Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Irlanda
cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor la Dublin

(25-26 august 2018)

Sfânta Liturghie

Phoenix Park, duminică, 26 august 2018

Actul penitențial

Ieri m-am întâlnit cu opt persoane supraviețuitoare ale abuzurilor de putere, de conștiință și sexuale. Adunând ceea ce mi-au spus, aș vrea să put în fața milostivirii Domnului aceste delicte și să cer iertare.

Cerem iertare pentru abuzurile din Irlanda, abuzuri de putere și de conștiință, abuzuri sexuale din partea membrilor calificați ai Bisericii. În mod special cerem iertare pentru abuzurile comise în diferite tipuri de instituții conduse de călugări și călugărițe și de alți membri ai Bisericii. Și cerem iertare pentru cazurile de exploatare de muncă la care au fost supuși atâția minori.

Cerem iertare pentru momentele în care ca Biserică n-am oferit supraviețuitorilor oricărui tip de abuz compasiune, căutarea a dreptății și adevărului, cu acțiuni concrete. Cerem iertare.

Cerem iertare pentru unii membri ai ierarhiei care nu au luat asupra lor aceste situații dureroase și care au rămas în tăcere. Cerem iertare.

Cerem iertare pentru copiii care au fost luați de la mamele lor și pentru toate acele momente în care se spunea atâtor fete-mame care încercau să-și caute copiii de care au fost despărțite, sau copiilor, care le căutau pe mamele lor, se spunea că era păcat de moarte: acesta nu este păcat de moarte, este porunca a patra. Cerem iertare.

Domnul să mențină și să facă să crească această stare de rușine și de căință și să ne dea forța pentru a ne angaja pentru ca niciodată să nu se mai întâmple aceste lucruri și pentru ca să se facă dreptate. Amin.

Omilia Sfântului Părinte

"Tu ai cuvintele vieții veșnice!" (In 6,68).

La încheierea acestei Întâlniri Mondiale a Familiilor ne reunim ca familie în jurul mesei Domnului. Îi mulțumim Domnului pentru multele binecuvântări primite în familiile noastre. Vrem să ne angajăm să trăim pe deplin vocația noastră pentru a fi, conform cuvintelor emoționante ale sfintei Tereza a Pruncului Isus, "iubirea în inima Bisericii".

În acest prețios moment de comuniune unii cu alții și cu Domnul, este bine să facem o pauză și să luăm în considerare izvorul tuturor lucrurilor bune pe care le-am primit. Isus revelează originea acestor binecuvântări în Evanghelia de astăzi, când le vorbește discipolilor săi. Mulți dintre ei erau tulburați, încurcați și chiar supărați, dezbătuți dacă să accepte "cuvintele sale grele", așa de contrare înțelepciunii acestei lumi. Ca răspuns, Isus le spune direct: "Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață" (In 6,63).

Aceste cuvinte, cu promiterea darului Duhului Sfânt, sunt pline de viață pentru noi care le primim în credință. Ele indică izvorul ultim al întregului bine pe care l-am experimentat și l-am trăit aici în aceste zile: Duhul lui Dumnezeu, care suflă încontinuu viață nouă asupra lumii, în inimi, în familii, în case și în parohii. Fiecare nouă zi în viața familiilor noastre, și fiecare nouă generație, poartă cu sine promisiunea unor noi Rusalii, unor Rusalii familiale, o nouă revărsare a Duhului, Mângâietorul, pe care Isus ni-l trimite ca Avocat al nostru, Mângâietor al nostru și Cel care cu adevărat ne dă curaj.

Câtă nevoie are lumea de această încurajare care este dar și promisiune a lui Dumnezeu! Ca unul din roadele acestei celebrări a vieții familiale, să vă puteți întoarce la casele voastre și să deveniți izvor de încurajare pentru alții, pentru a împărtăși cu ei "cuvintele vieții veșnice" ale lui Isus. De fapt, familiile voastre sunt fie un loc privilegiat fie un mijloc important pentru a răspândi acele cuvinte ca "vești bune" pentru fiecare, în special pentru cei care doresc să părăsească pustiul și "casa sclaviei" (cf. Ios 24,17) pentru a merge spre țara promisă a speranței și a libertății.

În lectura a doua de astăzi, sfântul Paul ne spune că o căsătorie este o participare la misterul fidelității perene a lui Cristos față de mireasa sa, Biserica (cf. Ef 5,32). Totuși această învățătură, deși magnifică, poate apărea vreunuia ca un "cuvânt greu". Pentru că a trăi în iubire, așa cum ne-a iubit Cristos (cf. Ef 5,2), comportă imitarea înseși jertfirii sale de sine, comportă să murim pentru noi înșine ca să ne renaștem la o iubire mai mare și mai durabilă. Acea iubire care singură poate salva lumea din sclavia păcatului, din egoism, din aviditate și din indiferența față de nevoile celor mai puțin norocoși. Aceasta este iubirea pe care am cunoscut-o în Isus Cristos. El s-a întrupat în lumea noastră printr-o familie și prin mărturia familiilor creștine în fiecare generație are puterea de a dărâma orice barieră pentru a reconcilia lumea cu Dumnezeu și a face din noi ceea ce din totdeauna suntem destinați să fim: o unică familie umană care trăiește împreună în dreptate, în sfințenie, în pace.

Misiunea de a da mărturie despre această Veste Bună nu este ușoară. Totuși, provocările pe care creștinii le au astăzi în fața lor, în felul lor, nu sunt mai puțin dificile decât cele pe care au trebuit să le înfrunte primii misionari irlandezi. Mă gândesc la sfântul Columban, care cu micul său grup de însoțitori a dus lumina Evangheliei în ținuturile europene într-o epocă de întuneric și de decadență culturală. Succesul lor misionar extraordinar nu era bazat pe metode tactice sau planuri strategice, nu, ci pe o docilitate umilă și eliberatoare față de sugestiile Duhului Sfânt. Mărturia lor zilnică de fidelitate față de Cristos și între ei a fost cea care a cucerit inimile care doreau cu ardoare un cuvânt de har și care a contribuit la nașterea culturii europene. Această mărturie rămâne un izvor peren de reînnoire spirituală și misionară pentru poporul sfânt și credincios al lui Dumnezeu.

Desigur, vor exista mereu persoane care se vor opune Veștii Bune, care "vor murmura" împotriva "cuvintelor sale grele". Totuși, ca sfântul Columban și însoțitorii săi, care au înfruntat ape înghețate și mări furtunoase pentru a-l urma pe Isus, să nu ne lăsăm niciodată influențați sau descurajați de privirea înghețată a indiferenței sau de vânturile vijelioase ale ostilității.

Totuși, recunoaștem cu umilință că, dacă suntem cinstiți cu noi înșine, putem considera și noi grele învățăturile lui Isus. Cât de greu este mereu a ierta pe cei care ne rănesc! Ce provocare este mereu aceea de a-l primi pe migrant și pe străin! Cât de incomod este a ocroti drepturile celor mai fragili, ale celor încă nenăscuți sau ale celor mai bătrâni, care par să deranjeze simțul nostru de libertate.

Totuși, tocmai în acele circumstanțe Domnul ne întreabă: "Nu cumva vreți să plecați și voi?" (In 6,67). Cu forța Duhului care ne încurajează și cu Domnul alături mereu, putem răspunde: "Noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu" (v. 69). Cu poporul lui Israel putem să repetăm: "Și noi îl vom sluji pe Domnul, pentru că El este Dumnezeul nostru" (Ios 24,18).

Cu sacramentele Botezului și Mirului, fiecare creștin este trimis pentru a fi un misionar, un "discipol misionar" (cf. Evangelii gaudium, 120). Biserica în ansamblul său este chemată să "iasă" pentru a duce cuvintele vieții veșnice la periferiile lumii. Fie ca această celebrarea a noastră de astăzi să vă întărească pe fiecare dintre voi, părinți și bunici, copii și tineri, bărbați și femei, frați și surori, contemplativi și misionari, diaconi și preoți și episcopi, în împărtășirea bucuriei Evangheliei! Să puteți împărtăși Evanghelia familiei ca bucurie pentru lume!

Pregătindu-ne să reluăm fiecare propriul drum, să reînnoim fidelitatea noastră față de Domnul și față de vocația la care ne-a chemat pe fiecare dintre noi. Însușindu-ne rugăciunea sfântului Patriciu, să repetăm împreună cu bucurie: "Cristos înlăuntrul meu, Cristos în spatele meu, Cristos alături de mine, Cristos sub mine, Cristos deasupra mea" [repetă asta în galică]. Cu bucuria și forța conferită de Duhul Sfânt, să spunem cu încredere: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice" (In 6,68).

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 10.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat