...".

Îndrumător

Tânăra Veronica, urmând și sfatul duhovnicului ei, pr. Alois Herciu - care i-a primit și profesiunea de intrare în Ordinul Franciscan Secular (Terțiar) -, precum și a surorilor franciscane pe care le cunoștea, a înțeles că cititul cărților bune și lectura spirituală sunt instrumente indispensabile în lucrarea de consolidare a vieții sale de credință. De aceea, căuta cu nesaț să citească scrieri folositoare sufletului său, iar mai apoi se străduia să le pună în practică, lucru confirmat de o altă mărturie dată de o consăteană pe nume Eleonora, care declară: "Veronicăi îi plăcea să citească reviste și cărți religioase. Plăcerea ei, era când în reviste găsea articole despre Maica Domnului. Așa, de exemplu, știu că ținea mult la un articol despre Buna-Vestire, publicat în Almanahul revistei "Viața", din 1946 și care era o traducere a părintelui Gheorghe Dumitraș. Ea se străduia să pună în practică cele citite acolo, nelăsând niciodată rugăciunea Îngerul Domnului nespusă..."

Căutând în Arhiva Provinciei franciscane, am găsit albumul și articolul îndrăgit de Veronica, la care face referință această mărturie, intitulat Îngerul Domnului. Autorul prezintă istoricul acestei rugăciuni și bogăția sa spirituală într-un limbaj ce lasă să se întrevadă evlavia sa filială față de Maica Domnului, iar la sfârșit încheie cu această povață, care cu siguranță rezona puternic în inima Veronicăi: "Vom fi fericiți, ca niște adevărați fii ai Mariei, de a auzi clopotul sfânt, din turla înaltă sau mică și de a spune salutarea îngerească, smeritul răspuns al Fecioarei Maria și în sfârșit voința Fiului de a se face trup și a locui între noi. Spunându-ne cu evlavie Angelus, dimineața ne vom sfinți întreaga zi sub ocrotirea Mariei, la amiază ne vom reînvigora puterile de muncă iar seara vom primi surâsul dulce al Mariei și cu chipul Ei în minte ne vom odihni în pace sub paza Ei".

Atunci, când lipsesc persoanele care să ne însoțească în drumul nostru spiritual sau nu găsim îndrumători capabili care să intuiască și să ne ajute suficient în dorințele, căutările și nevoile noastre spirituale - în această privință sfânta Tereza din Avila a scris pagini memorabile -, putem apela cu încredere la experiența de credință pe care autorii spirituali au transpus-o în operele lor și cu siguranță vom găsi sfaturi, confirmări, provocări, îndemnuri care să ni se potrivească, să ne trezească dorințe profunde de Dumnezeu, să ne inspire propuneri bune și hotărâri concrete, să ne învețe știința lui Cristos, cum spune Apostolul, "pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Cristos" (Ef 4,12-13).

Lecturile Veronicăi o îndrumau în căutările ei interioare și o conduceau spre meditare și cugetare; îi nășteau în suflet dorințe și întrebări și îi favorizau discuțiile și dialogurile cu prietenele sale.

Călugărul trapist american, Thomas Merton, un mare om de credință și autor spiritual al timpurilor noastre, era convins că "Dumnezeu ne face să ne punem întrebări cel mai adesea atunci când intenționează să le rezolve. Ne dă nevoi pe care numai El singur le poate satisface și trezește capacități pe care vrea să le umple. Orice nedumerire e posibil să fie o gestație spirituală, spre o nouă naștere și o regenerare mistică".

"Cu câtva timp înainte de moartea ei - declară Rozina, o prietenă apropiată a Veronicăi - veneam de la hram de la Iugani... și ea mi-a spus ce mult îi plăcea Viața Mariei Goretti pe care o citea tocmai în acele zile. Nu voi uita niciodată întrebarea pe care mi-a pus-o ea atunci și anume, ce gândesc și cum explic eu aceste cuvinte: «Mă tem de Dumnezeu care trece pe lângă mine, nu pentru că trece, ci pentru că, trecând, s-ar putea să nu-l aud și el să nu se mai întoarcă». Ne-am întreținut gândul, reflectând asupra acestor cuvinte pline de adânci înțelesuri. O mai auzisem și altă dată rostind aceste cuvinte".

Oglindă

Astăzi avem posibilitatea să citim foarte mult, mai ales pe internet, fapt ce ne obligă să citim repede și să nu mai avem timp să și reflectăm la ceea ce citim. Mai mult, dispunem astăzi chiar și de tehnici de așa-zis fast reading (citire rapidă). Problema e că circa 80% din ce "primește" astăzi un tânăr din exterior este pură "informație", nu "formație", și cu atât mai puțin "hrană sufletească". Și totuși, există texte ce nu sunt făcute să ne furnizeze informații, și care, deci, nu se pot citi în grabă. În această categorie intră cărțile și textele spirituale, pentru că scopul lor este de a ne hrăni viața spirituală. Chiar dacă ne pot oferi și unele informații, intenția cu care au fost scrise a fost aceea de a ne trans-forma viața sufletească. Altfel spus, aceste cărți nu au fost scrise pentru a ne încărca mintea de cunoștințe și informații, ci pentru a ne schimba mintea, inima, viața, ceea ce în spiritualitatea creștină se numește convertire. În acest sens, este valabil un principiu formulat de sfântul Ignațiu de Loyola, autorul Exercițiilor spirituale. El spunea: "Nu multa știința satură și împlinește sufletul, ci simțirea și gustarea interioară a lucrurilor".

Un alt mare autor spiritual, sfântul Ioan al Crucii, vorbea despre un pericol în viața spirituală, numit de el lăcomia spirituală, întâlnită la persoanele care devorează o mulțime de lecturi spirituale fără însă a-și mai face timp să le și digere, adică să mediteze și să cugete la ele, pentru a le transforma în acțiuni, discernământ, rugăciune, decizii, alegeri, comportamente, virtuți, într-un cuvânt, în fapte.

Pentru a nu cădea pradă lăcomiei spirituale, cred că ne poate fi de mare ajutor sfatul apostolului Iacob cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu - păstrând proporțiile, valabil pentru orice alt text spiritual -, și anume: să privim întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu ca o oglindă, în sensul că trebuie să fiu sigur că acest Cuvânt oglindește întotdeauna ceva din lăuntrul meu, vorbește despre viața mea, despre adevărul meu: "Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați, înșelând-vă pe voi înșivă, pentru că dacă cineva ascultă cuvântul și nu-l împlinește, se aseamănă cu omul care își privește propria față în oglindă: s-a privit pe sine, a plecat și a uitat îndată cum era" (Iac 1,22-24).

De la părinții Bisericii până la sfinții din zilele noastre s-a afirmat constant importanța lecturii spirituale în dezvoltarea și maturizarea vieții creștine. Sfântul Grigore cel Mare, preluând imaginea biblică a oglinzii, spunea: "Cărțile spirituale sunt asemenea unei oglinzi pe care Dumnezeu ne-o pune dinainte, pentru ca privindu-ne în ea să îndepărtăm greșelile și să ne îmbrăcăm cu toate virtuțile [...].

Mai recent, un alt sfânt foarte popular și iubit de oameni, fratele capucin Pius din Pietrelcina (padre Pio), îi scria unei fiice spirituale: "Să nu-mi spui că sunt foarte exigent dacă voi continua să vă rog să vă îmbogățiți tot mai mult citind cât de mult veți putea cărțile sfinte. Lectura spirituală vă este necesară asemenea aerului pe care-l respirăm. Citiți, citiți mult, iar lecturii sănătoase să nu-i lipsească niciodată rugăciunea evlavioasă și umilă" (Epistolario II, p. 433).

Mărturiile despre căutările și lecturile spirituale ale Veronicăi Antal confirmă ceea ce autorii spirituali au spus deja, și ceea ce sora Electa declara într-o mărturie: "Între fetele evlavioase de prin anii '50. Era o adevărată întrecere în privința vieții spirituale. Fiecare dintre ele avea un parfum deosebit, prin virtuțile și silința de care dădeau dovadă".

Ce se întâmplă în sufletul nostru atunci când citim o carte spirituală sau ne dedicăm unei activități intelectuale intense? Thomas Merton vorbește despre așa-numita "curățare a suprafeței oglinzii noastre interioare" (Semnul lui Iona), în timp ce filosoful Henri Bergson spune că atunci când citim scrierile marilor mistici sau sfinți și ne simțim transportați de trăirile lor, acesta este un indiciu că înlăuntrul nostru există un mistic, un sfânt, ce dorește să vină la lumină. Problema e că, din păcate, acest imbold este asumat doar în treacăt (en passant), fără a ne opri și a dezvolta această atracție, după pilda tinerei din Cântarea Cântărilor care-i spunea prietenului ei: "Trage-mă după tine și să fugim!" (Cânt 1,4). Astfel, inspirația sfântă, imboldul spiritual, rămâne doar la nivelul unei dorințe pioase trecătoare.

Cu ajutorul lecturilor ei spirituale, Veronica își "curăța suprafața oglinzii sale interioare" prin care-și privea sufletul și, pentru că nu și-l putea îndestula prin acțiuni la nivelul mărețelor sale dorințe de sfințenie, - știm, de pildă, că ar fi voit să intre în mănăstire dar nu i-a fost posibil - sfârșea prin a plânge de dor după cer, după Isus: "Deseori o vedeam privind cerul și zâmbind - povestește prietena ei Cătălina. Dacă o întrebam ce se întâmplă cu ea, mișca din umeri și zâmbea. Nu exagerez deloc și nu pot să spun decât că a fost un suflet aparte".

O altă prietenă pe nume Eleonora își amintește: "Pe la începutul lui august 1958 [Veronica a fost martirizată la 24 august 1958] mă dusesem la ea, să o rog să mă ajute la ceva treabă... Am intrat în casă... Avea în mână cartea Bucură-te, Regină. Am întrebat-o ce face. «Citesc din cartea asta și plâng!», mi-a răspuns".

Experiența Veronicăi, a cărei inimă tânjea și suspina de dor după Dumnezeu, ne duce cu gândul la cuvintele unui alt mare maestru al vieții interioare, sfântul Augustin, care scrie în Confesiuni cu privire la o experiență similară: "Strigam atunci când citeam în afara mea ceea ce recunoșteam în lăuntrul meu și nu mai voiam să mă risipesc printre bunurile terestre, devorând timpul și fiind devorat de timp [...]. Lacrimile îmi curgeau, dar erau lacrimi de bucurie. [...] Cât privește însă celelalte bucurii ale vieții acesteia, cu atât mai puțin sunt vrednice de lacrimile noastre cu cât le plângem mai mult, și cu atât ar trebui să le plângem mai mult pe acelea pe care le plângem mai puțin".

Avem cu toții nevoie de sprijinul, experiența, intuițiile și înțelepciunea câtorva autori pe care să-i considerăm "prieteni spirituali", la textele cărora să apelăm cu încredere, să cugetăm asupra lor și să împărtășim cu alții ceea ce ei ne transmit și trezesc în sufletul nostru. În acest sens, cred că ar ajuta foarte mult, dacă s-ar crea la nivelul comunităților catolice, grupuri de lectură spirituală puse sub patronajul viitoarei fericite Veronica Antal, cu scopul de a promova cărțile spirituale, lectura, dialogul și împărtășirea, mai ales în rândul tinerilor.

Autorii spirituali ne pot însoți pe drumul cunoașterii de sine, al purificării intențiilor și motivațiilor noastre religioase, al deprinderii unui bun discernământ, al dezvoltării inteligenței spirituale și a iubirii creative, al formării unei credințe ferme exprimată printr-o încredere solidă în Dumnezeu, care ne spune fiecăruia, în orice moment: "Nu te teme, pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, tu ești al meu" (Is 43,1).

"Eu sunt a lui Isus..." a rămas scris pe un bilețel scris chiar de mâna Veronicăi.

Tânăra Veronica știa cui îi dăruise inima și unde-i era locul și asta a ajutat-o să se păstreze curată, dedicată și fidelă Mirelui ei, chiar cu prețul sângelui: "Cu ocazia unui hram, relatează Ana, am stat la masă cu mai multe fete, printre care era și Veronica. La ridicarea mesei, ea a spus rugăciunea Tatăl nostru și a apoi a cântat Voi merge într-o zi. La întrebarea fetelor de ce a cântat tocmai acel cântec, ea a răspuns: «Apoi să știți că eu am să merg în cer!» - De unde știi?, a fost întrebată. Și a răspuns: «Cum să nu merg în cer, dacă eu sunt a lui Isus»".

Fr. Virgil Blaj

* * *

Secțiunea specială "Veronica Antal" pe www.ercis.ro


 

lecturi: 61.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat