Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție: Fericitul Nunzio Sulprizio, tânăr sfânt, tinerețe sfântă

Născându-se într-o umilă familie în anul 1817 și rămânând orfan de ambii părinți, Nunzio a fost crescut de bunica dinspre mamă, apoi de un unchi care, în ciuda constituției fizice firave a nepotului, l-a constrâns la munca de fierar, în atelierul pe care acesta - violent și foarte vulgar - îl avea deschis în localitatea Pescosansoneco. Din lipsa privațiunilor și a relelor tratamente, copilul, care la locul de muncă se lovise la picior, s-a îmbolnăvit de carie osoasă, astfel că în puțină vreme o plagă fără vindecare i-a cuprins tot piciorul. Se povestește că Nunzio mergea să spele rana la fântâna din Riparossa, fără însă a fi mângâiat de locuitorii acelui sat care, mai mult, îl alungau deoarece se temeau să nu cumva să infecteze apa fântânii lor.

Găzduit de un unchi, militar la Napoli, a primit îngrijiri din partea unui colonel medic, suferind în ultimele zile din viață chinuri atroce. Napolitanii, printre care se răspândise faima resemnării cu care tânărul acceptase boala, și profunda devoțiune pe care o avea față de Maica Domnului, deja la moartea lui, care a avut loc în ziua de 5 mai 1836, l-au considerat imediat un sfânt, ba chiar "sfințișorul nostru ("santariello nuostro"), cum îl numeau cu o afectuoasă expresie dialectală.

Mult înainte ca Biserica, în anul 1963, să-l declare venerabil, locuitorii din Pescosansoneco ridicaseră un sanctuar, aproape de fântâna miraculoasă din Riparossa, pentru a păstra acolo, în mod solemn, rămășițele lui pământești.

Fericitul Nunzio, tânăr muncitor laic, este considerat protectorul invalizilor și al victimelor din cauza muncii, iar sanctuarul său este unul din locurile cele mai celebre și mai frecventate din Valea Pescarei.

Aspectele caracteristice ale vieții fericitului Nunzio Sulprizio sunt două: cel oferit de scurta lui viață (19 ani), și ceea ce pare delineat de faptul că el a fost, pentru câțiva ani triști și grei din adolescența lui, muncitor, sărac și simplu ucenic într-un mizerabil atelier de fierărie. Tânăr și muncitor. Iată binomul ce pare să-l definească pe noul sfânt; și este un binom atât de luminos, încât ajunge să umple de interes scurta și aparent palida biografie a vieții lui.

Noi, astăzi, suntem înclinați să dăm celui ales un nume care să-l apropie de noi și, în același timp, să-l deosebească de ceilalți sfinți; o caracteristică care să-l facă să intre în categoriile noastre sociale și psihologice și să-l separe de alte forme de viață umană. Vrem să găsim în sfinți niște colegi "calificați"; o sfințenie abstractă și generică nu ne prea atrage; vrem să o definim prin termeni clari, personali și care să nu poată fi confundați. De aceea, biografilor lui Nunzio Sulprizio le-a fost foarte ușor să-l numească tânăr și muncitor.

Fericitul Nunzio spune tinerilor că vârsta lor a fost și este iluminată și sfințită de Dumnezeu; el este o glorie a lor. El le spune că tinerețea nu trebuie să fie considerată ca fiind o etapă accidentală a vieții, o vârstă prin care trebuie să treacă orice tânăr care vrea să devină adult; tinerețea nu este ca și coșurile adolescentine de care trebuie să scape cu orice preț, pentru a deveni "mari"; tinerețea nu este vârsta patimilor trăite liber, ale inevitabilelor căderi, ale pesimismelor decadente; el le spune că tinerețea este un har, este un noroc, este o binecuvântare dumnezeiască. Sfântul Filip repeta: "Fericiți voi, tinerii, care aveți timp să faceți binele!". Este un har, este o binecuvântare să fiți inocenți, să fiți curați, să fiți veseli, să fiți puternici, să fiți plini de ardoare și de viață, așa cum sunt și ar trebui să fie oamenii care primesc darul existenței fizice proaspete și noi, regenerată și sfințită de botez. În sfârșit, dacă pentru nașterea spre copilărie un rol esențial îl au părinții, mai ales mama, tinerețea este o nouă naștere, mai frumoasă, deoarece mai personală, ce are loc prin canalizarea zvârcolirilor trupului, a sentimentelor și a emoțiilor spre realizarea a ceea ce trebuie să fie omul biruit de harul lui Dumnezeu.

Fericitul Nunzio, prin viața și exemplul lui, ne arată chipul și condiția cea mai apropiată a Bisericii înveșnicite, și totuși mai tinere ca niciodată, căci ea s-a născut din coasta străpunsă a lui Cristos tânăr, coastă tânără sângerândă și suferindă până la sfârșitul lumii, dar plină de viață, coastă șlefuită continuu, așa cum face fierarul care vrea ca din mâinile lui să iasă bijuterii pentru clienții săi.

Muncitorilor, acest sărac și suferind coleg le transmite un mesaj foarte clar și frumos: le spune că munca a suferit și suferă și astăzi de lipsă de protecție, de apreciere, de asistență și de ajutor, pentru a deveni liberă și umană, și pentru a permite vieții legitima ei realizare. Le amintește muncitorilor că munca nu poate fi separată de religie și de credință, deoarece fără sprijinul acestora munca devine sclavie și alergare după vânt.

Prelucrare și adaptare după www.unangelo.it/Calendario/Maggio/5%20maggio/index.htm

Pr. Damian Pătrașcu


 

lecturi: 16.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat