Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

La 30 de ani: Accidentul de pe Valea Uzului

S-au împlinit 30 de ani de la accidentul de pe Valea Uzului în care au murit 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Duminică, 19 august 2018, ora 18.00, PS Aurel Percă a fost prezent în cimitirul din Faraoani pentru a participa la Liturghia de comemorare a decedaților. Pr. Augustin Bărbuț, unul dintre supraviețuitori, a rostit predica. Pentru a înțelege evenimentele redăm un articol publicat în "Ziarul Lumina" din 29 august 2008 și apoi pe ercis, adus la zi și completat. De asemenea, adăugăm fotografii de la funeraliile de acum 30 de ani.

* * *

S-au împlinit 30 de ani de la accidentul care a avut loc pe Valea Uzului. Mai mulți credincioși ortodocși și romano-catolici din Faraoani (19), Valea Mare (4) și Orbeni (4) din jud. Bacău și-au găsit sfârșitul în seara duminicii de 21 august 1988 în timp ce se îndreptau cu un camion și cu o remorcă spre jud. Harghita la recoltatul cartofilor. După trecerea unui pod, pe la ora 19.10, pe drumul forestier Dărmănești-Covasna, malul râului s-a surpat, remorca cu bagaje a derapat, apoi s-a răsturnat și a antrenat în cădere prăbușirea întregii mașini în albia râului. Unii s-au înecat sub lada mașinii răsturnate, alții au fost striviți de obloane. Din cele 63 de persoane, 27 au murit. Majoritatea erau adolescenți și tineri: 13-17 ani. Era în timpul comunismului. Mergeau să câștige o bucată de pâine.

Morții au fost duși la morga din Bacău, răniții la spitalul din Moinești. Parohul de Moinești de pe vremea aceea, pr. Ioan Purcaru, care a mers la spital pentru a-i îngriji, își amintește: "Am intrat în salonul mare unde i-am spovedit și i-am împărtășit pe toți... În salon erau bărbați și femei în jurul vârstei de 50-60 ani, dar și tineri între 13 și 17 ani, cu fețele arse de soare, crăpate, palmele pline de bătături, privirea pierdută și neîncrezătoare. În timp ce scriam lista cu numele lor, o fată cu mâinile în semn de implorare și cu vocea tremurândă mi-a adresat această întrebare - strigăt de durere a unui copil inocent... «Unde este mama mea? N-ați auzit de cutare?... Unde este?...» Am rămas pentru o clipă perplex, dar imediat am adăugat: «O voi căuta...»... Nu mai era printre cei vii".

Mulți își amintesc și astăzi cum în urmă cu 30 de ani de pe fiecare uliță veneau oamenii cu sicriele. Au fost așezate în semicerc în fața bisericii. Oamenii plângeau și se rugau. Mulți își conduceau copii pe ultimul drum.

"Îmi amintesc înmormântarea de parcă a fost ieri: 23 de sicrie erau în semicerc, lângă biserică, iar lângă ele rudele. Pe drum spre biserică văzusem deja fluviul de procesiuni de pe toate ulițele. Au fost multe familii care au pierdut atunci pe cineva... Pentru mine a fost foarte greu să le spun oamenilor ceva în acele momente. Mi-a venit ideea să le vorbesc despre suferința mai mare a unui nevinovat, Isus.".., a spus PS Petru Gherghel, care a oficiat înmormântarea acum 30 de ani. Cei patru ortodocși decedați au fost înmormântați separat la Orbeni.

Satul Faraoani fusese împresurat cu securiști în civil, de teamă să nu izbucnească vreo revoltă. În zilele precedente înmormântării au adus în sat zahăr și ulei. Evident, în ziarele vremii nu s-a scris nimic. Erau notate accidentele din Occident, tinerii care mureau din cauza alcoolului sau drogurilor din SUA. La noi era totul bine. Nu trebuia să transpară ideea că oamenii sufereau de foame și, în căutarea de lucru, munceau până și copii.

La comemorarea de acum zece ani, ca și la comemorarea de anul acesta, printre participanți a fost și Augustin Bărbuț, preot carmelit, supraviețuitor al accidentului. Avea 15 ani când s-a întâmplat tragedia. La finalul Liturghiei a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a dat șansa de a rămâne în viață și pentru că l-a chemat să devină preot și să le vorbească oamenilor despre adevărata viață care se găsește în Cristos.

De ce se pune accentul pe a nu uita cele întâmplate? m-am întrebat. De ce e nevoie ca oamenii să mai răscolească amintirile dureroase?

Este mai întâi un motiv care vine din credință. Trebuie să ne amintim de cei dragi care au plecat înaintea noastră. Cu puțin timp înainte de a trece la Domnul, Monica i-a cerut fiului său Augustin să-și amintească de ea la altarul Domnului. Oamenii își vor aminti de rudele și de cunoscuții lor la altarului Domnului în cadrul unei sfinte Liturghii. În plus, în lumina lecturilor din Cartea Sfântă și a cuvântului de învățătură al episcopului, cei prezenți vor avea ocazia să reflecteze din nou la faptul că Dumnezeu are un plan al său, pe care noi nu îl înțelegem de fiecare dată, că viața noastră e în mâinile lui și că are importanță cum o trăim.

În al doilea rând, comemorarea ajută la a ține conștiința trează cu privire la o epocă apusă, sperăm, pentru totdeauna. Pentru a înțelege momentele prin care au trecut semenii noștri, aceia care au trăit în acele timpuri tulburi și de mizerie, trebuie să ne amintim măcar din când în când de asemenea evenimente.

Conform mărturiei supraviețuitorilor, majoritatea celor care erau în mașină au murit rugându-se. La 30 de ani au fost amintiți în rugăciune cei care azi în majoritate ar fi avut în jurul a 45 de ani. Dumnezeu să le facă parte cu drepții din ceruri.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Lista cu victimele accidentului de pe Valea Uzului (21 august 1988)

  • Faraoani
    1. Andrei Angelica
    2. Andrei Margareta
    3. Antal Ion
    4. Antal Margareta
    5. Antal Mihai
    6. Bortoș Maria
    7. Cancel Maria
    8. Cancel Marin
    9. Ciceu Ciprian
    10. Farcaș Antonina
    11. Farcaș Carol
    12. Farcaș Varvara
    13. Frâncu Ion
    14. Iștoc Eronim
    15. Patrașc Cristian
    16. Patrașcu Adrian
    17. Roca Cornelia
    18. Roca Varvara
    19. Sabău Cristian
  • Valea Mare
    1. Duma Daniel
    2. Ghiurca Verona
    3. Patrașcu Luța
    4. Farcaș Hulubaru Magda
  • Orbeni
    1. Irimia Petrică
    2. Neica Gheorghe
    3. Sendrea Ion
    4. Sendrea Ion fiu

* * *

Mărturia unui supraviețuitor

Pentru mine personal, care am concelebrat la aceasta Liturghie, a fost un moment foarte emoționant să văd în fața mea părinții, rudele și cunoscuții celor implicați în acel tragic accident. Evocând numele celor decedați, îmi aminteam de fiecare în parte, de chipul lor, de personalitatea lor și de călătoria noastră către acel loc de muncă la care nu am mai ajuns.

Era ceva normal în acei ani ca în timpul vacanțelor să dăm o măna de ajutor bugetului familial și să ne căutăm de muncă. Și erau mai multe echipe care plecau în județele Harghita sau Covasna la strâns de cartofi, pentru că se plătea mai bine și beneficiam de cartofi pentru iarnă.

În ziua de 20 august 1988 s-a zvonit că urma să vină o mașină care să-i transporte pe oameni la locul de muncă. Zvonul s-a răspândit repede și toți cei 60 eram gata de plecare în ziua de duminică, 21 august 1988, în jurul orei 15.00, de pe strada Moghioruș. Eram mulți adolescenți, tineri și persoane mai în vârstă. Toți plini de viață și cu bucuria de a trăi și de a realiza ceva bun, util familiei. Nu era un autobuz, ci era un camion care încă mai avea pe podea resturi de paie cărate în zilele dinainte, dar cu câteva bănci prinse de podea și transformat în mijloc de transport persoane, iar în remorcă erau bagajele noastre. Am urcat câți am încăput, urmând ca ceilalți să meargă cu trenul. Plecam toți bucuroși că ieșim din sat și mai vedem lumea.

Pe drum, se glumea, se rădea, persoanele mai în vârstă spuneau rozariul, totul părea normal, până când am ajuns la Valea Uzului. După ce am trecut de tabăra Valea Uzului, intrând în pădure, din sens opus veneau două mașini marca Dacia, una galbenă și una neagră, cu cea neagră s-a întâlnit chiar pe pod și camionul în care eram noi a tras prea pe dreapta, iar după pod, drumul fiind mai îngust și având o treaptă, cum a trecut cu roțile din spate, a derapat și cu greutatea mașini s-a răsturnat în apă cu roțile în sus. Remorca mașini s-a agățat de pod și apoi a intrat în mașină. Era în jurul ore 19.15.

Erau doar țipete și urlete de sub mașină. În timpul răsturnării, o parte dintre noi, cei care erau în partea stângă a mașinii, au fost aruncați afară, pe alți aruncați i-a prins din nou sub mașină. Eu eram în partea dreaptă, pe a doua bancă din față. Am rămas sub mașină puțin lovit și, după ce au deschis oblonul din balamale, m-au scos afară, eram ud de motorina care curgea din rezervor. Persoanele din acea Dacie galbenă s-au oprit și s-au întors și ne-au fost de mare ajutor, chiar dacă nici până azi nu știu cine au fost și țin să le mulțumesc și aș dori să îi cunosc ca să le mulțumesc personal pentru ajutorul acordat.

Cei răniți au fost întinși pe cealaltă parte a drumului și înveliți cu păturile noastre, căci fiecare avea cu el și pătură. De la apropiata tabără au venit în ajutor medici și câțiva elevi mai mari care ne-au ajutat să mergem la tabără, lăsând în urmă gemetele acelora care nu puteau fi scoși. De la tabără, noaptea târziu, cei care eram mai bine am fost duși cu o mașină la spitalul din Moinești. Aici toată noaptea, din jumătate în jumătate de oră, persoane civile ne trezeau și ne puneau să povestim cum a fost.

În dimineață următoare a venit pr. Ioan Purcaru cu sfintele taine, luând numele celor din spital și transmițând părintelui Ștefan Vacaru. Cei care au putut fi externați au fost duși la morga din Bacău pentru a-i recunoaște pe cei decedați, iar de acolo acasă.

În sat era mare jale, toată lumea era îndurerată. În toate părțile satului era un defunct, rude sau vecini și tot satul era în doliu.

La 25 august a avut loc înmormântarea celor 23 de persoane din Faraoani și Valea Mare, celebrare prezidată de Monseniorul Petru Gherghel care ne-a adresat cuvinte de încurajare și îmbărbătare. La sfânta Liturghie au luat parte mulți preoți și foarte multă lume din toate părțile. Printre mulțime din păcate și multă Securitate, pentru că se temeau de vreo mișcare în masă, dar lumea era închisă în durere și suferință.

Despre acest accident nu s-a scris și nu s-a spus nimic prin mijloacele mass-media ale acelei perioade, totul a fost ținut ascuns, dar în memoria comunității acest eveniment nu poate fi șters și aceste persoane care și-au pierdut viața în acest accident nu pot fi uitate niciodată.

Pr. Augustin Bărbuț, OCarm.

* * *

Mai jos puteți urmări două reportaje realizate în anul 2008 despre accidentul de pe Valea Uzului, realizate de Cătălin Cojocaru pentru 1TV Bacău.

Reportajul difuzat la 21 octombrie 2008:

Reportajul difuzat la 28 octombrie 2008:

* * *

Două reportaje realizate în anul 2022 despre accidentul de pe Valea Uzului, realizate de Ciprian Rotaru ("Omul cu Natura").

Ciprian Rotaru ("Omul cu Natura"): "Au murit 27 de minori și părinți, accidentul de la Valea Uzului 1988". Prima parte

Ciprian Rotaru ("Omul cu Natura"): "Tragedie în natură ascunsă de comuniști. Morți în căutare de hrană". Partea a doua


 

lecturi: 123.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat