Papa Francisc: Angelus (29 iunie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi Biserica, peregrină la Roma şi în întreaga lume, merge la rădăcinile credinţei sale şi îi celebrează pe apostolii Petru şi Paul. Rămăşiţele lor pământeşti, păstrate în cele două bazilici dedicate lor, sunt atât de îndrăgite de romani şi de numeroşii pelerini care vin din toate părţile pentru a le venera.

Aş vrea să mă opresc asupra evangheliei (cf. Mt 16,13-19) pe care liturgia ne-o propune în această sărbătoare. În ea se relatează un episod care este fundamental pentru drumul nostru de credinţă. Este vorba despre dialogul în care Isus le adresează discipolilor săi întrebarea cu privire la identitatea sa. El mai întâi întreabă: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” (v. 13). Şi apoi îi interpelează direct pe ei: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” (v. 15). Cu aceste două întrebări, Isus pare să spună că una este a urma opinia curentă şi alta este a-l întâlni pe el şi a ne deschide la misterul său: acolo se descoperă adevărul. Opinia comună conţine un răspuns adevărat dar parţial; Petru, şi cu el Biserica de ieri, de astăzi şi din totdeauna, răspunde, prin harul lui Dumnezeu, adevărul: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu” (v. 16).

În decursul secolelor, lumea l-a definit pe Isus în diferite moduri: un mare profet al dreptăţii şi al iubirii; un înţelept învăţător de viaţă; un revoluţionar; un visător al viselor lui Dumnezeu… şi aşa mai departe. Atâtea lucruri frumoase. În Babelul acestor şi altor ipoteze se situează şi astăzi, simplă şi clară, mărturisirea lui Simon numit Petru, om umil şi plin de credinţă: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu” (v. 16). Isus este Fiul lui Dumnezeu: de aceea este veşnic viu el aşa cum este veşnic viu Tatăl său. Aceasta este noutatea pe care harul o aprinde în inima celui care se deschide la misterul lui Isus: certitudinea nu matematică, ci şi mai puternică, interioară, de a fi întâlnit izvorul vieţii, viaţa însăşi făcută trup, vizibilă şi tangibilă în mijlocul nostru. Aceasta este experienţa creştinului, şi nu este meritul său, al nostru al creştinilor, şi nu este meritul nostru, ci vine de la Dumnezeu, este un har al lui Dumnezeu, Tată şi Fiu şi Duh Sfânt. Toate acestea sunt conţinute în germen în răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”.

Şi apoi, răspunsul lui Isus este plin de lumină: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (v. 18). Este prima dată când Isus rosteşte cuvântul „Biserică”: şi face asta exprimând toată iubirea faţă de ea, pe care o defineşte „Biserica mea”. Este noua comunitate a Alianţei, care nu mai este bazată pe descendenţă şi pe Lege, ci pe credinţa în el, Isus, faţă a lui Dumnezeu. O credinţă pe care fericitul Paul al VI-lea, când era încă arhiepiscop de Milano, o exprima cu această minunată rugăciune:

„O, Cristoase, unicul nostru mijlocitor, tu ne eşti necesar:

pentru a trăi în comuniune cu Dumnezeu Tatăl;

pentru a deveni cu tine, care eşti Fiu unic şi Domn al nostru,

fiii săi adoptivi;

pentru a fi renăscuţi în Duhul Sfânt” (Scrisoare pastorală, 1955).

Prin mijlocirea Fecioarei Maria, Regina apostolilor, Domnul să dea Bisericii, la Roma şi în lumea întreagă, să fie mereu fidelă faţă de evanghelie, în slujba căreia sfinţii Petru şi Paul şi-au consacrat viaţa lor.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În această dimineaţă, aici în Piaţa „Sfântul Petru”, am celebrat Euharistia cu noii cardinali creaţi în consistoriul de ieri; şi am binecuvântat pallium-urile arhiepiscopilor mitropolitani numiţi în acest ultim an, care provin din diferite ţări. Reînnoiesc salutul meu şi urarea mea pentru ei şi pentru cei care i-au însoţit în această împrejurare sărbătorească. Fie ca ei să trăiască mereu cu entuziasm şi generozitate slujirea lor adusă evangheliei şi Bisericii.

În aceeaşi celebrare am primit cu afect delegaţia venită la Roma în numele patriarhului ecumenic, iubitul frate Bartolomeu. Această prezenţă este un ulterior semn al drumului de comuniune şi de fraternitate care mulţumire fie lui Dumnezeu caracterizează Bisericile noastre.

Adresez un salut cordial vouă tuturor, familii, grupuri parohiale, asociaţii şi credincioşi veniţi din Italia şi din atâtea părţi ale lumii, în special din Republica Cehă, din Pakistan, din China şi din Statele Unite ale Americii. Şi văd steaguri spaniole: şi din Spania… Şi din atâtea ţări.

Salutul meu astăzi este mai ales pentru voi, credincioşi din Roma, în sărbătoarea sfinţilor patroni ai oraşului! Pentru această ocazie, „Pro Loco” romană a promovat tradiţionala Înflorită, pe care o văd de aici, realizată de diferiţi artişti şi de atâtea realităţi asociative şi de voluntariat. Mulţumesc pentru această frumoasă iniţiativă şi pentru decorările florale sugestive!

Urez tuturor sărbătoare frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 23.