Papa Francisc: Angelus (15 iulie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi (cf. Mc 6,7-13) relatează momentul în care Isus îi trimite pe cei doisprezece în misiune. După ce i-a chemat pe nume pe fiecare, "pentru ca să fie cu el" (Mc 3,14) ascultând cuvintele sale şi observând gesturile sale de vindecare, acum îi convoacă din nou pentru "a-i trimite doi câte doi" (6,7) în satele în care El urma să meargă. Este un soi de "stagiu" a ceea ce vor fi chemaţi să facă după învierea Domnului cu puterea Duhului Sfânt.

Textul evanghelic se opreşte asupra stilului misionarului, pe care îl putem rezuma în două puncte: misiunea are un centru; misiunea are un chip.

Discipolul misionar are înainte de toate un centru al său de referinţă, care este persoana lui Isus. Relatarea indică asta folosind o serie de verbe care îl au pe El ca subiect - "i-a chemat", "a început să-i trimită", "le-a dat putere", "le-a poruncit", "le-a spus" (v. 7.8.10) -, aşa încât plecarea şi activitatea celor doisprezece apare ca iradierea dintr-un centru, repropunerea prezenţei şi acţiunii lui Isus în acţiunea lor misionară. Asta arată cum apostolii nu au nimic propriu de vestit, nici capacităţi proprii de demonstrat, ci vorbesc şi acţionează ca "trimişi", ca mesageri ai lui Isus.

Acest episod evanghelic ne interesează şi pe noi, şi nu numai preoţii, ci toţi cei botezaţi, chemaţi să mărturisim Evanghelia lui Cristos, în diferitele domenii ale vieţii. Şi această misiune este autentică şi pentru noi nu numai pornind de la centrul său imutabil care este Isus. Nu este o iniţiativă a fiecărui credincios, nici a grupurilor şi nici a marilor asociaţii, ci este misiunea Bisericii unită inseparabil cu Domnul său. Niciun creştin nu vesteşte Evanghelia "din proprie iniţiativă", ci numai trimis de Biserică ce a primit mandatul de la Cristos însuşi. Tocmai Botezul ne face misionari, un botezat care nu simte nevoia de a vesti Evanghelia, de a-l vesti pe Isus, nu este un bun creştin.

A doua caracteristică a stilului misionarului este, ca să spunem aşa, un chip, care constă în sărăcia mijloacelor. Echipamentul său răspunde la un criteriu de sobrietate. De fapt, cei doisprezece au porunca: "să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare" (v. 8). Învăţătorul îi vrea liberi şi uşori, fără sprijine şi fără favoruri, siguri numai de iubirea Lui care îi trimite, întăriţi numai de Cuvântul său pe care merg să-l vestească. Toiagul şi sandalele sunt dotarea pelerinilor, pentru că aşa sunt mesagerii împărăţiei lui Dumnezeu, nu manager atotputernici, nu funcţionari inamovibili, nu dive în tournée. Să ne gândim, de exemplu, la această dieceză al cărei episcop sunt eu. Să ne gândim la câţiva sfinţi din această dieceză de Roma: sfântul Filip Neri, sfântul Benedict Iosif Labre, sfântul Alexiu, sfânta Ludovica Albertini, sfânta Francisca Romana, sfântul Gaspar Del Bufalo şi atâţia alţii. Nu erau funcţionari sau antreprenori, ci umili lucrători ai Împărăţiei. Aveau acest chip. Şi acestui "chip" îi aparţine şi modul în care este primit mesajul: de fapt, se poate întâmpla să nu fie primiţi sau ascultaţi (cf. v. 11). Şi asta este sărăcie: experienţa eşecului. Activitatea lui Isus, care a fost refuzat şi răstignit, prefigurează destinul mesagerului său. Şi numai dacă suntem uniţi cu El, mort şi înviat, reuşim să găsim curajul evanghelizării.

Fecioara Maria, prima discipolă şi misionară a Cuvântului lui Dumnezeu, să ne ajute să ducem în lume mesajul Evangheliei într-o exultanţă umilă şi strălucitoare, dincolo de orice refuz, neînţelegere sau suferinţă.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din diferite părţi ale lumii: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile.

Îndeosebi, salut Surorile Preapreţiosului Sânge din Monza, novicele Fiicelor Mariei Ajutătoare care provin din diferite ţări şi tinerii polonezi din dieceza de Pelpin (Polonia), care participă la un curs de exerciţii spirituale la Assisi.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.