Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Editura "Sapientia": Trei noi cărți

La Editura "Sapientia" au apărut recent cărțile Giulgiul din Torino, scrisă de pr. Claudiu Dumea, Exilul babilonian - etapă fundamentală în maturizarea identității și a credinței lui Israel, scrisă de pr. Marius Cojan, și cartea Curajul de a ne teme... ...de inima împietrită, scrisă de pr. Marie-Dominique Molinié O.P.

*

Cartea Giulgiul din Torino, scrisă de pr. Claudiu Dumea, apare în colecția "Creștinism în contemporaneitate", în formatul 14x20 cm, are 361 pagini (dintre care 43 color, cu ilustrații ale istoriei și cercetărilor efectuate asupra giulgiului) și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Învierea lui Cristos este adevărul fundamental al creștinismului. Dacă învierea lui Cristos nu a avut loc, creștinismul dispare; în acest caz, Isus Cristos nu a existat, ori, dacă a existat, nu a fost decât un simplu muritor, și nu Dumnezeu: "Dacă nu există înviere, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră. Iar noi suntem găsiți martori falși" (1Cor 15,13-15). Nu e de mirare că dușmanii credinței creștine din toate timpurile au încercat să distrugă mărturiile și pe martorii învierii Domnului. Lichidarea martorilor este o practică obișnuită în încercarea de a tăinui adevărul. Apostolii au fost principalii martori ai învierii lui Cristos. Nu că ei ar fi fost de față la mormântul Domnului. De față în momentul învierii au fost numai îngerii lui Dumnezeu. Dar apostolii au fost martori în sensul că lor le-a apărut Cristos după învierea și credința noastră se întemeiază pe mărturia lor. Învierea a fost tema principală a predicii lor.

Dar au fost și alți martori ai învierii; martori tăcuți și care totuși vorbesc și dau mărturie. Și ei sunt semn de împotrivire, stârnesc polemici aprinse.

Un asemenea martor tăcut este mormântul din Ierusalim în care a zăcut trupul mort al lui Isus până în momentul învierii. Dacă citim Evangheliile, constatăm că, după înviere, în jurul mormântului gol al lui Isus e multă agitație, multă zarvă, multă alergătură, e un du-te vino neîntrerupt: femeile merg la apostoli, ca să le spună ca a dispărut cadavrul; Petru și Ioan aleargă la mormânt, ca să vadă dacă e adevărat ce a spus Maria; soldații puși de pază la mormânt aleargă la arhierei, ca să dea alarma cu privire la cele întâmplate; arhiereii alarmați, la rândul lor, aleargă la mormânt, ca să vadă ce s-a întâmplat. Mormântul lui Isus nu poate lăsa pe nimeni indiferent, pune pe toată lumea în mișcare. Se lasă impresia că soarta lumii se joacă în jurul acestui mormânt, că destinul omenirii depinde de răspunsul la această întrebare: e gol sau nu e gol mormântul? Dacă e gol, înseamnă că Isus a înviat. Dacă nu e gol, înseamnă că nu a înviat. Și în acest caz, unde îi sunt osemintele? În jurul mormântului lui Isus va fi veșnic agitație. Aici se va duce veșnica luptă între lumină și întuneric, între bine și rău, între adevăr și minciună, între Cristos și Satana care refuză să se recunoască învins pe Calvar.

Sfântul Mormânt a fost primul loc de cult pentru comunitatea creștină din Ierusalim. Aceasta îl celebra pe Cristos, într-o grotă de la poalele Calvarului, numită grota lui Adam. Împăratul Adrian, în anul 153, crezând că dispare creștinismul făcând să dispară sub pământ mormântul lui Isus, a acoperit cu pământ mormântul și Calvarul și pe platforma de deasupra a amenajat forul (piața publică) orașului străjuit de statui ale divinităților păgâne. Două sute de ani a stat ascuns sub pământ mormântul lui Isus, până când împăratul Constantin a eliberat terenul, scoțând la iveală mormântul și Calvarul și construind măreața bazilică a Sfântului Mormânt.

Dar mai este un martor al învierii; un martor tăcut care continuă să vorbească prin simpla sa prezență: e pânza mortuară în care a fost înmormântat trupul lui Isus, cunoscută cu numele de giulgiul din Torino, despre care voi trata în această carte; semn de împotrivire și el ca orice martor al învierii Domnului.

Providența a orânduit ca toate generațiile de-a lungul veacurilor să beneficieze de mărturia acestei pânze misterioase pe care Isus și-a lăsat amprentele trupului său mort și înviat. Milioane de creștini merg la Torino, ca să-l contemple și să se întărească în credință.

În continuare, acest giulgiu cu chipul întipărit pe el a fost obiectul unor împotriviri nesfârșite. Acest giulgiu e autentic? A fost Cristos înmormântat în el? Chipul de pe el este într-adevăr al lui Cristos? Susținătorii autenticității aduc dovezi științifice temeinice. Adversarii îi neagă autenticitatea, afirmând că este lucrarea unui falsificator medieval. Pentru a-și susține afirmația, recurg uneori la metode necinstite, la falsificarea intenționată a adevărului, asemenea arhiereilor și saduceilor care au recurs la toate mijloacele pentru a distruge dovezile învierii Domnului.

Sunt două momente în care s-a dezlănțuit un război pe viață și pe moarte între adepții și adversarii giulgiului.

Primul moment a fost cel din anul 1898, când avocatul Secondo Pia, cel mai cunoscut fotograf din Torino, a fotografiat pentru prima dată giulgiul și a descoperit că imaginea de pe el este un negativ fotografic.

Al doilea moment a fost cel din 1979, când giulgiul a fost expus examinării cu carbon 14 pentru a i se afla vechimea. Rezultatul publicat a fost că giulgiul datează din anii 1260-1390, deci n-ar avea cum să fie pânza de in oferită de Iosif din Arimateea pentru înmormântarea Mântuitorului în Vinerea Mare, iar chipul de pe el nu ar fi chipul lui Cristos, ci un fals, cel mai mare fals din istoria omenirii. Ar fi o lucrare făcută de un artist falsificator medieval, care a fost nu numai escroc, dar și criminal, întrucât, urmând descrierea Evangheliilor, a biciuit un om, l-a încununat cu spini, apoi l-a răstignit și i-a înfășurat cadavrul în pânza de in și, astfel, a realizat uriașa impostură. Se credea că o dată cu datarea cu radiocarbon cazul a fost încheiat definitiv și nu se va mai discuta despre el, așa cum adversarii lui Cristos credeau că, punându-l pe Mântuitorul în mormânt și sigilând mormântul, totul s-a terminat. Dar nici de data aceasta nu a fost să fie așa. Ca și la fotografierea giulgiului, datarea cu carbon 14 a declanșat discuții și polemici furtunoase care continuă și astăzi. La studierea acestui obiect enigmatic iau parte experți reprezentând toate ramurile științei moderne: arheologia, istoria artelor, iconografia, numismatica, științele medicale cu diversele ramuri - anatomia, patologia, traumatologia, radiologia, medicina legală -, tehnica fotografică, informatica, tehnologia textilă, botanica, paleontologia, fizica, chimia, antropologia, biologia, microbiologia, geologia, exegeza biblică, teologia. S-a creat o nouă știință: sindonologia. Termenul provine de la "sindon", care înseamnă giulgiu. Ceea ce denotă interesul uriaș și miza imensă pe care o prezintă acest giulgiu, fiind vorba despre miracolul învierii lui Cristos care este inima creștinismului. În ziua de Paște se punea problema: e gol mormântul lui Cristos sau nu? A înviat Cristos sau nu? În timpurile noastre se pune aceeași întrebare: e autentic giulgiul sau nu? A fost înmormântat în el Cristos și l-a părăsit în momentul învierii sau nu?

Pe măsură ce știința avansează în studierea giulgiului, devine tot mai clar că motivele de a crede în autenticitatea acestuia sunt infinit superioare în număr și importanță celor care i se împotrivesc. Aplicându-se giulgiului calculul științific al probabilității, raportul matematic este de unu la mie. Mai pe înțeles: dintr-o mie de probabilități care există, 999 spun că omul din giulgiu este Isus din Nazaret și numai o singură probabilitate e împotrivă.

Ceea ce îi uimește pe toți cercetătorii și pe toți cei care privesc imaginea de pe giulgiu este seninătatea maiestoasă, calmul, liniștea desăvârșită a chipului imprimat pe pânză. Să presupunem, prin absurd, că ultragenialul falsificator medieval a ucis un om ca să realizeze imaginea de pe giulgiu. Dacă a biciui și a ucide un om e ușor, e totuși imposibil să-l faci să moară perfect senin după ce ai rupt carnea de pe el cu bicele și l-ai pironit în cuie pe cruce. Celor care cred în înviere și sunt șocați și tulburați de testul antiștiințific cu carbon 14, Cristos din pânza misterioasă de la Torino le spune ca și apostolilor tulburați și șocați cărora le-a apărut după înviere: "Nu vă temeți! Eu sunt!" În schimb, celor care refuză cu încăpățânare să creadă în înviere, refuzând evidența, le spune. "Temeți-vă! Eu sunt! Și dacă, într-adevăr sunt eu, cel înviat, la marea și inevitabila întâlnire va fi vai de pielea voastră!"

Pr. Claudiu Dumea

*

La Cartea Exilul babilonian - etapă fundamentală în maturizarea identității și a credinței lui Israel, scrisă de pr. Marius Cojan, apare în colecția "Studii biblice", în formatul 14x20 cm, are 138 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Ideea valorizării prin publicare a unor lucrări finale ale studenților care termină cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iași mi s-a părut de salutat, mai întâi, pentru acoperirea în parte a literaturii teologice și spirituale destul de carente în limba română și, mai apoi, pentru că unele lucrări sunt mici bijuterii în domeniu.

În primul rând, mi-a venit în memorie ceea ce a pus în scris părintele (actualmente) Cojan Marius. Am recitit lucrarea și cred că nu m-am înșelat. Subiectul este tulburător pentru orice om: exilul babilonian cu toate manifestările lui tragice - pierderea Țării Promise, desființarea regalității și întreruperea dinastiei făgăduite de Dumnezeu lui David că va fi veșnică, distrugerea Templului de la Ierusalim și încetarea cultului - înseamnă împlinirea implacabilă a judecății lui Dumnezeu pentru neascultările repetate ale lui Israel? Este Dumnezeu un răzbunător care își încalcă fidelitatea față de Alianță, abandonând poporul pe care și l-a ales de bunăvoie? Se complace Dumnezeu cu cruzime în suferințele și moartea atâtor deportați? Sau Dumnezeul lui Israel este învins de zeul babilonienilor, Marduk?

Autorul citește și recitește istoria biblică. Alegerea lui Israel este stipulată într-o Alianță. Încălcarea acestui Legământ cu Dumnezeu este păcat. Păcatul prin excelență al lui Israel este idolatria din care derivă nedreptatea socială, cultul formalist, împietrirea tuturor fracțiunilor comunității. Încercările de restaurare a cultului, reformele regilor Ezechia și Iosia, mesajul profeților eșuează. Teologia "națională" se dovedește falsă. Regatul de Nord mai întâi este cucerit de Asiria și apoi Regatul de Sud, Iuda, este cucerit de babilonieni, sub conducerea lui Nabucodonosor, iar iudeii sunt deportați "pe malurile râurilor din Babilon".

Este sfârșitul?

În experimentarea celei mai cumplite tragedii care a cuprins tot poporul, fiii Alianței ascultă adierea de mângâiere a profeților. Dumnezeul lui Israel n-a fost învins de Marduk. Profeții din exil, Ezechiel și Deutero-Isaia, insuflă poporului speranța restaurării. Preoții fac apel la păstrarea tradițiilor. Se descoperă noi forme de practicare a cultului adus Domnului. Apartenența la poporul lui Dumnezeu nu este garantată de locuirea într-o țară delimitată geografic. Semnul intrării în comunitatea pe care a voit-o Domnul este circumcizia. În absența templului și a cultului de acolo, începe să se accentueze importanța reunirii la sinagogă, mai ales în zilele de Șabat pentru a asculta cuvântul Domnului consemnat în Scripturi și, mai ales, în Tora, în Pentateuh. În timpul crizei generate de absența regalității se consolidează o societate teocratică, cu o etică nouă, și se înrobustește speranța mesianismului. La orizont se întrezărește chipul Servitorului lui Yahweh.

În timpul de suferință din teritoriul străin capătă o deosebită "importanță reflecția iudeilor asupra propriei identități, dobândind în urma exilului o certitudine profundă, o credință nezdruncinată, confirmată de supraviețuirea acelui «rest sfânt», că ei sunt chemați de Dumnezeu să aibă un rol unic în lume. Meditând pe malurile fluviilor mesopotamiene, iudeii și-au rememorat istoria: Yahweh i-a eliberat «cu braț puternic» din robia egipteană, apoi, pe Muntele Sinai, le-a dăruit Legea sa, încheind un legământ cu ei, după care i-a condus spre țara făgăduinței, cea pe care odinioară o promisese lui Abraham; dar pentru că ei au încălcat în mod repetat Legământul, au fost pedepsiți, fiind aduși în Babilon" (pag. 132).

Deportarea în Babilon nu este sfârșitul. Ea "menține încrederea și speranța printre supraviețuitorii catastrofei, dovedind, prin apelul la intervențiile trecute (în special la exod) ale lui Yahweh în favoarea poporului său, că Domnul nu-și părăsește poporul, că el urmează un plan stabilit încă de la începuturi și că cei care vor respecta Legea se vor bucura de făgăduințele divine. Acestea se vor împlini în Mesia, instauratorul pe pământ al Împărăției lui Dumnezeu" (pag. 133).

Epoca cea mai sumbră din istoria lui Israel devine timpul cel mai limpede de reflecție și timpul cel mai încărcat de roade spirituale pentru noul popor al lui Dumnezeu care se înfiripă în țara sclaviei.

Lucrarea părintelui Marius Cojan este lămuritoare în această dezvoltare logică de teologie biblică. Recursul constant la textul însuși al Bibliei, apelarea la judecata specialiștilor autoritari în domeniu - într-o bibliografie, deși minimală, aleasă cu grijă - fac din realizarea de față un instrument folositor pentru înțelegerea unui eveniment istoric de referință și a semnificației lui în istoria mântuirii.

Recomandarea lecturii ei este superfluă. Se impune de la sine. Și sperăm că autorul va purcede cu același elan și cu aceeași tenacitate și la alte aprofundări ale Cuvântului mântuitor și viu al lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Pr. Alois Bulai

*

Cartea Curajul de a ne teme... ...de inima împietrită, scrisă de pr. Marie-Dominique Molinié O.P. și tradusă în limba română de sr. Ioana (Cecilia Turc), apare în colecția "Spiritualitate", în formatul 14x20 cm, are 216 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Dumnezeu nu încetează să ne deruteze, până când vom ajunge să-l vedem față în față. Sfinții sunt oameni care au acceptat o dată pentru totdeauna să se lase derutați: aceasta a devenit pâinea lor cea de toate zilele. Nu vă mirați că vă mirați: noi nu suntem la înălțimea doctrinei Bisericii; aceasta este inepuizabilă. Atunci îngenuncheați ca niște copii și spuneți: "Vorbește, Doamne, servitorul tău ascultă!"

Nu vă prefaceți, ci faceți-o într-adevăr. Pentru aceasta e nevoie de tăcere: nu de tăcerea materială (care este totuși necesară), ci de aceea a ideilor: nu trebuie să vă cramponați de micile voastre idei - mai ales dacă sunt mărețe -, ci să fiți ca niște copii care nu știu ce li se va spune.

Această carte trebuie luată în serios. Poate că Dumnezeu vrea să nu rețineți decât un singur cuvânt din toate aceste pagini: nu vă bateți capul cu celelalte. Trebuie să ne deschidem în fața luminii luând lucrurile în serios: când privim lucrurile spirituale într-un mod uman înseamnă că nu le luăm în serios...

Dumnezeu va trece în măsura în care voi, dragi cititori, veți crede aceasta: eu o spun precum Moise către evrei, în ajunul nopții pascale. Nu trebuie să gândiți: "Am citit deja destule cărți, știu ce vrea să spună aceasta". Nu știm niciodată ce înseamnă o trecere a Domnului... Nu știm nici ce înseamnă viața creștină; pe teren învățăm: așteptăm mereu ceva nou, așteptăm să se facă tot mai multă lumină.

Capitolele acestei cărți nu urmăresc un plan anume, ci o temă cu mai multe variațiuni. Tema constă în aceste cuvinte: lăsați-vă modelați de harul lui Dumnezeu, lăsați-l să lucreze în voi. Nu sună foarte original, nu este foarte dificil de practicat, dar este foarte dificil de înțeles... vreau să spun, în felul în care ne cere să o practicăm.

Contrar a ceea ce se spune adesea, nu a pune în practică este greu în viața creștină, ci a înțelege. Dacă noi nu practicăm ceea ce ni se spune înseamnă că nu înțelegem.

Să nu ne temem de ceilalți, de lume, de viață - să ne temem de noi înșine. Nu de ceea ce ne înfricoșează de obicei - slăbiciunea noastră, greșelile noastre, căderile noastre (acestea fac parte din natura umană); să ne temem de ceea ce Isus le reproșează apostolilor după învierea sa: "Voi aveți inima împietrită. De ce? Voi nu credeți că eu am înviat! Voi nu credeți pentru că este prea frumos: aici este greșeala voastră".

Să cerem să nu ne încăpățânăm prea mult timp...

Pr. Marie-Dominique Molinie O.P.

* * *

Giulgiul din Torino,
Claudiu Dumea, Ed. "Sapientia", 2018, ISBN 978-606-578-338-6, 14x20 cm, 361 p., 25 lei

Exilul babilonian - etapă fundamentală în maturizarea identității și a credinței lui Israel,
Marius Cojan, Ed. "Sapientia", 2018, ISBN 978-606-578-343-0, 14x20 cm, 138 p., 10 lei

Curajul de a ne teme... de inima împietrită,
Marie-Dominique Molinié, Ed. "Sapientia", 2018, ISBN 978-606-578-340-9, 14x20 cm, 216 p., 15 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poștale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

  • prin poștă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26; 700064-Iași;
  • prin telefon și WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 și 19.00; duminica, între orele 10.00 și 18.00
  • prin e-mail: libraria@ercis.ro
  • prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro


 

lecturi: 48.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat