Papa Francisc: Angelus (17 iunie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În pagina evanghelică de astăzi (cf. Mc 4,26-34), Isus vorbeşte mulţimilor despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre dinamismele creşterii sale şi face asta relatând două parabole scurte.

În prima parabolă (cf. v. 26-29), împărăţia lui Dumnezeu este comparată cu creşterea misterioasă a seminţei, care este aruncată în pământ şi apoi răsare, creşte şi produce spicul, independent de îngrijirea agricultorului, care la sfârşitul coacerii se ocupă de recoltare. Mesajul pe care această parabolă ni-l încredinţează este acesta: prin predica şi acţiunea lui Isus, Împărăţia lui Dumnezeu este anunţată, a intrat năvalnic în ogorul lumii şi, ca sămânţa, creşte şi se dezvoltă din ea însăşi, prin forţă proprie şi după criterii indescifrabile din punct de vedere uman. Ea, în creşterea şi răsărirea sa înlăuntrul istoriei, nu depinde atât de lucrarea omului, ci este mai ales expresie a puterii şi a bunătăţii lui Dumnezeu, a forţei Duhului Sfânt care duce înainte viaţa creştină în poporul lui Dumnezeu.

Uneori istoria, cu evenimentele sale şi protagoniştii săi, pare să meargă în sens contrar planului Tatălui ceresc, care vrea pentru toţi fii săi dreptatea, fraternitatea, pacea. Dar noi suntem chemaţi să trăim aceste perioade ca etape de încercare, de speranţă şi de aşteptare vigilentă a recoltei. De fapt, ieri ca şi astăzi, Împărăţia lui Dumnezeu creşte în lume în mod misterios, în mod surprinzător, dezvăluind puterea ascunsă a seminţei mici, vitalitatea sa victorioasă. În pliurile evenimentelor personale şi sociale care uneori par să marcheze naufragiul speranţei, trebuie să rămânem încrezători în acţiunea silenţioasă dar puternică a lui Dumnezeu. Pentru aceasta, în momentele de întuneric şi de dificultate noi nu trebuie să capitulăm, ci să rămânem ancoraţi în fidelitatea lui Dumnezeu, în prezenţa sa care mântuieşte mereu. Amintiţi-vă asta: Dumnezeu mântuieşte mereu. Este mântuitorul.

În a doua parabolă (cf. v. 30-32), Isus compară Împărăţia lui Dumnezeu cu un grăunte de muştar. Este o sămânţă foarte mică, şi totuşi se dezvoltă aşa de mult încât devine cea mai mare dintre toate plantele din grădină: o creştere imprevizibilă, surprinzătoare. Nu este uşor pentru noi să intrăm în această logică a imprevizibilităţii lui Dumnezeu şi s-o acceptăm în viaţa noastră. Însă astăzi Domnul ne îndeamnă la o atitudine de credinţă care depăşeşte proiectele noastre, calculele noastre, previziunile noastre. Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeul surprizelor. Domnul ne surprinde mereu. Este o invitaţie de a ne deschide cu mai multă generozitate la planurile lui Dumnezeu, atât pe planul personal cât şi pe cel comunitar. În comunităţile noastre trebuie să fim atenţi la ocaziile de bine mici şi mari pe care ni le oferă Domnul, lăsându-ne implicaţi în dinamicile sale de iubire, de primire şi de milostivire faţă de toţi.

Autenticitatea misiunii Bisericii nu este dată de succes sau de gratificarea rezultatelor, ci de mersul înainte cu curajul încrederii şi umilinţa abandonării în Dumnezeu. A merge înainte în mărturisirea lui Isus şi cu puterea Duhului Sfânt. Este conştiinţa de a fi instrumente mici şi slabe, care în mâinile lui Dumnezeu şi harul său pot să facă lucrări mari, făcând să înainteze Împărăţia sa care este "dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt" (Rom 14,17). Fecioara Maria să ne ajute să fim simpli, să fim atenţi, pentru a colabora cu credinţa noastră şi cu munca noastră la dezvoltarea Împărăţiei lui Dumnezeu în inimi şi în istorie.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri la Caracas a fost proclamată fericită María Carmen Rendíles Martínez, fondatoare a surorilor Siervas de Jesús de Venezuela. Sora Carmen, născută şi decedată la Caracas în secolul trecut, împreună cu surorile a slujit cu iubire în parohii, în şcoli şi alături de cei mai nevoiaşi. Să-l lăudăm pe Domnul pentru această discipolă fidelă a sa şi să încredinţăm mijlocirii sale rugăciunile noastre pentru poporul venezuelean. Şi s-o salutăm pe noua fericită şi poporul venezuelean cu aplauze!

Cu preocupare urmăresc soarta dramatică a populaţiilor din Yemen, deja istovite de anii de conflict. Fac apel la comunitatea internaţională pentru ca să precupeţească niciun efort pentru a aduce urgent la masa negocierilor părţile în cauză şi a evita o înrăutăţire a situaţiei umanitare deja tragice. S-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru Yemen: "Bucură-te Marie...".

Miercurea viitoare va fi Ziua Mondială a Refugiatului, promovată de Naţiunile Unite pentru a atrage atenţia cu privire la ceea ce trăiesc, adesea cu mari nelinişti şi suferinţe, fraţii noştri constrânşi să fugă din ţara lor din cauza conflictelor şi persecuţiilor. O Zi care, în acest an, cade în miezul consultărilor dintre guverne pentru adoptarea unui Pact Mondial despre Refugiaţi, care se vrea adoptat în acest an, ca acel pentru o migraţie sigură, ordonată şi regulamentară. Doresc ca statele implicate în aceste procese să ajungă la o înţelegere pentru a asigura, cu responsabilitate şi umanitate, asistenţa şi protecţia pentru cel care este forţat să-şi părăsească propria ţară. Dar şi fiecare dintre noi este chemat să fie aproape de refugiaţi, să găsească momente de întâlnire cu ei, să valorizeze contribuţia lor, pentru ca şi ei să se poată insera mai bine în comunităţile care îi primesc. În această întâlnire şi în acest reciproc respect şi sprijin este soluţia la atâtea probleme.

Vă salut pe voi toţi, dragi romani şi pelerini, îndeosebi pe cei veniţi din Spania, din Malta, din Brazilia - sunt gălăgioşi aceşti brazilieni! -, din Statele Unite ale Americii; studenţii de la "London Oratory School" şi cei de la "Colegio Oratorio Festivo" din Novelda (Spania).

Am auzit că printre voi este un grup de argentinieni. Amintiţi-vă că astăzi în patria noastră este Ziua Taţilor, a Tatălui. Amintiţi-vă în rugăciunile voastre de taţii voştri.

Îi salut pe credincioşii din Teramo, Francavilla a Mare şi grupul din Acţiunea Catolică din Trento; tinerii din Campobasso care au primit Mirul; Asociaţia Bibliotecarilor Ecleziastici Italieni şi grupul "O întâlnire, o speranţă" din Olbia.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.